Recunosc ca am plins impreuna cu familia ca un mic copil... Azi mi-am pus acelasi tricou Steaua pe mine, sapca nike si am pleacat la drum. Fruntea sus baieti.
Recunosc ca am plins impreuna cu familia ca un mic copil... Azi mi-am pus acelasi tricou Steaua pe mine, sapca nike si am pleacat la drum. Fruntea sus baieti.
pentru mine nu doare niciodata mai mult decat acea semifinala. atunci era cu totul si cu totul alt nivel de performanta decat acum.
Nici vorba, nu se pot compara cele doua meciuri, una e sa joci pentru un loc intr-o finala de cupa europeana si sa pierzi, sansa unica in istoria post decembrista (cu tot cu sezonul 89-90) a fotbalului romanesc si alta e sa pierzi atunci cand joci pentru un loc in UCL acolo unde ai mai fost de 4 ori in ultimul deceniu si chiar cu un an in urma.
Cu toti am suferit. Cu toti am tremurat din primul minut pana la ultima lovitura de departajare.
Apoi toata noaptea m-am gandit ca bulgarii nu ne-au fost cu nimic superiori. Daca Chipciu marca la acel penalty de la Bucuresti aveam 2-0 si eram calificati. Norocul a tinut cu ei.