A fost odată ca-n povești,
A fost, de-ar mai fi iara
Din neamuri tracice, regești,
O prea frumoasă țara
Si era una pe pamant
Si mandră-n toate cele
Cum e icoana unui sfant
Si Luna intre stele.
Mă doare-n suflet cand privesc
La tot ce se intampla
Si in mormant mă rasucesc
Si cuie-mi intră-n tampla
Eu nu mai simt miros de tei
In viața mea postuma
Nu vad nici vajnici pui de lei,
Doar mucegai si ciuma
Luceferi nu mai stralucesc
Cand țara-i o ruina
Copii și mamele bocesc,
Că n-au in blide hrana
Cantat-am graiul romanesc,
Această dulce limba
Dar astazi, cei ce-o mai vorbesc
Prin alte țări o schimba
Degeaba v-am lasat cu dor
O "Doină", să tresară !
Trecutul nu e viitor
Si viața ni-i amara
Nici harta nu-i ca-n alte
dăți, Din Nistru pană-n Tisa.
Moldova-i astazi jumatăți.
Cat rau facutu-ni-s-a!
Degeaba scris-am eu scrisori
Din vremuri de urgie,
Si m-am rugat de-atatea ori
Mai bine să ne fie.
Avut-am piatră la hotar
Si-n țara noastră liberi
Cules-am holde din brazdar.
Acum n-avem nici linguri...
O, biet popor roman sarac
C-o țară prea bogată !
Tu vino-i raului de hac
Să nu ți-o vandă toată !
Si dă-i afară pe straini
Pe toți inburgheziții,
Să nu-ți mai fie-n alte
maini Guverne si Poliții !
Cu trupe de comedianți
Numindu-le partide,
Suntem romanii emigranți
Din Rai in țări aride.
Pierdut-au banii țării-n vant
Si-i goală visteria.
Mai dați și ape si pamant
Si vindeți Romania.
Mihai Viteazu ne-a lasat
O țară tare mandra
Ei azi au scos-o la mezat,
Strainii ne inunda
Avem intinsul Baragan,
Si nu avem o paine.
Avem si turme si ciobani,
Dar ducem vieți de caine.
Avem bogații munți Carpați
Si dulcea Mioriță,
Paduri de brazi ce ne sunt frați,
Si flori in poieniță.
Avem o deltă ca-n povesti,
Vedeți să nu ne-o fure,
Atatea ape, atâți pești
Si nu mancam nici mure...
Nici vii pe deal nu mai zarești,
Livezile s-uscara
Cand marul Tarii Romanești
Este adus de-afara
Nu vine Mircea cel Batran,
Nici Stefan de la Putna,
Să ni-l alunge pe pagan
Cand noi lasat-am lupta !
Albastrul cerului senin
Se-ntunecă mai tare
De-atâția nouri de venin,
De-atata delasare.
Nu voi a vă-nvața de rau
Si-ncerc a vă-nțelege.
De ani si ani cadem in hau,
Nimic nu ne mai merge.
Rușine să ne fie-n veac
Că ne-am tradat strabunii
De parcă n-am fi pui de dac
Si rude-am fi cu hunii !
Lasați pe-ai vostri guvernanți
Să vă inece-n smoala
Să fiți doar simpli figuranți
In țara voastră goala..
Un singur lucru eu voi ști
In lumea care trece:
Urmașul meu roman va fi
Si muritor și rece.
Eu nu mai am ce să mai sper.
Vă vad de-atata vreme
Tarandu-vă in trai mizer
De griji si de probleme.
Si nici nu pot a mai privi
A voastră neputință.
Mă-ntorc la starea mea dintai.
Mă-ntorc in neființă.
Luceafarul vorbi profet
Spre neamul lui, spre țara
Si, lacrimand, se stinse-ncet.
Muri a doua oara..