Mie mi-a placut aici, serios. Vreo 2 ani am citit, apoi am inceput sa si comunic, sau, ma rog, sa incerc sa comunic. Cat m-a dus capul. Incercand sa comunic, am inceput sa percep altfel, in special pe colegi. De ala imi placea, de ala nu, lu' cutare i-as fi rupt mandibula, cu cutare as fi vrut sa stau la o bere etc.
La inceput eram un fel de elvetian, nu eram extaziat la accesele de dementa ale patronului, dar nici nu puteam sa imi doresc raul echipei din cauza asta. Pe parcurs... m-am sucit. Cel mai tare a contribuit, si imi astept kilele de carne pe tema asta, Adrian. Cu ideea aia cu nimeni la meci si a nu baga bani, bla bla. Mi-am dat seama ca e o solutie. Ma rog nu era numai el, erau si Mo si Red si altii, mult prea multi ca sa ii enumar, nu stau sa fac recensamant, se stiu ei si ii stiti si voi. Am zis de Adrian primul, poate, pentru ca a fost cel mai inversunat.
Apoi au venit articolele lui Filip ( eu iti multumesc pentru ele ), care ne-au aratat, in caz ca nu stiam deja sau eram prea prinsi in problemele cotidiene, cine am fost, la ce ar trebui sa ne raportam, ce am ajuns si cum s-a intamplat asta.
A fost o vreme, un fel de noapte a cutitelor lungi hehe, cand zic unii ca mioarele erau prigonite pe aici. Mie imi placea, chit ca poate era cam extrem uneori, dar visam pe vremea aia la faptul ca acest forum ar putea fi un formator de opinie, sa inteleaga si altii, asa cum am inteles si eu, ce am fost, ce ar trebui sa fim si ce suntem de fapt.
Dar, pac pac vorba cantecului, s-a sucit treaba.. A inceput insidios ca o boala din aia pe termen lung. Unii am comentat si ni s-a zis ca suntem paranoici, ca putem scrie ce vrem etc... Dar finalul ne-a dat dreptate, prin subminarea celor mai buni dintre noi, si nu dezvolt ca intelegeti toti unde bat.
Si ma uit acum la ce eram, la ce suntem si la ce as fi vrut eu sa fim. Eu unul sunt mai bogat. Cu mai multa istorie stelista in cap si cu multe altele. Si cu cativa prieteni in plus.
Concluzia, ca sa nu o mai frec atat, e ca, atat a fost, atat se poate si atat se vrea. Am avut niste discutii private cu oameni implicati in fenomen, am aflat una alta, si am concluzionat ca e ca peste tot. Suntem mici, prea mici, jocurile le fac altii, si ei dau tonul, ei au sansa sa apara in presa samd. Noi ne citim intre noi seara la o bere si dimineata la o cafea. Da' nu schimba nimic.
Ma gandesc sa renunt la partea asta a vietii mele, sa il rog pe Azzido sa imi intezica accesul, pentru ca am impresia ca nu mai e loc, nu mai e timp pentru elefanti. M-as duce dupa Dani, Tupac &co. Hai ma sa ne vedem de batranete si sa lasam generatia Facebook sa se desfasoare, am incercat, nu ne putem reprosa....
Inca nu il rog pe Azzido nimic, astept cafeaua de maine, sa vad daca noaptea asta va fi un sfetnic bun pt mine.
In rest sa ne amintim de ceva frumos, de o anume seara de mai: