Punctul de vedere:Prof. dr. Maria-Luminita Rollé Universitatea din Edinburgh
În Europa de Vest nu se cunoaste istoria Romaniei si cei care o viziteaza acum văd sărăcia materială de astăzi, si nicidecum milenara ei bogătie culturală si spirituală.
In plus, propaganda maghiară din SUA se bazează pe milioanele de dolari ale D-lui Soros, care finantează edituri si opinii la Bucuresti, in timp ce in Elvetia am auzit de la un doctor in istorie (la Geneva, in iunie 1999) că Transilvania a apărut in secolul XIII si de la un ambasador francez in Romania (la Lausanne, in noiembrie 1998) că poporul roman a dispărut timp de 1000 de ani ca să reapară, ca prin miracol, in secolul XIV !
Cu toate acestea, nimeni nu mentionează că cea mai veche scriere din Europa a fost atestată arheologic in 1961, tot in Transilvania, in satul Tărtăria, pe raul Somes, in judetul Alba, de către Profesorul Nicolae Vlassa, de la Universitatea din Cluj. În afară de Romania, Tăblitele de la Tărtăria, datate 4.700 ie.n., au făcut ocolul lumii anglo-saxone (Colin Renfrew, Marija Gimbutas) si au creat dezbateri aprinse pe tot globul. Desi romanii stiau să scrie acum 7000 de ani, acest detaliu esential nu este nici in ziua de azi, după mai mult de 40 de ani, cunoscut publicului romanesc si nu apare in manualele de istorie.
Ce ne spun specialistii din Romania ? În 1998 s-a publicat « Istoria Romaniei » (Editura Enciclopedică , Bucuresti) de către un colectiv academic sub conducerea unei « autorităti in materie », Prof. dr. Mihai Bărbulescu, culmea culmilor, de la aceeasi Universitate (din Cluj), care nu spune ca Profesorul Vlassa a descoperit Tăblitele. La pagina 15 a acestui impresionant volum, Tăblitele de la Tărtăria sunt mentionate cu semnul intrebării intr-o foarte scurtă frază, fără nici un comentariu: « Într-o groapă de cult de la Tărtăria, s-au găsit ( ) trei tablete de lut acoperite cu semne incizate (scriere ?), cu analogii in Mesopotamia.»
Dar Dl. Bărbulescu nu-si aduce aminte oare că scrierea proto-sumeriană apare cu 1000 de ani mai tirziu si că cea cicladică, proto-greacă, după 3000 de ani ? El a uitat că metalurgia in Europa apare tot in Transilvania, in jur de 3500 ie.n. ? Că tracii sunt primul mare popor
indo-european care intră in Europa tot in jur de 3500 ie.n., cu mai mult de două milenii inainte ca celtii, etruscii, romanii, germanii, sau slavii să apară pe harta Europei ? Si că tracii ocupau tot teritoriul intre Muntii Ural si Tatra de la est la vest si de la Marea Baltică la
Dunăre si Marea Neagră de la nord la sud ?
De asemenea, si in acelasi context, nici un specialist in istoria Romaniei nu atrage atentia asupra altui detaliu primordial, si anume că limba traco-dacică este cu mii de ani anterioară latinei (care apare abia in secolul VI ie.n.) si că, in consecintă, limba romană nu se trage din latină, pentru că, desi din aceeasi familie, există istoric inaintea latinei, deci este o limbă proto-latină. Latina se formează din etruscă si greacă, care, desi amindouă indo-europene, sunt scrise cu un alfabet fenician, răspindit in lumea mediterană a epocii. În plus, estruscii ei insisi erau o bransă a celtilor, coborati in sudul Alpilor in jur de 1200 ie.n. La rindul lor, celtii erau o bransă a tracilor care migrau spre vestul Europei, si erau numiti ca atare, adică traco-iliri pană in secolul VI ie.n., cand se deplasează din Noricum (Austria) spre Alpii elvetieni, unde se numesc helveti.
Atatea detalii ignorate despre originea, continuitatea, si insăsi existenta poporului roman dau de gandit. Cine schimbă si interpretează istoria Romaniei?
În mozaicul de limbi si popoare de pe harta Europei, singurii care au o continuitate de 9000 de ani pe acelasi teritoriu, si o scriere de 7000 de ani, sunt romanii de azi. Transilvania nu a fost maghiară si nici nu putea fi cand strămosii maghiarilor de azi locuiau in nordul Mongoliei, sursă turco-finică nu numai a ungurilor, dar si a bulgarilor (care năvălesc in Romania si in teritoriile Bizantine din sudul Dunării in secolul VI), a turcilor si a finlandezilor din zilele noastre. Hunii pătrund in Europa pană la Paris, Roma si Constantinopole sub Atila in secolul V, dar se retrag spre Ural pană in secolul IX, cand năvălesc din nou in Panonia, teritoriu ocupat la acea dată de daci liberi (80%) amestecati cu slavi (20%).
Poporul si limba dacă sunt deci cu mult mai vechi decat poporul roman si limba latină, dar cele două limbi erau foarte asemănătoare, si de aceea asimilarea s-a făcut atat de repede, in cateva secole. Ovidiu, poet roman exilat la Tomis pe malul Mării Negre, nu numai că a invătat daca imediat, dar in sase luni scria deja versuri in limba lui Zalmoxis ! Invadarea Daciei, de fapt a unui coridor spre Muntii Apuseni, a avut ca scop precis cele 14 care cu aur pe care Împăratul Traian (de origine iberică) le-a dus la Roma ca să refacă tezaurul golit al Imperiului. Peste mai mult de 1000 de ani, după căderea Constantinopolului sub turci in 1453, tributul plătit sultanilor otomani va fi tot in aur, in formă de techini. Si tot in aur se plătesc in ziua de astăzi anumite interese in Romania, după ce tezaurul national de 80 tone-aur a fost vindut de Ceausescu la licitatie in Zürich si cumpărat de Banca Angliei.
Cele 14, nu care romane ci milioane de romani din afara Romaniei inteleg si simt acum, mai bine ca niciodată, sensul versurilor transilvane Muntii nostri aur poartă, Noi cersim din poartă-n poartă!
În aceeasi ordine de idei, Imperiul Bizantin, care a durat mai mult de 1.000 de ani (330-1453), in timp ce Europa de Vest dormea sub jugul Bisericii Romane si a analfabetismului, este complet necunoscut pe aceste meleaguri. Cultura si civilizatia europeană si-au mutat centrul de la Roma la Constantinopole in 330, cand Bizantul devine capitala Imperiului Roman. Desi se studiază istoria si limba Greciei antice, Imperiul Bizantin este nu numai complet ignorat in istoria Europei, dar chiar considerat barbar si incult. Nici un istoric elvetian nu a fost capabil să-mi dea un singur nume de scriitor Bizantin, nici măcar Ana Comnena !
Nimeni nu cunoaste aici cultura si civilizatia Bizantină, religia ortodoxă ( ortodox este in limbile occidentale un termen peiorativ), si cu atat mai putin istoria si traditia romană. Faptul, esential, că analfabetismul nu exista in Bizant, dar exista in Europa de Vest in aceeasi perioadă este si mai necunoscut. Academiile păgane (socratice, pitagorice, orfice, druidice, etc.) au fost toate inchise in secolul VI, iar cand in cele din urmă universitătile au inceput să apară in Occident in secolul XIII (Oxford, Cambridge, Padova) ele erau controlate de Biserica Romană si studiau teologia. Numai călugării si clericii
stiau carte, se imbogăteau prin exproprierea de pămanturi in favoarea manăstirilor, si luau puterea in toate tările vestice, prin misionarism si prozelitism la inceput (prin teroare si Inchizitie mai tarziu), pană in secolul XI, cand ultimul tinut liber, al vikingilor din Scandinavia, cade sub puterea Romei Papale.
Renasterea italiană apare ca o consecintă clară si directă a căderii Constantinopolui (1453), cu emigrarea in masă a savantilor Bizantini către Italia. De exemplu, numai Cosimo de Medici primeste 5000 de savanti exilati din Bizant intr-un singur an la Florenta, acolo unde in curand vor scrie Petrarca, Dante si Boccacio, si unde vor picta Michelangelo si Leonardo da Vinci.
Între timp, cultura Bizantină este păstrată si cultivată in tările Romane (de exemplu la Putna), care nu numai că isi păstrează autonomia fată de Imperiul Otoman, plătind-o in aur " ca de obicei -, dar voevozii romani trimit anual aur in Grecia pentru a sustine manăstirile ortodoxe (de exemplu la Muntele Athos).
În Occident, o scurtă istorie a Romaniei apare in 1943, scrisă de Mircea Eliade in engleză la Lisabona si publicată la Madrid ( The Romanians, a Concise History, Stylos, Madrid, 1943), si republicată peste alti 50 de ani in Romania ( The Romanians, a Concise History, Roza Vanturilor, Bucuresti, 1992). În timp ce prima istorie serioasă a Bizantului apare, tot in engleză, de abia in 1988 (Lord John Julius Norwich, A Short History of Byzantium, Penguin Books, London, 1988, 1991, 1995, 1997). Cu toată bunăvointa lui de a reabilita misterioasa istorie a uitatului Imperiu Bizantin, din nefericire nici măcar Lord John Julius, de la Universitatea din Oxford, n-a avut acces la texte Bizantine, pentru simplul motiv că nu stie greaca, nici veche nici nouă.
În final, se pune intrebarea de ce nouă milenii, atestate arheologic, de civilizatie neintreruptă pe teritoriul Romaniei sunt ignorate nu numai in Europa de Vest dar si in Romania ? Cu ce se ocupă istoricii romani ? Si reprezentantii Romaniei peste hotare ? Cine promovează cultura milenară a Romaniei ? Dacă dentistii, si nu profesorii de romană, vor să facă scoli in romană la Geneva, să nu ne mirăm dacă profesorii vor deschide in curand cabinete dentare in acelasi oras.*
În 1996, cand am fost la Bucuresti pentru a face cercetări in mitologia tracică la Academia Romană, spre uimirea mea, mi s-a pus intrebarea de ce mă interesează tracii si dacii, cand acesta era subiectul de predilectie a lui Ceausescu**, fapt pentru care subiectul trebuie acum total ignorat. La randul meu, mă intreb ce contează 50 de ani de comunism in comparatie cu cele 9 milenii de istorie romanească ?
Prof. dr. Maria-Luminita Rollé, Universitatea din Edinburgh, Academic Consultant in European Mytholgy