"Antisemitismul" lui Eminescu . În acea vreme, marele poet national Mihai Eminescu era angajat politic ca redactor sef al ziarelor Curierul de Iasi si Timpul din Bucuresti, pozitie din care a devenit un inamic public al "Aliantei izraelite" prin atitudinea pe care a luat-o impotriva Congresului de la Berlin si a articolului 44 adoptat de acest Congres care impunea Principatelor Unite romane, in schimbul recunoasterii independentei, modificarea Constitutiei in favoarea evreilor, indeosebi prin aceeasi modificare a articolului 7. Din acest motiv Mihai Eminescu angajează ziarele pe care le conducea, mai ales Timpul, in campania de presă impotriva modificarii Constitutiei si a emanciparii evreilor ca romani, in conditiile in care acestia intentionau să iși pastreze religia, cultura, graiul, limba si obiceiurile.
Fară a fi pregatită economic, Romania era deja invadată de valuri de "imigranti" clandestini evrei ce se strecurau neincetat din trei directii: Rusia (Imperiul tarist), Turcia (Imperiul otoman) si Ungaria (Imperiul austro-ungar). Au ocupat mai intai orasele si satele din Bucovina ca să treacă in Moldova si apoi in Muntenia, pană la Bucuresti. Ajungand in Bucovina si Moldova, evreii au acaparat comertul si s-au extins la sate, spre a practica pe scară largă carciumaritul. De aceea, aici avea să izbucnească rascoala țăranilor asupriti in anul 1907, rascoală care s-a extins in toată tara.
Evreii veniti din imperiul austro-ungar (din Ungaria), dar nu numai acestia, desi stabiliti permanent in Romania, se declarau "suditi", adică supusi austro-ungari, si se puneau sub protectia reprezentantelor diplomatice ale imperiului. Astfel nu plateau impozite si erau scutiti de orice obligatii catre statul roman, in acest mod ei prosperau in dauna romanilor platitori de taxe si impozite. Toată această situatie a fost atacată cu o extraordinară energie de catre ideologul Partidului Conservator, publicistul Mihai Eminescu. El pleda pentru acordarea catre evrei a cetățeniei doar individual, si nu in bloc, asa cum solicitau acestia, deoarece tot individual se acorda si pentru romanii din afara granitelor de atunci ale țării. La capatul unor indelungate si aprinse dezbateri din Adunarea Deputatilor, din Senat si din presa triumfă chiar punctul de vedere al lui Mihai Eminescu. De altfel, aceasta a fost una dintre putinele campanii de presă sustinute de Eminescu in Timpul, si incununate de succes. O singură exceptie a fost facută pentru evrei privind acordarea cetățeniei romanesti in grup, fiind vorba doar de acei 883 de evrei care si-au dovedit loialitatea față de cauza natională romanească si au participat la razboiul de independență ca voluntari. Este drept că serviciile acestora nu s-au manifestat in prima linie, ci in spatele frontului, dar gestul lor a fost extraordinar, comparativ cu lipsa de loialitate generală a evreilor. Modul cum evreii au tradat in secolul urmator Armata romana a facut ca, după primul razboi mondial, să primească cetățenia romană doar evreii care semnau un angajament de loialitate față de statul roman.
Pentru a intelege problemele pe care le crea Mihai Eminescu, atat Aliantei Israelite, cat si guvernantilor, vom reda cateva din randurile ce le semna in campania sa de presă din cotidianul de opozitie Timpul, unele deosebit de dure si pline de patimă:
"Evreii, de la 1848 si pană astazi, din 30.000 s-au inmultit prin imigratiune la 550.000... Noi, din parte-ne, stim bine că Europa cunoaste pe deplin chestiunea evreiască din Romania; o cunoaste mai cu seamă Europa cea chemată a o cunoaste, lumea diplomatică si cea oficiala incat art.44 al Tratatului de la Berlin a fost inscris in instrumentul pacii cu deplină cunostință de cauza cu deplină cunostință a greutăților si relelor ce va produce... Oricum am intoarce chestiunea evreilor si din orice latură am privi-o, caracterul ei adanc imoral nu i se poate lua... Niciodată pericolul unei dominatiuni straine sub forma ei cea mai scarboasă n-a fost mai mare decat tocmai astazi. Dacă toti evreii - straini si pamanteni - vor capata deplinatatea drepturilor civile, Moldova nu mai are de trait decat zece ani, Țara Romanească treizeci poate [exact peste treizeci de ani - in 1907 - va avea loc marea rascoală țăranească impotriva exploatarii evreiesti]. Se va incepe atunci acea luptă de exploatare fară milă - atat de favorizată de legislatiunea liberala.. Domnia fanariotilor a fost o epocă de aur in comparatie cu domnia de tină a evreilor si să nu uite nimeni că evreii fiind clasă de mijloc si legislatiunea liberală fiind exclusiv in favorul acestei clase, ei vor deveni aci stapani privilegiati si romanul slugă la jidan. Romania nu e datoare nimic evreilor decat doar cu o bună recoltă de canipă si cu câțiva țărusi ciopliti anume pentru membrii pamanteni ai Aliantei Izraelite. Iar Europa... a facut din chestiunea izraelită o chestiune de recunoastere a independentei noastre. Dar, de va recunoaste-o sau nu, pericolele internationale ale existentei noastre nationale si de stat raman aceleasi. Nimic n-a ajutat neutralitatea garantata nimic nu va ajuta independenta recunoscuta dacă pericole intr-adevar exista Sau e organul guvernului atat de naiv să creadă ca prin admiterea la drepturi civile a o jumatate milion de vagabonzi, teritoriul Romaniei devine sacrosanct si, dacă nu s-ar putea mentine un stat aparat de Badea Toader, se va putea mentine unul tradat din capul locului de Itic si de Leiba? Asadar - cu sau fară evrei - pericolele internationale exista Evreii sunt un pericol imediat, pipait si vazut; ei formează acea nenumarată populatie cu desavarsire improductivă care traieste din precupetirea muncii si sanatății romanului... Populatia evreiască creste inpatrit, a noastră dă indarat; cea dintai de la inceputul secolului si pan-acum a devenit de cincizeci de ori mai mare atat prin nasteri cat si prin imigratiune; ei au inceput a se aseza prin locuri unde n-a calcat de secole picior de evreu, prin Campulung si Targu-Jiu bunaoara ei amenință a impanzi toată tara si a o preface intr-o altă Galitie, incat numarul lor inspaimantator vorbeste de la sine si natia are oricand inaintea ochilor pericolul intreg. Noi nu suntem - izraelitii o stiu bine - inamicii cauzei izraelite, dar amici incat să renegam sangele nostru si să periclitam interesele poporului, care de sute de ani a aparat si tinut aceste țări, asa amici nu suntem... Cel mai practic mijloc pentru ca deputatii din Țara Romanească să vadă cu ochii proprii pericolul ce amenință Moldova intai, apoi tara intreaga ar fi ca un tren expres să plece cu toti in corpore in Moldova, să vadă de aproape Botosanii, Bacaul, Targul Frumos, Iasii si să treacă apoi in cateva sate ca să vadă halul la care a ajuns populatia rurala.. Moldova are sute de mii de evrei, Țara Romanească numai zeci de mii; in Moldova nu e oraș in care evreii să nu formeze majoritatea sau cel putin jumatatea populatiei...".
La scurt timp, ca lider al opiniei publice si ideolog al Partidului Conservator, Eminescu este nevoit să revină:
"Ne e silă de chestiunea izraelita intrucat consistă din exigente jidovesti, si ne rezervasem ca, macar in timpul cat nu se reintrunesc Corpurile legiuitoare, să nu vorbim de ea decat atunci cand tara noastră ar fi tinta unui atac, fie dinlauntru, fie dinafara A solicita [insă] intervenirea diplomatică sau armată a strainilor contra țării in care traiesti este un act de inaltă tradare comis impotriva acelei țări. Alianta izraelită solicită pe toate caile această intervenire. Mii de evrei din tară fac parte din Alianță. Deci mii de evrei din tară sunt tradatori...".
Aratand primele veniri in Moldova ale migratiei evreiesti, Eminescu arată că:
"Toti scriitorii timpului aceluia deplang invaziunea evreilor din Galitia si Rusia, care, fugind de serviciul militar, veneau ca roiurile de lacuste, ca si astazi, fară pasapoarte, fie pe vadurile Prutului, unde corupeau granita rusească mai bine pazita fie pe carari de munte, necunoscute granicerilor austrieci. De altminteri, si rusii si austriecii erau bucurosi să scape de ei, ca si astazi."
"Neavand alte temeiuri de drept intru apararea cauzei sale, Alianta Izraelita prin organele sale, alesese ca temei umanitarismul . Noi, romanii, vedem pe zi ce merge rapinduni-se taramul nostru economic, in propria noastră tara de invazia mereu crescandă a evreilor straini".
În argumentatia sa, Mihai Eminescu citează ziarul francez Le Soleil, in care despre meleagurile romanesti, se scria astfel:
"Am cunoscut personal pe un inginer francez stabilit in regiunile acelea care-mi zicea cu o intristare adevarată: «imi e aproape cu neputință să tin mai mult timp pe aceiasi lucratori, indată ce-i intrebuintez la lucrari care constrang să sadă la camp, sunt pierduti. Evreii vin, le scontează cu mult inainte salariul saptamanii si-i inveninează in toată puterea cuvantului cu bauturi de toate felurile. Sunt printre lucratori unii carora din aceasta li se trage moartea; altii pierd repede gustul muncii».
Desi evreii au reusit in cele din urmă modificarea art.7 din Constitutie, prin activitatea politico-jurnalistică a lui Mihai Eminescu, Partidul Conservator repurtează două mari victorii impotriva intereselor evreiesti: Legea pentru neinstrainarea pamanturilor țăranesti, care lua celei mai numeroase paturi sociale, țăranimea, posibilitatea să iși vandă evreilor pamantul; si Legea contra itzurei (cametei), care il impiedica pe camatarul evreu să abuzeze total de țăranul roman.
În decembrie 1876 si in ianuarie 1877 la Constantinopol, in Turcia, are loc Conferinta marilor puteri privitor la soarta popoarelor de sub stapanirea Imperiului Otoman. Și cu această ocazie Alianta Israelită se implică pentru ca evreii din țările romane să-și consolideze pozitia față de romani. De aceea, Mihai Eminescu se mobilizează contracarand si lovind chiar si in "marile puteri", dispuse a crea privilegii evreilor in teritoriile romanesti. Limbajul sau incomod avea să atragă asupra sa atentia ambasadorilor acestor puternice state, care au raportat situatia cancelariilor europene.
În ianuarie 1877, Eminescu publica seria de articole Evreii si Conferinta, incepand astfel:
"O semintie care câștigă toate drepturile fară sacrificii si muncă e cea evreiasca.. Ce servicii a adus omenirii indaratnicul si egoistul neam evreiesc. Ocupandu-se pretutindeni numai cu traficarea muncii straine, alegandu-și de patrie numai țările acele unde prin deosebite imprejurari s-a incuibat coruptia, ei urmează in emigratia lor pe pamant tocmai calea opusă omenirii intregi... Evreul trece din Germania in Polonia, din Polonia in Rusia, din Austria in Romania si Turcia, fiind pretutindeni semnul sigur, simptomul unei boli sociale, a unei crize in viata poporului, care, ca la Polonia, se sfarseste cateodată cu moartea nationalității...
Prin ce muncă sau sacrificii si-a câștigat dreptul de a aspira la egalitate cu cetățenii statului roman? Ei au luptat cu turcii, tatarii, polonii si ungurii? Lor le-au pus turcii, cand au infrant tratatele vechi, capul in poala Prin munca lor s-a ridicat vaza acestei țări, s-a dezgropat din invaluirile trecutului această limba Prin unul din[tre] ei si-a câștigat neamul romanesc un loc la soare? De cand rachiul este un element de civilizatie?...
Astazi, cand un prefect opreste de la acest trafic pe un evreu, Pesther-Lloyd, organ redactat de evrei, si după el Journal des Debats descriu scene salbatice din Turkestan ca petrecandu-se in Romania. Fie linistiti! Un fir de par din capul suditului [evreu] chezaro-craiesc n-a fost atins de nimenea, nici averea lui mistuită de mainile populatiei romanesti.
Un agent al guvernului unguresc zvarle dintr-o scoala zidită de romani bancile afara demite pe invățător si pe preot, iși bate joc de un sat..., facut-au caz presa austriacă de aceasta? Nici vorbă! Dar [dacă] un prefect in Romania cutează a opri pe un evreu de a vinde bauturi spirtoase intr-un sat? Persecutie, prada nelegiuire!
Se-ntelege! Punand o dată mana pe presa europeana care in genere nu mai are de tintă luminarea, ci excitarea urelor intre clase si popoare, usor li-e [evreilor] să spuna orice minciună patentata Publicul cafenelelor, blazat pe ipercultura europeană si setos de noutăți de senzatie, gaseste placere in citirea monstruozităților ce se vor fi petrecand in Romania. Evreii fac din jurnalistica europeană ceea ce au facut din bauturile spirtoase la noi - otrava
Evreul nu merită drepturi nicairi in Europa, pentru că nu munceste; iar traficul si scumpirea artificială a mijloacelor de trai nu este munca si aproape numai din aceasta consistă evreul. Evreul nu cere libertatea muncii productive, ci libertatea traficului. El e vesnic consumator, niciodată producator si desigur că numai cu foarte rară exceptie se va gasi intr-adevar cate un evreu care să produca.. Cel mai solid meseriaș e si aici in tara romanul sau germanul sau cehul, niciodată evreul. El reprezintă concurenta nesanatoasă a muncii rele, superficiale, cu munca dreaptă si temeinica Ieftin si rau e deviza evreului pană ce ruinează pe lucratorul crestin, scump si rau e deviza evreului cand ramane stapanul pietei...
Domnia fanariotilor a putrezit clasele noastre sociale; aristocratia noastra din razboinică si mandră ce era, a devenit in cea mai mare parte servila.. Prin urmare clasa inaltă a societății noastre, care luase de la grecul constantinopolitan toată lenea, tot bizantinismul, se lasă inadusită de ciocoimea ei, de fostele ei slugi, care, fară nici o muncă merituoasă pentru societate, se urcă repede in locul vechii aristocratii, ce daduse asa de tare indarat... Ramanea deci o singură clasă muncitoare, din a carei exploatare trebuia să traiască toată societatea romană: țăranul. Dar chiar exploatarea directă era o muncă prea grea pentru aristocratia fostilor cafegii si ciubuccii, de aceea si-au introdus pretutindeni cate un asociat activ chezaro-craiesc, cate un evreu...
Pericolul nu este in imprejurarea că evreii ar acapara toată proprietatea, ci in aceea că nu sunt/nu pot fi romani, precum in genere nu sunt, nici pot fi, germani, frantuji, italieni. De ce să ne inselam de bună voie, aratand că inlauntrul altor natii ei au ajuns la cutare sau cutare grad de cultura Nu vedem astazi că simțămantul de rasă e mai puternic in ei decat patriotismul, decat iubirea pentru natia in mijlocul careia traiesc?...
Dar ce reprezintă Alianta Izraelită cu filialele ei din America, Anglia, Austro-Ungaria, Franta, Italia, Romania? Se pretinde că fiind evreii pretutindeni oprimati, această alianță are de scop să-i scape de opresiune. Să vedem ce grozav de oprimati sunt la noi.
Comerț si capital in mainile lor, proprietatea funciară urbană in cea mai mare parte in mainile lor, arenzile de mosii in Moldova idem, pe sub mană tot debitul tutunului si al bauturilor spirtoase, negoț de import si export, cu un cuvant toate arterele vietii economice care se bazează pe speculă! În ce constă grozava opresiune de care se plang? Și, dacă se plang, de ce nu aleg alte terenuri decat Romania, alte țări unde sunt egali in toate cu cetățenii statului? De ce nu Austria, Franta, Germania sa. ?
...Apoi sunt totdeauna o armă a strainilor in contra noastra Pană si ungurii - care numai in gropi nu dau de cuminti -iși inchipuiau intr-un rand o stapanire a Moldovei prin evrei si ceangai, pentru că stiau că evreul s-ar asocia cu orisicine impotriva poporului romanesc.
Și astazi, cand poate existenta noastră e in joc, cand ni se dispută drepturi seculare, emanate din capitulatiile luminatilor Domni ai acestor țări, tot ei, si prin uneltirea aliantilor, ni se ingreunează pozitia, trecand peste capetele noastre, cerand drepturi de la straini, de la dusmanii nostri chiar."
Pentru a-și argumenta sustinerile, Eminescu reproduce totodată in Timpul stirea aparută in Independence belge:
"Alianta Universală Israelită s-a unit de curand cu ideea unei conferinte evreiesti, a carei initiativă o luase nu de mult Anglo-Jewish Association... Ea va avea loc la Paris, la 11 decembrie [1877], sub presedintia d-lui Cremieux, membru al Senatului si presedinte al Aliantei Israelite... Conferinta ar fi adoptat deja un program [...] asupra termenilor caruia delegatii trebuie să se inteleagă pentru a reclama in favoarea evreilor stabiliti in provinciile Turciei toate drepturile civile, politice sau religioase ce se cer pentru supusii crestini ai Portii... Evreii din Romania trebuie să aibă partea lor din aceste beneficii intocmai ca si cei din Sarbia. Romania mai ales va da loc la o discutie cu totul specială in sanul conferintei. Se pare că evreii din Romania sunt privati de drepturile civile si politice, cu toate că termenii Constitutiei nu prescriu nimic de felul acesta in privinta lor... Jewish Chronicle propune ca primele sedinte ale acestui congres să se tină cu usile inchise".
Eminescu contraataca scriind:
"Din cele mai sangeroase sacrificii ale omenirii, neamul care s-a folosit mai mult, fară să riste nimic, au fost evreii. Va să zică de aceea ar fi cheltuit Rusia zeci de milioane de ruble si ar fi pus in miscare sute de suflete crestinesti, de aceea si-ar fi pierdut Sarbia floarea tineretului, de aceea cheltuim noi cu intretinerea armatei aproape de 250.000 lei noi pe zi, pentru ca din aceste sudori amare ale țăranului nostru, a celui sarb, a oierului muntenegrean, a rusului, să se folosească in mod egal evreii, ei care in presă au fost contra crestinilor, ei care ne-au batjocorit pe noi, pe sarbi, pe rusi, ei care prin jurnalistica lor fățarnică si mincinoasă ne numesc semiasiati, semibarbari. Apoi să ne ierte dumnealor! Conferinta [de la Constantinopol] s-a adunat pentru a regula starea celor care au suferit si s-au sacrificat, nu a acelora care din aceste suferinte si sacrificii s-au folosit si astazi ca totdeauna... Cine nu-și varsă sangele pentru petecul sau de pamant stramosesc poate să precupetească inainte chibrituri si vax, dar va face bine să ne lase in pace... Pentru romani egala indreptățire a 600.000 de lipitori si precupeti [evrei] este o chestiune de moarte si viață, si poporul nostru cred c-ar prefera moartea repede prin sabie decat moartea lentă prin vitriol.
Concedem că intre acesti 600.000 va fi unul la sută care să producă ceva prin sine si să tină la tară si popor, dar cand in tară avem 700.000 de lucratori care produc, țăranii, nu inteleg, alaturi de acestia 600.000 de speculanti ai productelor, incat fiecare evreu să traiască din precupetirea muncii unui singur țăran roman. Drepturile dumnealor, civile si publice, nu inseamnă decat dreptul de a exploata poporul nostru in bună voie... Să mai fie incă sapte aliante, ca cea universală [israelită], care să conspire cu usile inchise in contra natiei romanesti, noi vom sti să le aratam totdeauna lungul nasului, caci nu ne speriem nici de injuraturile presei jidovesti, nici de declamatiile oratorilor idealisti, cată vreme e vorba de existenta poporului nostru. Dacă voiesc să ne cucereasca n-au decat s-o faca.. fățis ca toate natiile, cu arma-n mana Dar cu tertipuri si apucaturi nu merge deocamdata in numarul in care sunt la noi evreii, raman straini de rit necrestin, ce nu se pot nici contopi cu poporul nostru, nici pot pretinde mai mult decat de a fi suferiti [tolerati], si ne pare că n-au nici o cauză de a se plange de toleranta noastra..
Oriunde e teren pentru neagra speculatie, evreul e acasa iar vaietele si plangerile contra persecutiei sunt mofturi care să acopere de mai inainte modul neomenos in care sug pe cei pe care au cazut ca lacusta."
Cum explica, insa Mihai Eminescu brusca prezență, masiva a evreilor in Romania? El arata că tarul rus Alexandru al III-lea, nevoit să reactioneze la ruinarea si impovararea țăranului rus, exploatat de evrei, i-a impins pe acestia in afara Rusiei:
"De acolo masura, buna poate pentru Rusia, rea pentru noi, de-a expedia carduri intregi [de evrei] in Romania cu pasapoarte in regula de-a impinge pe altii să treacă noaptea fară pasaport granitele țării noastre.
Nu trebuie să fie cineva un observator tocmai adanc pentru a vedea că Romania geme de evrei rusesti. Noaptea, ulitele Bucurestilor sunt pline de figuri cu totul straine, la care recunosti numaidecat că abia de ieri li s-a comandat de a-și rade barba si de a-și taia perciunii. Toate colturile de uliță sunt pline de colportori si precupeti, pe care nimeni nu i-a vazut pană in anul acesta, cu un cuvant suntem amenintati de a vedea si Bucurestii prefacandu-se intr-un murdar cuib jidovesc, cum sunt Iasii astazi...
Vai de evreii din Rusia in ziua in care Alianta Izraelită ar indrazni să intervină in favoarea lor. Ar fi semnalul pentru un tratament si mai energic decat cel de pană azi [pentru reprimarea atitudinii lor]. Dar aici, unde nimeni nu se atinge de persoana, de avutul lor, aici, unde nu e vorba decat de a abate emigratia lor stricacioasa prin mijloace cu totul umane, care sunt dreptul oricarui popor, aici Alianta Izraelită indrazneste a interveni si a calomnia din nou Romania.
Alianta Izraelită are o multime de membri in Romania... A fost o urmare naturală că tocmai membrii cei mai influenti ai Aliantei din Romania să fie incetățeniti. Numai Țepeș n-ar fi gasit destui pari pentru a le multumi pentru modul la care [se] pricep a fi romani; noi suntem cu mult mai ingaduitori...
Dacă e cineva in stare de a face pe romani să uite pană si interesele statului lor, apoi desigur acestia sunt evreii, ei care nu cutează a combate o putere mare cum e Rusia, dar se aruncă cu toată insolenta lor cunoscută asupra unui stat mic, care a avut naivitatea de a-i ingadui să fie cum sunt.
Noi stim bine că trei zile ar fi de ajuns pentru a regula atat de definitiv chestiunea izraelita incat Alianta să nu mai aibă pentru cine interveni. Noi cunoastem poporul, in aparență atat de bland si de guvernabil, are o margine blandetea lui, pe care e primejdios de a o trece."
Sursa: http://www.scribd.com/doc/57191611/Cornel-...isti-Cu-Romanii
.