Incerc sa uit,dar nu-mi iese din minte faza aceea de dupa fluierul final.Când Dica statea în sezut pe iarba si cu ochii pironiti în pamânt,dupa cosmarul din ultimul minut de joc.Ce-o fi simtit,ce-o fi fost în inima lui ? In ale noastre stim fiecare ce s-a întâmplat.Unii au avut puterea sa nu se lase prada nervilor,altii au zis ce au avut de zis si s-au descatusat.Marturisesc ca si eu care am "bravat" în
tentativa de a nu "inunda" cu mustruluieli,imputari sau tânguiri aceasta pagina,aveam în suflet aceleasi sentimente ca si cei care se "descatusasera".Timpul însa le rezolva pe toate.Au trecut doua zile de atunci,de ce sa nu uitam ce s-a întâmplat?De ce sa mai fim suparati pe Dica?Ce,parca un parinte care-i da fiului sau câteva palmute la fund,pentru te miri ce,nu-l mai iubeste?Asa si noi...Sa privim înainte!Cu ochii mintii parca si vad stadionul plin pâna la refuz în ziua meciului cu CSKA Sofia.Apar echipele la încalzire.Prima iese Sofia care declanseaza un "cor" asurzitor de fluieraturi si
traditionale huiduieli.Iese si Steaua acompaniata de aplauze si strigate de încurajare.Printre ei si Dica.Un moment de liniste,apoi din cele 10000 de piepturi ale galeriei o imensa chemare:Di-ca vino-ncoa,salu-ta gale-ri-a!Dupa care un asurzitor si prelung "eeeeeeeeeeee..." al galeriei,cele trei miscari iuti,cu pumnul stâns ale mâinii lui Dica,însotite fiecare de strigatul de lupta:Victorie!Victorie!Victorie!Si totul reintra în normal.E greu?Evident nu!Inainte de a încheia vreau sa fac un apel,atât lui Dica,cât si celorlalti "tigri" din Ghencea pentru meciul de joi 16.09: Steaua nu uita,pe 16 vrem victoria!Sa fie !