Nascut pe 3 martie 1964 (sau 1967, potrivit altor surse).
Cariera: Farul (1987-1990, 1992-1993), Steaua Bucuresti (1990-1992, 1994-1995), FC Brasov (1995-1996), Budapesti BSC (1996-1997);
Un titlu si o Cupă a Romaniei cu Steaua;
- 168 de meciuri si 73 de goluri in Liga I, dintre care 63 de meciuri si 27 de goluri pentru Steaua.
- două meciuri la nationala A, ambele cu Israelul, amicale
- 6 meciuri si două goluri (ambele cu Sporting Gijon) in Cupa UEFA, pentru Steaua. A jucat de 4 ori in Liga Campionilor
Garrincha, Gascoigne, Best. Din fotbalul intern, exemplele sunt si mai multe, n-are rost să le mai amintim. Ce semnifică toate aceste nume? Că au fost undeva, foarte sus, candva, ca fotbalisti, dar care, odată iesiti din fotbal, nu au reusit in aceeasi masură in viață.
Din nefericire pentru el, Marian Popa, fostul golgheter al Farului si al Stelei de la inceputul anilor 90, se incadrează perfect in această categorie. La fostul atacant nu este vorba nici de bautura nici de vreun alt viciu, pur si simplu nesansa, coroborată cu o personalitate puternica l-a impiedicat să-și urmeze calea aleasa
Firea rebelă si operatiile i-au stopat cariera
La 20 de ani, izbucnea efectiv in fotbalul din prima divizie in tricoul Farului. Mare (1,85 metri), bine cladit, si-a luat de la inceput in serios rolul de varf de atac. După trei ani in tricoul echipei constantene a urmat transferul la Steaua. Primul an a fost asa si asa, dar in al doilea a devenit golgheterul echipei, fiind si principalul artizan al eliminarii spaniolilor de la Sporting Gijon, după 2-2 in Asturia si 1-0 la Bucuresti, el marcand in ambele manse cate o data Firea sa rebelă i-a jucat insă feste.
A ratat un transfer la Logrones, asa că s-a reintors la Farul. A fost readus de Steaua, dar nu s-a mai impus in Ghencea, incheindu-și cariera după evolutii scurte la FC Brasov si Budapesti BSC, fortat fiind să se retragă la nici 30 de ani si de cele două operatii de menisc la piciorul drept.
N-o duce bine
Revenit in Constanta natala s-a apucat de afaceri cu banii stransi din fotbal. "Am construit o cladire impreună cu un prieten, cu birouri de inchiriat. La parter aveam si un bar, care a mers o vreme. Apoi am vandut cladirea, acum e a Omniasigului, iar banii aia i-am invartit in diferite afaceri. Acum aproape am terminat un teren de minifotbal, sper să-l inaugurez in vara asta", se destainuie el. Ai zice că e bine, dar nu prea e! Banii aia despre care spune că i-a invartit in mici afaceri nu prea sunt - doar el stie unde s-au dus -, iar terenul de minifotbal se chinuie să-l termine de vreun an si, după cum arată dependintele (adică vestiarele, dusul), nu pare foarte atractiv pentru amatori. Cu bani putini si bagati cu țaraita nu faci treabă! Mai mult, banii bagati sunt imprumutati de la prieteni, iar suma nu e chiar mica ba dimpotrivă! Spune că "nu-i problema am de unde să-i dau, la o adica Mai am un teren in Constanta, mai am un spatiu in Eforie, mă descurc".
Fosti coechipieri ai lui Popa la Farul spun insă că nu e chiar asa. Că nu mai are niciun teren, iar spatiul comercial de la Eforie e in litigiu, n-are cum să-l vandă! Situatia nu e deloc roz, dar orgoliul care l-a caracterizat dintotdeauna il impiedică să recunoască
realitatea.
"Nu mă caută nimeni, iar asta mă doare"
Cu toate astea, toti cei care il cunosc spun că este un baiat de nota 10. "N-a reusit ca antrenor si din cauza firii lui, cu toate că pe meserie este foarte aplicat si priceput. Dar e genul care, dacă nu-și primeste banii in ziua in care i s-au promis, face galagie. Nu acceptă niciun fel de compromis. E mai neamț decat nemtii. Pană la urma atitudinea lui este una normală pentru o lume normala dar ar trebui să inteleagă că suntem in Romania si aici trebuie să fii mai maleabil, chiar dacă anumite situatii nu-ți convin", a afirmat unul dintre cei cu care Popa a jucat la Farul acum aproape 20 de ani.
"Adevarul este că mi-ar placea să antrenez, chiar aș face treabă buna dar nu pot eu să mă ofer, nu sunt genul. Iar de cautat, nu mă caută nimeni. Nu stiu dacă sunt eu prea exigent sau sunt un om dificil, dar mă doare că stau. Am avut experiente la copii si juniori la Farul si la Metalul Constanta, apoi, o scurtă perioada la futsal si cam atat. Din pacate, in antrenoratul din Romania nu primează probitatea profesionala sistemul relational este factorul determinant", spune cu regret fostul golgheter.
Fluierat la cererea lui Danilescu!
Felul sau direct de a fi si incapățanarea i-au atras pană si adversitatea conducatorilor de la Steaua, manifestată insă intr-un mod mai putin obisnuit. Marian povesteste că "nu voiam să mai stau la echipă in vara lui '92, aș fi vrut să mă transfer afara Conducatorii, insa nu voiau să-mi dea drumul. În sfarsit, vine meciul tur al semifinalei de Cupă cu Craiova, de la Bucuresti. Am jucat bine, am dat si gol, dar pentru prima oară am fost fluierat de o parte a fanilor stelisti, care nu mă fluieraseră niciodată! La cateva zile după acel joc, unul dintre ei mi-a spus că fuseseră pusi de vicepresedintele Constantin Danilescu să facă asta! Acum nu stiu dacă Danilescu ar fi facut asta de capul lui, mi-e că in spate a fost Ion Alecsandrescu, omul numarul unu in club atunci".
Marian Popa era un atacant de careu puternic, proteja bine mingea, oportunist. Bun fotbalist. Ca om, mi s-a parut intotdeauna un caracter deosebit - Ilie Stan, fost coechipier Steaua
ProSport