Adrian Paunescu, una dintre figurile cele mai repudiate in zilele Revolutiei, a fost inmormantat ieri la Bellu, alaturi de Mihai Eminescu si de Nichita Stanescu. Beneficiar al unei reabilitari fară precedent, el polarizează Romania: oamenii de pe stradă il consideră erou, in timp ce intelectualii ii contestă valoarea umană si literara
Moartea lui Adrian Paunescu repune pe tapet o mai veche discutie: Cum de renumele sau a fost albit" in acesti 20 de ani de la Revolutie, in ciuda colaborarii dovedite cu regimul comunist in timp ce alti scriitori ce au slujit la randul lor puterii de atunci ca Dumitru Popescu Dumnezeu", D.R.Popescu sau Eugen Barbu sunt in continuare repudiati? Acest lucru este cu atat mai surprinzator cu cat imaginea lui Paunescu a suferit, de-a lungul timpului, multiple transformari. În primele zile ale Revolutiei a fost puternic demonizat, fiind privit ca unul dintre cei mai perversi exponenti ai nomenclaturii comuniste. După cum mai multe imagini TV o arata el a scapat atunci ca prin urechile acului de la un linsaj public, fiind incoltit de mai multi revolutionari la câțiva pasi de Piata Universității, langă Ambasada Americii. Într-o mea culpa" ce a facut istorie, Paunescu si-a pus in decembrie 1989 cenușă in cap cu celebra expresie: Sunt un porc. Sunt porcul dumneavoastră de Craciun liber."
În 1996, a candidat fară succes la prezidentale din partea Partidului Socialist al Muncii, semn că lumea nu-i uitase incă trecutul. Usor-usor, romanii au inceput să-i tolereze prezenta, apoi si-au recapatat increderea in el pentru ca acum, la moartea sa, să fie ridicat la rangul de erou. Din destinatar" principal al Apelului catre lichele" lansat in anii '90 de Gabriel Liiceanu si din beneficiar" al sulului de hartie igienică cu care Victor Rebengiuc ii invita pe vechii cantareti" ai regimului comunist să se steargă la gura astazi s-a ajuns să i se ridice chiar lui osanale. Cand au avut dreptate romanii in ceea ce-l priveste pe Adrian Paunescu? A fost un Goebbels al Romaniei sau erou national?
Cat de mare poet era versificatorul stadioanelor si cat de eroică i-a fost viata am incercat să aflam si noi intreband oameni de cultură si simpli cetățeni. Mă uit si eu la televizor si mă crucesc. Toată nebunia asta mă pune pe ganduri", ne-a declarat regizorul Cristi Puiu.
Subiectul Paunescu necesită o analiză serioasa nu trebuie expediat in cateva cuvinte. E drept că e nevoie să treacă putin timp. Acum, la cald, nu putem judeca lucid. Dar, cu siguranță, avem cu totii nevoie de o privire retrospectivă justa Dacă merita Adrian Paunescu funeralii nationale? Să nu uitam că suntem poporul care l-a facut Sfant pe Ștefan cel Mare. Merita el asta? Pentru mine, Paunescu reprezintă in bună masură Epoca de Aur si aș spune că abia acum, prin moartea lui, s-a dus cu adevarat acea lume. Regimul comunist a cazut pentru mine in doi timpi: primul pas a fost moartea lui Ceausescu si acum, cu cea a lui Paunescu, putem zice cu adevarat adio acelor vremuri".
Poeziile lui sunt pure declamatii, dar in rest e un poet foarte slab"
Ce spun insă expertii despre valoarea poetului Adrian Paunescu? Pentru criticul literar Alexandru Matei, doar primele două volume de versuri sunt notabile, restul volumelor putand foarte bine să lipsească: Primele două volume, «Ultrasentimente» si «Mieii primi», au fost foarte bune, in contextul redescoperirii liricului după proletcultism. Dar atat, fiindcă nu mai e nimic interesant in ce a scris după 1970. Poeziile lui sunt pure declamatii, in versificarea carora a fost foarte abil, dar in rest un poet foarte slab". O comparatie cu Bacovia sau Eminescu, ar fi hartia de turnesol a valorii sale ca poet. Nu poti de pildă să ti-l imaginezi pe Eminescu sau Bacovia declamand poezii de la tribuna unui stadion; un Eminescu pentru galerie e imposibil de conceput".
Dan Sociu: N-ai să auzi vreun pusti de acum innebunit după «Sarut mana mama mea, sarut mana tatal meu»"
Tanarul scriitor Dan Sociu nu vede nici moralitate, nici talent la Adrian Paunescu. Ce mă plictiseste cel mai mult la necroloagele astea e ca multi ii pun la indoială moralitatea, dar insistă că «era un poet foarte talentat». Aș zice că nu, nici macar un versificator spectaculos (doar patologic de prolific). Scria, in retorică si ideologie, fix ca un poet minor de secol XIX - cu diferenta că un Cosbuc, de exemplu, e infinit mai muzical si mai subtil. Paunescu e monoton si lalait, marea lui smecherie e că a folosit elemente de cotidian «modern» - suta de lei etc., ceea ce dadea impresia că rezonează cu suferintele contemporane ale poporului." Ideea e ca in comparatie cu Eminescu sau Bacovia, care sunt prizati si de experti (poeti si critici), si de mase, Paunescu are doar dimensiunea aprecierii de catre marele public - si aia o să se stinga N-ai să auzi vreun pusti de acum innebunit după «Sarut mana mama mea, sarut mana tatal meu». Pe cand pe Bacovia adolescentii il devoreaza că e emo si goth".
Criticul Dan C. Mihailescu a spus că nu e momentul să discute despre calitatea poetului Paunescu la moartea sa: Acum sufletul omului trebuie lasat să plece, să se ducă dincolo". A adaugat totusi: Am trecut pe langă cimitirul Bellu si am ramas socat. Fanfară si onoruri militare pentru Paunescu! Probabil cand o să se ducă Sergiu Nicolaescu o să fie mobilizată Armata, să tragă salve de tun! Ce să mai spui? Ca la noi".
Andrei Cornea: Nu cred că in Polonia unuia ca Paunescu i s-ar face funeralii nationale"
Filosoful si criticul de artă Andrei Cornea a fost extrem de transant, fară a se jena să-și spună parerea chiar si la postul public de televiziune: Una este să fii versificator si cu totul alta e să fii poet". Acesta a avut cuvinte grele si despre prestatia morală a scriitorului: Nu cu multă vreme in urma cu ocazia vizitei Hertei Müller la Bucuresti s-a vorbit despre cedarile intelectualilor care nu au ales să fie disidenti in perioada comunista Au fost atacati atunci oameni ca Mircea Cartarescu, Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, spunandu-se că au tacut pe vremea aceea, că nu au luat atitudine. Bun. Au tacut. Nu au avut curajul de a ataca regimul. Dar să facem si noi o simplă comparatie intre ei si Paunescu.
El nu numai că nu a tacut, dar a laudat sistemul in gura mare, cu zbierete, urlete, cu juraminte de adeziune la politica partidului si la presedintele iubit. Din pacate, societatea noastră suferă de o amnezie periculoasa Foarte multă lume vrea să uite că a existat comunismul. Unii il ignora altii cred că era chiar acceptabil pentru că aveam multe fabrici si presedintele țării era primit de presedintele Statelor Unite si de Regina Angliei. Cam asa sună discursul nostalgic. Nu cred insă că in Polonia unuia ca Adrian Paunescu i s-ar face azi funeralii nationale. Mi-ar placea ca lumea să aibă o judecată limpede si să nu se mai lase imbrobodită de discursurile nationaliste si de mistica si retorica asta revansardă". Andrei Cornea a mai declarat că Adrian Paunescu era un impatimit al puterii care a candidat, după cum se stie, si la presedintia Romaniei, cu rezultate infime la alegeri. Probabil că acum, mort fiind, dacă ar candida, ar avea mai multe sanse."
Slujitor al regimului versus opozant
Regizorul Cristi Puiu are si el dubii serioase privind calitatea de opozant a regimului comunist a lui Paunescu. Faptul că acum se vorbeste despre el ca despre un erou dă cumva masura culturii noastre revolutionare. Noi suntem cultura Adibas. Nu avem Adidas original, nu-i nimic, e bun si Adibas. Nu avem Puma e bună si Puna. Nu aveam Woodstock? Merge si Cenaclul Flacara. Nu am avut dizidenti autentici, ci doar niste emițători de soparlite, buni si aia. Ei erau eroii nostri. Atata puteam noi. Paunescu facea la cenaclu niste glumite oarecum subversive pe care oamenii simpli nu puteau să le scoată pe gură si asta ii facea si pe ei să se simtă eroi. Le-a spus-o Paunescu!", adica in subtext, ce curajosi am fost si noi care l-am ascultat." Ce se petrecea dincolo de stadioane, că el era sluga regimului, nu mai interesa pe nimeni".
Adrian Cioroianu: Oamenii nu-l plang neaparat pe Paunescu, ci iși plang tineretea pierdută"
Cum se explică această trecere a publicului de la antipatie violenta in primii ani după '90, la adularea post-mortem a poetului?
Pentru istoricul Adrian Cioroianu, simpatia actuală pentru Paunescu se datorează unui gen mai subtil de vinovăție al publicului față de poet: După '90, furia populară l-a scos pe Paunescu tap ispășitor pentru mizeriile din comunism. El a platit atat pentru el, cat si pentru ceilalti. Aș zice că acum, prin această dramatizare emotională a inmormantarii poetului, publicul face o mea culpa" simbolică față de un om pe care l-a acuzat excesiv - fiindca e dovedit, Paunescu nu a fost unul dintre primii lingai ai regimului, chiar dacă a semnat texte dedicate regimului si cuplului prezidential. Comparat cu altii, prestatia lui in instituirea cultului personalității a fost modesta Totusi, el a fost cel mai vizibil, nicidecum cel mai productiv asa-zis poet de curte". Diabolizarea lui a fost evident excesiva iar publicul se simte retroactiv vinovat." Pe langă acest sentiment de vinovăție, mai există un factor pentru simpatia enormă pe care a suscitat-o zilele acestea moartea poetului: Oamenii nu-l plang neaparat pe Paunescu, ci iși plang tineretea pierduta care a insemnat si un abonament la revista Flacara sau mersul la niste concerte ale Cenaclului".
Dorin Dobrincu: Ana Pauker si Teohari Georgescu au portrete in ministere"
Istoricul Dorin Dobrincu este de o cu totul altă parere decat Adrian Cioroianu. Pentru acesta, adularea post-mortem a poetului este unul din efectele derivei sociale in care traim, care se manifestă prin lipsa unei memorii suficient de coagulate la nivel oficial si lipsa unor valori, in cazul populatiei. Mai tot timpul vedem genul acesta de zeificare" profană la decese. Cand a murit Paul Niculescu-Mizil, ministrul lui Ceusescu, trupul sau a fost expus la ministerul unde a lucrat. De asemenea, sunt pline ministerele de tablouri ale fostilor demnitari comunisti, fară nici o referire suplimentară la trecutul lor.
Cand spun asta, am in vedere numele unor personaje sinistre ca Ana Pauker sau Teohari Georgescu". Raportul Tismaneanu, continuă istoricul, spune clar că Paunescu a fost un propagandist de frunte al regimului, in anii '70-'80, facand, fară rezerve, apologia sistemului comunist. Or, Adrian Paunescu nu si-a cerut vreodată scuze pentru trecutul sau, ci a fost de-o violență rar intalnită impotriva celor care il criticau pe Ceausescu". Dincolo de vorbele de duh ca despre morti numai de bine" din sfera religiozității neolitice, nu putem asista pasivi la acest delir mediatic; mai facem un pas si-l sanctificam ca pe Ștefan cel Mare", spune istoricul, pentru a conchide perpetuarea amneziei față de comunism este una din sursele crizei morale in care ne zbatem".
Paunescu, destinatie a nostalgiei după trecutul comunist
Și pentru criticul literar Alexandru Matei, un rol important in sanctificarea" poetului il are media - televiziunea trebuie să producă patos ca să aibă audiență, are deci nevoie de combustibilul unor evenimente ca acesta". Dar mai e ceva, spune criticul - Paunescu e una dintre destinatiile nostalgiei după trecutul comunist. Cu cat prezentul e mai dezamagitor, lumea se indreaptă intr-acolo" Dacă poetul ar fi murit in anii '90, speculează criticul, in mod cert, atat publicul, cat si media ar fi reactionat mai echilibrat - pentru că erau mai proaspete compromisurile facute inainte, pe de o parte, si, pe de alta, pentru că nu incepuse să apară atat de des la TV"; incă nu-l convinsese pe Hagi să revină la natională", glumeste criticul.
Versificatorul" stadioanelor: Vox Populi
Oamenii au pareri foarte diferite despre Adrian Paunescu, de la adulare si admiratie neconditionată pană la critici dure față de latura propagandistică a poetului. Astfel, Vasile Stanca, de profesie taximetrist, crede că Adrian Paunescu e al doilea după Eminescu. Pai, ce alt poet să fie, dacă nu el? A fost om destept si a ajutat oamenii, cum a putut si el, le-a dat mancare, butelii, cum a putut si el. Și a vrut Basarabia inapoi".
Medicul Andreea Tudor spune că inainte de Revolutie a stat la coadă pentru poeziile lui, desi nu-mi placea ca om. Poeziile lui mi-au placut, pentru că vorbeau despre dificultățile vietii de atunci - dar după '89 nu l-am mai urmarit ca poet. Au aparut televizorul, stresul, si nu am mai citit poezie." Teodora Ilies elevă in clasa a 12-a, spune că nu a citit nimic scris de Paunescu si că n-o interesează personajul. Știe insă că a fost poet si că a facut porcarii" in timpul comunismului: Am auzit la TV că il lauda pe Ceausescu".
Radu V., pensionar, spune că Paunescu l-a invățat pe Ceausescu cu cultul personalității, fiind primul care i-a inchinat poezii. Ceilalti s-au luat după el".
Ion Albaion, de 55 de ani: Faptul că Adrian Paunescu ii tinea pe activistii de partid, pe securisti, si nomenclaturisti impreună cu plebea proletară" si copiii lor pană la 3 noaptea pe stadioane (in loc să stea la sedinte) să cante si să recite in cor poezii i-a adus o simpatie reală din partea majorității sau mai bine spus din partea mediocrității in general infantilizata Dar Cenaclul Flacara era in realitate o prelungire a Cantarii Romaniei, iar in ultimii ani ai cenaclului-stadion biletele se dadeau numai prin organizatii UTC si de partid. Cenaclul Flacara si Paunescu aveau si cate o dublură: un cenaclu studentesc national, ceva de genul cenaclul studentilor comunisti", coordonat ca o umbra tot de la o masă de pe o scena cu aceeasi atitudine smecheresc-dictatorială de unu'...Tatulici. Mihai parcă ii zice. Ă'sta era in 1990 deja liber" la Televiziunea romană liberă unde a facut două lucruri: a promovat jocul Caritas si l-a readus pe sticlă pe Adrian Paunescu."
Isterie fabricată de televiziuni
Pornind de la legendele urbane ale epocii de aur cu Paunescu care ii spunea lucruri de la obraz lui Ceausescu sau cu Florin Piersic care l-a caftit pe Nicusor", Cristi Puiu trasează specificul dizidentei romansti.
m-ama ce mari eroi erau ăștia doi, Paunescu si Piersic, la mine-n cartier! La noi dizidenta se facea printr-un gest, printr-o soapta printr-un banc benign, ca unul pe care l-am auzit, tin minte si acum, la Polivalenta in deschiderea unui concert Iris. Îl spunea Cristina Stamate: ce-i mai mică si mai mică decat ...de furnica Flacara de la aragaz." Nu vă puteti inchipui ce bucurie era pe public! Adica vezi Doamne, ce tari am fost! Cum am dat noi cu tifla regimului! Asa ca dacă astazi este eroizat Paunescu, acest lucru nici nu mai trebuie să ne mire. Suntem consecventi cu noi insine. Avem eroii pe care ii meritam. Bine că scotocim Evangheliile pe toate partile, doar-doar om gasi neconcordante. Tragem cu sportivitate de Iisus, ca de un elastic, si-l contestam", dar nu avem voie să zicem nimic de Eminescu si de maine incolo, probabil, nici de Paunescu. Nu, ei sunt tabu. Trebuie să treacă ceva vreme, să se mai aseze timpul peste toate. Poate că isteria asta e doar una fabricată de televiziuni. Nu stiu, sper. Dar dacă nu, atunci e grav."
...") ,iar dupa am trecut pe la Sala Unirii si Catedrala ortodoxa .Nimeni n-a facut o"problema" din asta.