Argentinianul Stelei e cel mai mic dintre cei 5 copii ai familiei Brandan din suburbia Merlo din Buenos Aires. S-a indragostit de fotbal de la 6 ani, cind a mers pe stadionul lui Boca, dar a trebuit să renunte la el o perioadă din cauza lipsei banilor.
La 14 ani, si-a anuntat parintii că alege fotbalul, si nu scoala, moment in care mama lui a vrut să-l omoare in bataie, iar tatal sau i-a transmis o amenintare pe care o tine minte si azi.
Pe fotbalistul Brandan il stiti. L-ati tot vazut jucind in ultimii ani in Romania. A fost bun la Urziceni, a fost cel mai bun in tur la Steaua. E un tip carismatic, probabil n-a refuzat si nici nu s-a uitat vreodată urit la vreun ziarist atunci cind a fost solicitat pentru un interviu. Se stiu insă putine lucruri despre Pablo Brandan cel dinainte de a deveni fotbalist important si chiar de dinainte de a ajunge in Romania.
"Aaaa, vreti să vorbim despre viata mea? Foarte tare, chiar imi face placere" e prima lui reactie cind e anuntat despre tema dialogului. Fata i se luminează la fiecare intrebare despre mama si tatal sau, dar si despre fratii, surorile si baiatul lui. "Familia mea e totul pentru mine, familia mea e cel mai important lucru".
"N-am avut bani, dar am avut o copilarie frumoasă"
Se gindeste 8-10 secunde si porneste cu amintirile pe care le are. sunt tocmai din Merlo, o provincie a metropolei Buenos Aires. "Nu te gindi că e un cartier, Merlo e imens, e cit tot Bucurestiul!". Povestea vrea să o inceapă de cind avea 5-6 ani. "Cum a fost copilaria mea? Frumoasa fericita Atunci cind esti copil nu stii de probleme, nu stii de necazuri, nu ai responsabilități. Asa eram si eu atunci, imi traiam copilaria ca orice copil. Plus de asta, eram si privilegiat pentru că si fratii mei, si surorile mele erau mai mari ca mine, mergeam peste tot cu ei, aveau grijă de mine".
"M-am indragostit iremediabil de fotbal din momentul in care am fost dus de fratii mei pe stadion la un meci al Bocai. Aveam 6 ani si eram fascinat de ce se petrecea in tribune si pe teren"
Nu numai că n-a curs numai lapte si miere in copilaria lui, dar Pablo iși aduce aminte si de lucrurile complicate de atunci. "Partea economică a familiei nu era stralucita Bine, nici nu prea cheltuiam bani, că plecam ziua de acasă cu fratii mei, mergeam prin cartiere să jucam fotbal cu copiii si ne intorceam seara", spune Brandan.
"Uram să merg la scoală"
El explică si cum se impaca pasiunea pentru fotbal cu scoala. "Hmmm, cam greu pentru că nu mi-a placut deloc, dar deloc, să merg la scoală! Ce materie mi-a placut? Tu esti nebun? N-auzi că uram scoala?", zice si explică apoi sistemul de invățămint din Argentina: "Atunci se facea scoală primară 7 clase, plus 5 secundare si apoi facultate. Acum e 9 clase primare, plus 3, plus facultate". Școala si fotbalul au continuat să nu se inteleagă insă intre ele in cazul sau.
"Visul copilariei? Să ajung mare fotbalist, să joc la Boca, la River, să imbrac tricoul echipei nationale in care atunci juca Maradona. Acum imi dau seama că eram atit de innebunit după fotbal incit chiar nu am alte amintiri, alte jocuri ale copilariei"
"La 10 ani, m-am dus cu varul meu la Huracan, la o echipă de fotbal intr-un cadru organizat. Am dat probe si le-am trecut, dar faceam zilnic naveta cam o oră si 45 de minute dus, la fel intors. De multe ori nu-mi ajungeau banii pe care ii primeam zilnic pentru bilet si mincare. A trebuit să renunț după 6-7 luni, varul meu a ramas acolo. Atunci am simtit că s-a rupt ceva in mine, eram nevoit să spun adio fotbalului si să urmez doar scoala".
"Tata m-a amenintat că mă ia la muncă"
Brandan a trecut de cele 7 clase primare. Urmau cele 5 clase secundare. "Am facut doar 3 dintre cele 5 secundare. Aveam 14-15 ani, m-am dus la parinti si i-am anuntat că renunț la scoală pentru fotbal. În acel moment, mama a vrut să mă omoare. Nu concepea să nu termin scoala, să nu merg la facultate. N-a vrut să auda A intervenit tatal meu, m-a luat deoparte si mi-a dat o amenintare de o tin minte si astazi, mai ales că tonul a fost unul dur. Mi-a zis că mă lasă să merg la fotbal, dar dacă se va intimpla ca macar o dată să afle că am absentat de la un antrenament sau că am facut vreo problema mă ia de acolo, nici nu mă mai dă la scoală si mă ia cu el la muncă grea zi de zi ca să-mi cîștig existenta".
"Prima dată cind m-am simtit mindru in fata parintilor că nu i-am dezamagit alegind fotbalul, si nu scoala, a fost atunci cind, desi aveam 16 ani, am fost selectionat la nationala Under 20 a Argentinei. Eram atit de fericit cind i-am spus mamei si am vazut-o că se bucură pentru mine..."
Brandan s-a intors la Huracan, locul unde ajunsese cu varul sau cu cîțiva ani inainte. "Am gasit acolo acelasi antrenor, poate a fost si un destin in toate. Mă stia, mi-a dat sanse, m-a apreciat si din acel moment simteam că plutesc de fericire. O perioadă am continuat să fac naveta, imi era mai usor insa că nu mai aveam pe cap scoala. Apoi, m-am mutat si veneam acasă doar simbata, după meci, iar luni plecam iarăși".
"Aș schimba un singur moment al vietii mele"
Poate cel mai greu moment al carierei s-a petrecut după ce a implinit 17 ani. "Am primit ofertă din Spania. Trebuia să plec din tara mea, atit de departe de familie. Am avut insă noroc că am mers la o echipă in care erau multi argentinieni, stiam limba, clima era buna Totusi, imi lasam parintii departe, fratii mei, surorile, tot ce imi era drag". A revenit insă in Argentina pentru că nu s-a adaptat si n-a confirmat. "Mi-a ramas in suflet o parere de rau că atunci n-am stiut să mă impun. Asa, rememorindu-mi viata, poate acela e singurul moment in care dacă aș putea să schimb, aș schimba, in rest nimic, sunt fericit de tot!".
"Cind am plecat de acasa parintii mi-au dat un sfat pe care l-am urmat intotdeauna si anume să dau totul pentru cel de lingă mine, să-l ajut cind ii e greu, să-i ofer tot ce am pentru că sigur o să primesc inapoi o rasplată si mai mare. Le multumesc, au avut dreptate"
"Copilul meu nu are voie să renunte la scoală"
Acum are doi copii, iar baiatul e innebunit după fotbal. "Pfa, are 4 ani si imi zice in fiecare zi că el vrea să fie ca mine, să joace cu stingul, să fie al doilea Brandan. Nu-l fortez să facă fotbal sau să facă altceva", zice, după care zimbeste si adaugă serios: "Nu voi accepta insă să facă la fel ca mine, să renunte la scoală! Școala e importanta are nevoie de ea, indiferent dacă va ajunge sau nu fotbalist". Deocamdată e la gradiniță, iar Pablo, tocmai din Dorinta de a-l avea mereu aproape, l-a adus in Romania si i-a gasit o gradiniță cu predare in limba spaniola
Școală de fotbal pentru copiii din Merlo
La 15 ani distanță de momentul in care renunta la scoală pentru fotbal, Brandan stie deja si ce-i va rezerva viitorul. Chiar dacă e la peste 8.000 de kilometri departare de casa viitorul il vede deja tot acolo, la Merlo, unde la 6 ani pleca alaturi de fratii sai să joace fotbal cu copiii din alte cartiere. "Nu vreau să mai vad copii care vor să joace fotbal si să nu aibă unde! Știu prin ce am trecut si vreau să fac o scoală de fotbal acolo. Mai am doi prieteni, care vor si ei să investeasca Le voi da copiilor sansa pe care eu n-am avut-o in Merlo, să ramină lingă familie, să meargă la scoala dar si la fotbal, nu să fie nevoiti să plece de acasă in altă parte".
"Mi-ar placea ca după ce mă las de fotbal, oamenii să-și aducă aminte de Pablo Brandan ca despre un fotbalist care a fost corect cu fotbalul si care nici macar n-a incercat vreo secundă să-l pacaleasca iar atunci cind oamenii vor vedea imagini cu mine să-și dea seama de asta"
Îngenunchează in fata lui Maradona
Brandan a crescut vazindu-l la televizor pe Diego Maradona. "În 1986, cind Argentina a cîștigat Campionatul Mondial, aveam doar 3 ani, nu l-am vazut, dar apoi am crescut cu el. El nu e om in Argentina, e zeu! Niciodata nici o altă persoană nu va putea fi mai iubită decit el. E atit de mare Diego incit, in Argentina, la el acasa si atunci cind greseste față de cineva, toti, dar toti!, vor spune că el a avut dreptate. I se iartă tot, intotdeauna, indiferent ce face. V-am zis, e zeu", spune Brandan.
Vrea să revină cu Steaua in Ghencea
Argentinianul din lotul lui Ilie Stan s-a referit ieri si la situatia Stelei, care nu va mai putea evolua in retur pe Arena Nationala "Asta e rau. Eu aș vrea să revenim pe Ghencea, e fantastic acolo, conditii, tot. Dacă nu, conducerea să gasească o solutie stabila nu să incepem să ne plimbam de colo-colo pentru că s-a vazut in tur. Cind ne-am plimbat, n-am avut rezultate, cind am avut stadionul nostru, am mers bine".
CV Pablo Brandan
- va implini 29 de ani pe 5 martie
- a mai jucat in cariera sa la Huracan, Deportivo Alaves, Independiente, Burgos, Argentinos Junior, Instituto Cordoba
- a venit in Romania in iarna lui 2007, la Unirea Urziceni
- a cucerit un titlu cu Urziceniul si a jucat in Champions League
- s-a transferat la Steaua in vara lui 2010 pentru 800.000 de euro
- are 116 meciuri in Liga 1 si 5 goluri marcate
...e bine ca a venit...va juca cu bicfalvi la mijlocul terenului...pe stanga e greu sa-l scoata pe lato...
fular-campionii