Alexandru Apolzan

Alexandru "Piti" Apolzan (n. 6 februarie 1927, Sibiu " d. 23 decembrie 1982) a fost capitanul legendarei CCA. Avea 1,76 m si cantarea 72 de kilograme.

Este considerat unul dintre cei mai buni fundași din istoria fotbalului romanesc. Ion Voinescu afirma chiar ca el nu a mai vazut de atunci un fundas cu atatea calitati: joc de cap, abilitati tehnice impresionante, plasament, pasator extraordinar, viteza, determinare, ambitie.

Politically Corecteness-ii spun că Franz Beckenbauer ar fi cel care a inventat postul de libero, dar acest lucru este cel putin discutabil. Fantasticul Alexandru Apolzan a fost primul care a jucat pe acest post, fapt expus de cei care l-au vazut sau care au jucat alaturi de el, pe cand activa la CCA București. Este drept, Apolzan a jucat in epoca cea mai intunecată a istoriei moderne a Romaniei, cand conexiunile cu lumea din exterior erau practic interzise.

Apolzan impresiona si prin fair-play, multi spunand că nu l-au vazut pe marele fotbalist faultand intentionat niciodata

Apolzan a semnat primul sau contract cu Șoimii Sibiu, in anul 1941. După al doilea razboi mondial s-a transferat la CFR București, și apoi, intre 1949 și 1962, sfarșitul carierei sale, a jucat pentru CCA București.

Marele antrenor maghiar Gusztav Sebes, cel care a construit marea echipă a Ungariei din anii '50 - Magicii Maghiari, a declarat in 1954, după Cupa Mondială din acel an, că Alexandru Apolzan, Ion Voinescu și Titus Ozon au un nivel de joc egal cu cel al jucatorilor sai și că ar fi mandru să poată să-i antreneze.

A câștigat nu mai putin de sase ori titlul national (1951, 1952, 1953, 1956, 1959-1960, 1960 - 1961) si de cinci ori Cupa Romaniei (1948-1949, 1949-1950, 1951, 1952, 1955). A strans 22 de selecții in naționala Romaniei, intr-o perioadă in care aceasta juca de regulă mai puțin de cinci meciuri pe an.

Primul meci in Liga I: 15.09.1946 - CFR Bucuresti - Jiul Petrosani 2-1.

Ultimul meci in Liga I: 16.11.1961 - CCA Bucuresti - Rapid Bucuresti 1-2.

In Liga I a jucat 268 de partide, rastimp in care a reusit 3 goluri.

A evoluat pentru:

1941-1943 Șoimii Sibiu

1945-1946 "23 August" Bucuresti

1946-1949 CFR Bucuresti (60 de meciuri,1 gol)

1950-1962 CCA (208 meciuri, 2 goluri, reusite in sezonul debut, respectiv in anul 1953)

Johnny Raducanu s-a declarat un mare admirator al fostului stelist Alexandru Apolzan: Un fotbalist fară pereche si un baiat tare iubaret Îi placea să si tragă la masea. Cum ii placea cite o gagica ii dadea imediat inima. Iubea si se dadea cu capul de pereti. De-aia a si murit, din betie!

mega-interesant articolul.

"Am inceput sa joc ca inaintas, se destanuia el, la "Malaxa", apoi ca mijlocas si fundas dreapta la Rapid, dupa care m-am reprofilat ca stoper la CCA. M-a determinat poate admiratia pe care o aveam pentru Mari, pe vremea cand eram impreuna la Giulesti, dar cred ca mai mult a decis placerea de a juca mingea cu capul. Pentru ca nimic nu e mai frumos parca decat sa te desprinzi o data cu adversarul de pe pamant si sa-l invingi acolo sus in aer, in lupta dreapta, unde invinge intotdeauna cel mai bine pregatit, cel mai bun.

Desi cu o inaltime de numai 1,73 cm., Apolzan a reusit sa compenseze un asemenea handicap prin doua calitati native, pe care le-a cultivat cu o grija ce nu a cunoscut rezerve: detenta si supletea. Avea o usurinta in mers si sarituri, parand asemenea unei gazele gratioase care zburda in libertate prin stepele africane. Imi amintesc ca il vedeam de multe ori lucrand cu Voinescu si luan ca puncte de referinta barele portilor sau panourile de baschet. Voinescu sarea cu mana si Apolzan cu capul. E drept ca primul castiga, dar, prin exercitiu, detenta celuilalt capata noi dimensiuni.

Apolzan nu a fost numai un maestru al jocului cu capul, ci in egala masura dotat si cu un excelent simt al mingii, cu o tehnica desavarsita a pasei si a deposedarii. Titus Ozon, un mare as al driblingului, avea in fata lui Apolzan un complex de care nu putea scapa decat evitandu-l pur si simplu. Altfel, pierdea mingea pe care stoperul CCA i-o sufla cu o uimitoare usurinta, fara fault, fara lupta chiar. Jocul lui Apolzan parea o secventa a unei partituri de vals.

Capitan al echipei CCA timp de 12 ani si de cele mai multe ori al primei reprezentative, ale carei culori le-a aparat cu devotament si spirit de sacrificiu, in 22 de meciuri internationale, Piti Apolzan si-a inscris in palmaresul personal 6 titluri de campion al tarii si 5 trofee ale Cupei Romaniei, ramanand in amintirea celor care l-au cunoscut si ca unul caruia i-a placut viata si dincolo de gazon, platind un tribut mult prea scump unei sanatati subrezite de marile eforturi in slujba performantei. Caracter deschis si sincer, mandru totodata, fara a fi infatuat, nu s-a impacat cu gandul ca dupa o activitate ca mare jucator nu si-ar mai gasi apoi un rost pe aceeasi masura si cu aceleasi satisfactii. Si, din momentul in care a iesit din perimetrul dreptunghiului verde, s-a pierdus intr-un trist anonimat, din care nu s-a despartit decat atunci cand, nemeritat, i-a sunat ceasul despartirii de lumea aceasta."

Mihai Ionescu - "101 idoli ai gazonului"