Către căși, mai exact, de sărbători. În cea mai rece zi din cariera anului defunct: minus vo 12 grade. Furia vișinie " fără incălzire, că nuș ce s-o bulit pe la radiatoare.
Frig, mâncu-v-aș. Io " fără mănuși, că-s mai călduros. A, și fără RCA pe 2009, că nu l-am mai găsit deloc, deși-l aveam. Ce Dacia mea, zic io, nu m-or opri tocmai amu!
Și m-or oprit. În frumosul județ vecin Alba, p-undeva.
Dacia mea nu mai mergea cum trebe: la relanti murea motorul, trebuia mereu turată mașinuca. Așa că trag pe dreapta, motorul moare, și-mi zic: numa' d-al dreq nu ies din mașină! Și când se apropie agentul, incerc să deschid geamul, și dijaba: frigul ințepenise mecanismul care la Dacie e mai sensibil ca la Honda Civic, asta deja se știe.
Agentul imi cere buletinul, io, bucuros ca nu ma intreaba de RCA nimic, i-l dau și ii zâmbesc de mi s-o vazut spanacu' dintre dinti. Și ies afară, că in mașină era mai frig ca inăuntru.
Și il urmez pe agent ca pe un tătic:
- Mo! zic. Nu vă pricepeți la Dacii?
Era un tinerel okeiuț, zic eu.
- Nu-mi mere deloc incălzirea, zic eu. Mor de frig in ea!
- Nu mă pricep, zice agentul. Stai să dau prin stație, poate se pricepe careva.
Și dă prin stație. Și află.
- Trebe să băgați un carton la radiator, zice el, să nu intre aer rece la motor. Aveți?
- Nu am, zic eu, da' stai să verific.
Prin Dacii " se știe asta " poți face rost de tot ce iți trebuie. Și descopăr cele două cutii de bielete, cu bielete in ele. Și incep să o scot pe una, și să o rup. Zic:
- Nu o rupi tu? Că mi-i mâna inghețată!
Chiar așa era, nu prea o mai simțeam. Că bătea și alizeul nopții de decemvrie acolo, in plin câmp.
- Ba cum să nu! și preia el sarcina.
Cu asta m-o induioșat. Îi desfac capota, și ii indic pe unde să o strecoare, intre radiator și mască. Și el o strecoră, și se umple de funingine d-aia de la motor, și se mânjește, cred, puțin, pe lăbuțe. Și ii mai dau și celălalt ambalaj de bieletă, pe care il rupe, și-mi baricadează cum trebe radiatorul.
Și imi inapoiază buletinul, in mulțumirile mele tropical de fierbinți! Că amu nu imi mai murea motorul la relanti. Și parcă și dădea o briză de aer subpolar pe la parbriz, nu ca inainte, că l-ar fi omorât Dacia mea și pe Roald Amudsen dacă l-aș fi luat la ocazie, halal explorator polar norvegian.
Și ca să fie toate bune, in șprițul Crăciunului, oprește Garcea traficul pe drumul european, ca să să poată inscrie mașina Groparelui in trafic. Care mașina Groparelui pleacă către miazăzi, claxonând prietenos, mai mult din greșeală, că așa-s vitejii, se inspăimântă numai după ce a trecut pericolul, și io nimerisem claxonul in loc de semnalizare, de frică.
Și până-n Sibiu nu m-am mai oprit!
groparu.ro