Cei mai buni fotbalisti din lume din toate timpurile.

Nu mai vorbesc de pregatirea fizica care nu e niciodata cum o vedem astazi. Pai atunci fotbalistii fumau 2-3 pachete de tigari pe zi si rezistau 90 de minute fara mari probleme.

Asta e adevarat, se alerga intre 200-300% mai putin decat azi, groso modo. Pele nu stiu daca a depasit 6-7000 de metri in cel mai prolific meci al sau. Messi face 6-7 km in cel mai mizerabil. Si e adevarat ca excesele bahice si de alta natura (sexuale, fumat, mancat) nu erau incompatibile cu performanta cum, in mod clar, sunt azi.

Nu contest ca fotbalul era mai dur atunci, posibil sa ai dreptate, am urmarit foarte putine meciuri in comparatie cu ce urmaresc acum ca sa zic, dar vorbesc de dificultatea mult redusa cu care se ajungea la poarta adversa. Vorbesc de nivelul tactic, care se lucra foarte putin atunci. Multe echipe jucau cu 4 atacanti care nu ajungeau in terenul propriu decat atunci cand incepeau incidentele. Pana si la fazele fixe echipele unele echipe se aparau cu 6-7 jucatori, lucru de neconceput astazi.

Lejeritatea sau complexitatea jocului nu se judeca asa. Cum la fel de usor il califici pe Ronaldo net superior lui Pele ca pregatire fizica (adica, ca dezvoltare, adica, ca valoare), la fel de usor calific eu jocul pe care trebuia sa-l joace Pele ca fiindu-i inaccesibil lui Ronaldo.

Exista tentatia imediata de a crede ca ala de atunci (inginer, profesor, regizor, vanator, fotograf etc.) nu ar fi facut fata azi. Ca un geek care stie nus cate moduri de a sparge coduri NASA e superior aluia de acum 100 de ani, cand de fapt, stra-stra-stra-stra-stra-la puterea10-stramosii nostri gandeau, adica aveau un creier mai dezvolt cu vreo 30% decat il avem noi azi.

Eu cred ca un Hagi, Ronaldo sau Messi catapultati din era lor nu puteau face fata jocului din 1966, cand nu existau 100 de camere la fiecare meci (sau zeci de sponsori si interese de miliarde FIFA-UEFA), care sa-i proteje, cand nu existau eliminari, cand se juca si cu crampoane din cuie si cand intrarile cu talpa de la spate, alunecarile, coatele in cap sau pumnii in coaste nu erau sanctionati nici cand erau vazut. Cand nu era considerat necesar a se schimba un jucator, pentru nu se concepea ca un jucator sa nu... joace indiferent de conditii.

Cat despre partea cu nivelul tactic - inapoierea tactica -, fata de "progresele de azi", ne intoarcem la partea cu creierul stramosilor, inapoiati, cum ii vedem noi.

Pentru mine, un jucator/antrenor/echipa din anii `60-`70 (si inainte, normal) erau mai dezvoltati ca gandire tactica a jocului de fotbal decat orice Mourinho de azi. Nu le dadea nimeni mura in gura, era o stiinta in dezvoltare, tactica nu ti-o faceau calculatoarele, nu aveai posibilitati de vizionare sau informare prea mari, si dezvoltai tactica primar - vazand si facand.

Cei mai multi isi vedeau adversarul pentru prima data la joc. Intelegi ce insemna asta? Ce efort de gandire tactica individuala se impunea? Acolo era rafinamentul culturii tactice: se decideau si se creau curente sau tendinte din cumulul de decizii luate pe loc de antrenori si jucatori, in fata nevoii.

Ce e azi poate fi apreciat de unii, e chestie de gust (si alte chestii) si e treaba fiecaruia, dar sa descalifici rolul lui Pele in simfonia fotbalului, fata de astia de azi - prin descalificarea perioadei pe care a trait-o, fata de asta de azi - denota multa superficialitate in aprecierea situatiei.

Inteleg unde bati si pare logic, dar este o situatie ipotetica. Faptul ca Pele era cel mai bun atunci probabil ca si astazi era la un nivel ridicat, daca incepea si el antrenamente dure si tactice de la o varsta frageda. N-am contestat si nu am zis ca nu avea talent si creier, chiar as parea tampit sa zic ca fotbalistul de top al acelor timpuri n-ar putea juca intr-o echipa de top si azi daca ar avea parte de acelasi regim care-l au toti.

Ideea cu care am inceput aceasta discutie este ca Pele (jucatorul emblema de atunci) nu poate fi niciodata peste Messi (jucatorul emblema de astazi) prin simplu fapt ca fotbalul este diferit. Poate daca s-ar fi nascut in urma cu 20 de ani ar fi ajuns si el la acelasi nivel sau peste, ajutat fiind de toate conditiile de care are parte un sportiv astazi si lucrand intr-un fotbal tactic. In aceasta comparatie Messi este clar avantajat de faptul ca joaca intr-un nivel superior cu multe clase si mult mai performant.

Un alt argument este si faptul ca fotbalul din Brazilia de astazi este in continuare mult mai liber decat cel din Italia, sa zicem. Si nu o zic eu, e o parere generala care o gasesti la emisiunile sportiv, forumuri internationale, ziare etc. Uite, nationala Braziliei de astazi are in componenta multi jucatori din propriul campionat in comparatie cu ce se intampla pana acum 6-7-8 ani iar jocul lor scartaie grav.

Chiar am citit o declaratie de la o fosta mare glorie a fotbalului din Brazilia, nu mai retin daca era chiar Pele sau altul, in care sfatuia jucatorii din noua generatie (Neymar, Ganso, Lucas, Damiao etc) a Braziliei sa se transfere in Europa in 2013 si sa joace macar un an in fotbalul de aici pana la Campionatul Mondial pentru a lucra tactic.

Inteleg unde bati si pare logic, dar este o situatie ipotetica.

Fara nicio mailitiozitate, chiar nu cred ca ai inteles ce am incercat eu sa spun, pentru ca te concentrezi prea mult pe sentimentele tale in jurul carora iti croiesti demonstratia (ceea ce e perfect de inteles, dar poate conduce la concluzii false).

Si ce ti-am spus eu pentru a ajuta la dimensionarea corecta a rolului unei ere sau unui jucator din acea era nu sunt ipoteze, sunt a) fapte si b) axiome consacrate in stiinta (in zonele comparative care transced generatii); adica modalitatea de comparatie.

Ideea cu care am inceput aceasta discutie este ca Pele (jucatorul emblema de atunci) nu poate fi niciodata peste Messi (jucatorul emblema de astazi) prin simplu fapt ca fotbalul este diferit. Poate daca s-ar fi nascut in urma cu 20 de ani ar fi ajuns si el la acelasi nivel sau peste, ajutat fiind de toate conditiile de care are parte un sportiv astazi si lucrand intr-un fotbal tactic. In aceasta comparatie Messi este clar avantajat de faptul ca joaca intr-un nivel superior cu multe clase si mult mai performant.

E absolut ok sa preferi fotbalul de azi, jucatorii de azi, sa preciezi tactica de acum - chestie de gust, cum spuneam.

Dar e absolut gresit (nu o spun io, o spun axiomele consacrate si acceptate de toti in stiinta) sa consideri sistemul de azi (din orice domeniu) - "performant si cu mai multe clase".

Pentu ca nu e asa. Fotbalul, chimia, fizica, medicina (fotbalistii, chimistii, fizicienii, medicii) de azi nu sunt "cu mai multe clase" peste aia de acum 60, 100, 200 de ani si nici "mai peformanti" nu sunt. Chiar dimpotriva as putea spune (dar aici e chestie de gustul fiecaruia). S-a demonmstrat in n-spe studii ce inseamna si cum s-a ajuns la civilizatia de azi si care-i nivelul (nu doar de contributie) al profesionistilor de zi din domeniile lor, fata de profesioinistii de acum 2-3 generatii.

Tu consideri avansat fotbalul de azi, altii considera mai avansat fotbalul de acum 40-50 de ani.

Sa impui fotbalul de azi ca fiind la un nivel superior, e ca si cum ai impune activitatea unui parlit de administrator de retea ca fiind superioara unuia care lega doua bobine acum 200 de ani si facea nus ce unda radio.

Si ca sa nu o mai lungesc inutil, o modalitatea simpla de a sintetiza discutia si zona in care ne despartim ca viziune:

Ideea cu care am inceput aceasta discutie este ca Pele (jucatorul emblema de atunci) nu poate fi niciodata peste Messi (jucatorul emblema de astazi) prin simplu fapt ca fotbalul este diferit.

Asta este adevarat in fix exact aceeasi masura in care si reciproca este adevarata. Messi nu poate vreodata peste Pele prin simplul fapt ca fotbalul este diferit. Nu era mai bun sau mai prost, era diferit.

Daca se accepta reciproca valabila (cum ar face cei mai multi dintre oameni), si se intelege fiecare era prin specificul ei, atunci optiunea pentru unul sau altul devine chestie de gust.

Eu unul, chiara daca nu sunt mare fan, la un sondaj il prefer pe Pele lui Messi, fara sa fiu atat de idiot incat sa spun ca fotbalul de azi e o afacere in care primeaza laboratoarele medicale si cele de analiza matematica si biometrica si mai stiu de care, negotul UEFA si FIFA, in care Messi a juns otbalist datorita medicamentelor pompate in el (pe vremea lui Pele neputand fi decat un mare artist de circ - veniti sa vedeti omul de 1.01 m.), in care vedetele au staff propriu, sunt protejate de arbitri la presiunile sponsorilor, si in care o arta s-a transformat intr-o intreprindere contabiliceasca, inclusiv pe teren samd (sunt multe argumente care sa descalfice era pe care o traim).

Optez pentru Pele sau Messi, doar ca-mi place mai mult ce transmit fiecare dintre ei, si era lui, nu pe alt motiv sustiunut de comparatii gresite conceptual, din start.

Totusi e dubioasa faza du Dobrin pe locul 13. Adica in afara de noi, romanii, nu cred ca e foarte cunoscut ..

Zidane a ajuns statuie. La fel si Materazzi. Cei doi au fost uniti pentru eternitate de celebrul cap in piept pe care francezul i l-a aplicat italianului cu ocazia mondialelor iar acum tronează in fata centrului cultural Georges Pompidou din Paris. Primarii districtuali au cerut ca statuia de bronz să fie scoasă din peisaj pentru că aminteste de un moment trist din istoria nationalei franceze dar pană să fie luată o decizie in acest sens, un tip brunet, imbracat cu geacă si blugi a venit să-și facă poză cu monumentul!

On 5 November 2012, by Alex Buturugeanu

www.istoriafotbalului.com