Ieri am decis că nu vom privi cu indiferență intâmplarea de la Craiova. Un bătrân este omorât in bătaie, pe trecerea de pietoni, de un gunoi, de un scelerat. După ce am scris despre asta reacțiile au fost de tot felul. Unii cred că jegul ăla de bani gata ar fi trebuit tocat cu ranga, alții și-au vărsat scârba și revolta pe justiția noastră. În ce mă privește imi doresc să trăiesc intr-un stat de drept. Nici mai mult, nici mai puțin. Iar in cazul lui Pavel Rentea asta trebuie să se intâmple: să fie impusă legea.
Cum justiția noastră are răul nărav de a-și mai trage pânza de pe un ochi și de a cântări și arginții cu balanța din dotare am decis ca, de această dată, să nu ne mulțumim cu suduiala plină de năduf. Și să urmărim felul in care justiția lucrează in acest caz. Ce putem face concret?
- să ne asigurăm că familia lui Pavel Rentea este reprezentată in instanță așa cum se cuvine;
- să urmărim procesul și să ne asigurăm că acesta se desfășoară corect;
- să fim prezenți in sala de judecată pentru a atrage atenția că acest caz este monitorizat;
- să scriem despre asta.
Și cam atât. Cu alte cuvinte putem face ceea ce trebuie să facă societatea civilă intr-un stat de drept. Pentru că societatea civilă suntem noi. Iar statul de drept il avem așa cum il merităm.
Tragedia de la Craiova e doar una din intâmplările urâte care se petrec tot mai des in țara asta. Și este, intr-un mod trist și revoltător, simptomatică pentru ceea ce se intâmplă cu societatea românească. A devenit un loc comun să spunem că trăim intr-o junglă, un loc in care ceea ce ne-ar putea transforma in oameni nu mai prețuiește nimic. Violența a devenit forma esențială de interacțiune in societatea noastră. Respectul pentru cel de alături, solidaritatea cu semenii și intreg sistemul de valori pe care indeobște il numim bun-simț nu mai inseamnă nimic. Ne-am transformat in hidoase animale de pradă, gata să ucidă pentru un dram de mai bine- atât de relativ și perisabil. Impotența sau ticăloșia instituțiilor statului le privim cu resemnare, ca pe o fatalitate. Și socotim natural ca, in lipsa răspunsului adecvat al acestora, să ne impunem singuri peticul nostru de adevăr. Cu ciomagul.
Demersul de față nu e doar un strigăt in chemarea dreptății pentru Pavel Rentea. Ci și afirmarea nevoii de normalitate, a nevoii de reîntoarcere intr-o societate a oamenilor. O societate a oamenilor in care animalele nu-și au locul. O societate in care ticăloșia, corupția, domnia banului, nesimțirea nu mai au ce căuta.
Avem și bannerul promis de ieri. Mulțumită lui Ciupico. Cei care doresc să-l preia și să se alăture demersului nostru au aici codul:
sursa: www.moshemordechai.wordpress.com