Nea Stere e echidistant. Are jachetă roșie de fâș, de la PSD. Șapcă portocalie de la PDL. Și teniși gri, de la jeg. Nea Mătreață are doar pufoaica și fesul. Ambele apolitice, dar incărcate de expresie și metafizică informulabilă. Sunt acolo unde le e locul: pe banca din fața blocului. Nea Mătreață negociază cu capul care are un balans interesant, ca al incepătorilor la Need For Speed, care se lasă când intr-o parte, când in alta, la fiecare curbă. Nea Stere explorează după materie galbenă in puțul de la Roșia Nazală. Și adună biluțe gigea pe care le lansează, cu un bobârnac, spre bocancii lui nea Mătreață. Își trec sticla pe tăcute.
-Mai Zdere, ce bizda mazii, mai!
Tresar amândoi. E Mahmud. Patronul de la șaormărie. Mahmud e un nume nepronunțabil pentru nea Stere. Așa că, de multă vreme, l-a pricopsit pe șaormez cu un nume creștinesc, mai ușor de pronunțat și mult mai ușor de reținut:
-Ce-i Vasilică, tată?
- Mai, agolo unde ai zudat tu cu magar asta de matreza nu ze mai dezghide jeamu' mai.
Nea Mătreață sare, lovit in orgoliu profesional.
-Bă, Vasile! Cine iți mai lucra ție pe banii ăia?
-Laza mai, ca nu de bani e borba. Nu za dezghide jeamu' mai. Ce fac eu?
Nea Mătreață mai modelează o biluță, se uită chiorâș la Mahmud, repede o flegmă cu personalitate pe asfalt, se uită iar chiorâș la Mahmud, scoate șapca, iși aranjează șuvița unică precum cota de impozitare a venitului, iar se uită chiorâș, râgâie și apoi abia grăiește cu glas pătruns de semnificație:
-Turcule, nu te-a băgat nimeni in **** mă-tii azi?
- Nu-z turc, mai. Sirian, ejti nebun?
- Ca Haissam, hai sictir!
- Nu zici la mine zigtir si de bizda la mama ca ma abuga dragii, mai.
- Da' să-mi bag ****-n nara ta e voie?
- Aia se boate!
Nea Stere și prietenul lui head and shoulders hlizesc. Nea Stere ii dă un cot plin de ințelesuri tovarășului său de mahmureli.
-Mă Vasilică! Ai vrut grilaj la geamuri?
- Ai vrut, ma!
- Ca să nu intre hoții, nu?
- Bai, da, ma! Ca a zpart gasa de batru ori, ma. Și ale dragu hoți vura numa delefoane si galgulator. Ajdia hoți e toți electronijde mai!
- Bine, Vasile. Acu' fii atent. Bă
Mahmud face ochii mari. E conștient că una din marile taine ale universului i se va dezvălui. Dârdâie din toate incheieturile de frig. Nea Mătreață il vede, i se face milă și ii intinde sticla. Șaormistul refuză. Nea Mătreață se enerevază:
-Turcule, dacă mănânci caltaboși poți să bei și țuică.
-Bei, mă. Da' nu banaramă de azda de la Zdere, că bomitezi o lună și doare la gap.
Stere + Mătreață iar hlizesc contemplând inferioritatea rasială evidentă a mahmudului neînvățat cu tescovina veritabilă.
-Vasile! urmează nea Stere. Deci ai vrut să nu mai intre hoții, că stai la parter.
- Da, mai. La barter.
- Păi dacă puneai grilajul pe dinafară, se prindeau ăia și găseau altă metodă. Așa l-ai pus in casă, pe dinăuntru. Când sparg ăia geamul dau de grilaj, se prind că ești parșiv, se descurajează și nu-ți mai sparg casa, bă!
Mahmud e năuc. Raționamentul sterian e zăpăcificant.
- Ai priceput, turcule? De-aia ți-am sudat grilajul pe dinăuntru.
- Mai Zdere, banarama. Tu ai zudat pe dinaundru ca afara era vrig, mai.
- Nu fi prost, mă. Acum nu e frig?
- Ba e!
- Și nu stăm afară?
- Bine, ma Zdere. Cum zigi tu. Da' uite ca acum a zpart geamul iar hoții, ma.
- Asta n-ai ce-i face.
- Și eu ce fac, mai? Iar dai jos ala grilaj ca sa boți dezghide geam za schimbi jam?
- Iar, mă. Ți-am zis că te ajutăm de câte ori e nevoie.
- Hai, ma, adunci sa ajuți dai jos jamul sa schimbam.
- Venim mă. Da' gratis?
- Dai doi milion ma. Și șaorma.
- Bine, mă. Du-te că venim.
Pleacă Mahmud. Necăjit. Înjurând pe limba lui. Hodorogii mei hlizesc. Nea Stere către nea Mătreață:
- Vezi, băi alcoolistule?
- Îhî!
- Altădată să m-asculți când zic cumva. Dacă-i puneam grilajul pe dinafară, ca la oameni ce căcat făceam?
- Îhî!
- Și când il vezi pe ăla mic al lu' Mandela să-i dai cinci lei, cum i-am promis. Și săptămâna asta să-i lase geamu' in pace lu' Vasilică. Abia săptămâna viitoare il mai operăm.
Au golit sticla. Se ridică amândoi. Și pleacă. Au treabă.
Mama lui de jeam!