ultima parte a stenogramei procesului de la Targoviste publicata azi in presa centrala:
Procurorul Dan Voinea: Domnule președinte, având in vedere atrocitățile săvârșite de Ceaușescu Nicolae și Ceaușescu Elena, noi considerăm că acești doi inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de articolele 162, 163, 165 și 357 din Codul Penal, articole in baza cărora solicităm condamnarea celor doi inculpați la pedeapsa cu moartea. Totodată, solicităm confiscarea totală a averilor soților Ceaușescu.
Judecătorul Gică Popa: Aveți cuvântul in apărare.
Avocatul Teodorescu: Înainte de a discuta problemele de drept, care se ivesc din ceea ce susțin inculpații, cărora le acordăm asistență chiar față de poziția obstrucționistă a acestora...
Elena Ceaușescu: E o insultă!
Avocatul Teodorescu: E o insultă? Nicio insultă! Eu voiesc să vă infățișez faptul că le-am făcut noi onoarea, venind de la București să le acordăm apărarea, care in ultimii 25-30 de ani nu s-a respectat. Că noi ințelegem ca avocați să apărăm indiferent pe cine ar fi și indiferent de faptele pe care le-a săvârșit, dar in limita dispozițiilor legale, a faptelor de care luăm cunoștință prin rechizitoriu, a probelor care au fost căutate de către reprezentanții legali și, desigur, in spiritul legalității.
Eu, deși e poziția absolut obstrucționistă a celor cărora le-am făcut cinstea de a le acorda această deplasare in locul acesta... Ca să-i apărăm! Înțelegem, totuși, ca și ei să ințeleagă - pentru dumneavoastră nu am nevoie să vă fac asemenea lămuriri - că numai un președinte in funcțiune poate cere, pentru o faptă pe care ar săvârși-o, să fie supus discuțiunii organului legislativ, care la noi este Marea Adunare Națională. Și că odată cu destituirea dintr'o anumită funcție de stat... și noi nu vorbim de calitatea dumnealui de secretar general al partidului, care e o altă treabă și o judecă partidul, ci de calitatea care (!) a avut-o Ceaușescu Nicolae, aceea de președinte al acestei țări. Or, această calitate, din momentul in care Frontul Salvării Naționale s-a constituit și Consiliul care este constituit a luat măsura de demitere a guvernului și de demitere din funcția de președinte al Republicii a lui Ceaușescu Nicolae, acesta este supus dispozițiilor legale ca orice cetățean din această țară.
Deci, din acest punct de vedere, noi constatăm - și vă rog să consemnați in procesul verbal al ședinței acest fapt - că am constatat că sunt indeplinite toate formele procedurale prevăzute de lege pentru trimiterea in judecată și judecarea celor care au compărut in calitate de inculpat. Deci, este o greșeală pe care o săvârșesc cei doi inculpați, nu a faptului recunoașterii sau nerecunoașterii, pentru că aceasta, recunoașterea sau nerecunoașterea, dacă este dezmințită de probe, nu face două parale.
Și dumnealor au socotit... deși eu am venit să le acord, să le fac cinstea de a-i apăra... Ei se mențin in aceeași poziție pe care au avut-o dintr-un inceput, zicând că este un act de provocare dacă i-am intrebat dacă sunt bolnavi psihic sau nu. Pentru că una e impunitatea prevăzută de legi, adică aceea in care ești bolnav și poți fi supus unei expertize psihiatrice, și atunci ești iresponsabil - mare diferență fiind față de situațiunea in care te comporți ca un iresponsabil, dar ești responsabil.
Și spre regretul meu, care sunt avocat - nici procuror, nici membru al tribunalului militar - trebuie să constat, și o spun cu toată certitudinea, că inculpații cărora noi le acordăm asistență, chiar in dauna voinței lor, pentru că așa glăsuiește legea care nu s-a respectat până acum... și dumnealor, amândoi o știu, faptul acesta... eu vă spun că dumnealor au acționat ca iresponsabili, dar cu deplin discernământ in tot ceea ce au făcut.
Ei sunt trimiși in judecată pentru patru fapte, eu ințeleg să extind in vreun mod ceea ce a zis rechizitoriul Procuraturii, și anume pentru faptele prevăzute de articolele 162, 163, 165 și 357 din Codul Penal... și constat, in baza probelor care au fost depuse la dispoziție, că aceștia se fac vinovați de aceste fapte.
Rugămintea noastră, a apărării, insă, este una singură: ca dumneavoastră să luați o hotărâre care să nu aibă caracterul de vendetă, să nu aibă caracterul de răzbunare, ci să fie... și să o ințeleagă până in ultima lor clipă, ei și alții care vor mai compare in fața judecății, că poporul acesta, printr-un tribunal legal constituit... că dacă nu ar fi fost legal constituit, noi suntem primii care am fi venit să spunem: E nelegal constituită o instanță judecătorească!".
Să știe și cei doi inculpați, cărora forțamente trebuie să le acordăm apărarea pe care nu o voiesc... dar noi trebuie să-i apărăm, pentru că așa glăsuiește Constituția de care ei fac vorbire, fără să știe ce spune in ea. Încălcarea crasă a acesteia...
Elena Ceaușescu: Extraordinar!
Avocatul Teodorescu: ... Și-i apăr pentru că așa trebuie, dar și să se lămurească pentru totdeauna, pentru clipele cât vor mai avea până la sfârșitul vieții lor, că tribunalul acesta militar a fost și este legal constituit și că ei nu au calitatea decât de inculpați, iar nu calitățile de stat pe care le-au avut până in momentul in care li s-au ridicat aceste funcțiuni de către organul care este constituit legal in această țară.
Judecătorul: Cu privire la faptele lor?
Avocatul Teodorescu: În ce privește fapte prevăzute de 162, și anume aceea de subminare a puterii de stat, in probele care le-au fost culese și ni s-au pus și nouă la dispoziție, nu pot face niciun fel de obiecțiune, socotind că aceștia, intr-adevăr, se fac vinovați de săvârșirea acestei fapte.
În ce privește fapte prevăzute de 163 din Codul Penal, actele de diversiune din materialul care ne-a fost pus la dispoziție de către acuzare și de care am luat cunoștință, in deplină cunoștință de cauză, ceea ce le spun și dumnealor, vă rog să constatați și să luați act de declarația pe care o facem noi in calitate de apărători, că aceștia, intr-adevăr, se fac vinovați și de săvârșirea acestei infracțiuni.
În ce privește infracțiunea de subminare a economiei naționale, aceea prevăzută de articolul 165 din Codul Penal și toate documentele acesteia, care au fost culese in scurt timp, in câteva zile, de organul de urmărire penală, ca documente ce existau acestui moment, se fac vinovați aceștia și de săvârșirea acestei infracțiuni.
În fine, ultima faptă in sarcina lor, și care este și cea mai gravă, aceea de genocid, prevăzută de 357, alineatul 1, litera c, din Codul Penal, constat că și această faptă este săvârșită de aceștia.
Rugămintea noastră, in calitate de apărători ai celor doi inculpați, soții Ceaușescu Nicolae și Elena, este aceea ca dumneavoastră să dați hotărârea, in numele legii, să nu apară ca un act de răzbunare a cuiva, ci să se ințeleagă că pentru acele fapte săvârșite, fiecare inculpat trebuie să-și primească pedeapsa, așa cum este prevăzută de lege. Vă mulțumesc.
Judecătorul: (Către avocatul Constantin Lucescu) Apărarea, aveți cuvântul.
Avocatul Lucescu: Domnule președinte, domnilor asistenți populari, reprezentanți din sală, este greu să pui concluzii impotriva oamenilor care, chiar și deferiți Justiției, nu vor să recunoască crima impotriva poporului român, crima de genocid, nu numai la Timișoara și București, in momentele de față, ci crima dinainte, de peste 20 și ceva de ani. Crima prin infometare, prin lipsă de căldură, prin lipsă de lumină, dar cea mai odioasă crimă a fost crima de a incătușa spiritul românesc, sufletul acestui popor... in raport cu odioasele crime săvârșite la Timișoara, de odioasele crime săvârșite când poporul și copiii, copii nevinovați, au fost călcați de tancuri cu șenile.
Când ați căutat un act odios, de diversiune, până când Armata cu Securitatea să o puneți cap la cap... și ați imbrăcat ofițeri ai Securității din trupele dumneavoastră in ofițeri ai Ministerului Apărării Naționale, să dați iarăși o lovitură, ca Armata să nu vină alături de popor, ca poporul să urască Armata... și din această degringoladă dumneavoastră să puteți câștiga timpul pentru a crește copiii de la orfelinate pentru a-i trimite in străinătate sau pentru a-i aduce ca trupe de comando impotriva poporului român. Da... a cărui popor... că nu mă refer la oameni in vârstă!
Dacă ați fi impușcat unul ca noi, ii impușcați pentru voința lor, dar ca să tăiați legăturile de oxigen de la capul bolnavilor, de la copii, să trageți in spitale și in bolnavi, să aruncați in aer sângele și medicamentele poporului?
Cu hrana cu care Bucureștiul s-ar fi putut hrăni luni de zile, iar militarii ar fi putut să tragă și să susțină apărarea țării fermă, ați băgat-o in subsolurile de unde teroriștii dumneavoastră și astăzi se duc, se alimentează...
Elena Ceaușescu: De ce nu-i prind?
Avocatul Lucescu: ... și luptă impotriva oamenilor nevinovați, in speranța că dumneavoastră ii veți mai plăti vreodată din eforturile făcute de România.
Cu multă emfază spuneați: Am plătit datoriile!". Nu numai că le-ați plătit, ne-ați secătuit și v-ați depus destui bani, v-ați dus la ayatollah să inchinați un ultim omagiu. Erați la fel ca el, același spirit de tiran, care și-a omorât poporul. Spuneți că nu recunoașteți organismele noastre, ale puterii populare? Nu trebuie să le recunoașteți, domnule fost președinte, pentru că am luat in '47 puterea in mână impotriva altora și nu s-au prevalat de niciun fel de legi ale Statului român.
Regele Mihai a avut mai multă demnitate decât dumneavoastră! Poate ați fi avut mai multă demnitate și ințelegere din partea poporului român dacă v-ați fi dat demisia, dacă ați fi rămas acolo in străinătate - cu străinii ați trăit, puteați să muriți cu ei, să vi se ofere acel azil politic!
Soții Ceaușescu: (Voci suprapuse) Nu plecăm noi de aici. Aici murim noi!
Elena Ceaușescu: Ei, ei, domnule... (Nicolae Ceaușescu râde disprețuitor, Elena Ceaușescu râde și ea.)
Avocatul Lucescu: (Către soții Ceaușescu) Râsul acesta este semnul bolii dumneavoastră! (Către judecătorul Gică Popa) Domnule președinte, greutatea apărării, care trebuie să fie apărare și nu act de acuzare...
Elena Ceaușescu: Da... Ei, da, da...
Avocatul Lucescu: ... constă in această odioasă neînțelegere a situației, astăzi și in clipa de față. În aceasta constă greutatea, in sfidarea tribunalului, in nonșalanța cu care ne luăm cățeii de altfel, ca și când suntem ridicați de pe la case pentru tot ce am făcut.
Domnule președinte, aș fi fost unul dintre cei care m-aș fi dus și aș fi luptat in cadrul Ministerului de Justiție, in cadrul atribuțiilor noastre profesionale, care trebuie să fie umanitare, trebuie să fie de dăruire față de adevăr, față de adevărul pentru care se luptă astăzi, aș fi cerut să se suprime pedeapsa cu moartea, pentru că in unele cazuri am avut și nesocotita experiență, proasta experiență de a vedea că s'au făcut greșeli.
Eu nu v-aș cere pedeapsa cu moartea. Spune cineva, dar este greu pentru poporul român să-i mai suporte alături... Cea mai mare suferință, cea mai mare pedeapsă este să trăiască in condițiile care (!) ni le-au creat nouă, să trăiască cu frica in sân, că poți fi ridicat și impușcat, că poți fi injectat și dus la spitalul de nebuni, că impotriva familiei se pot lua cele mai odioase măsuri, că impotriva neamurilor - și asta pe linie ascendentă, cu plinele dosare de cadre ținute de doamna, cu buna ascultare făcută de domnia sa... este reprobabil, până și pe WC ii asculta pe demnitari și pe acoliți.
Cu asta se ocupa scumpa noastră conducere, marea savantă de renume mondial, codoi", să-mi iertați expresia!
(Rumoare in sală)
Judecătorul: Liniște! Vorbește un avocat!
Avocatul Lucescu: Vă rog să discerneți totuși momentul in care dați soluția asupra, in primul rând, a crimelor comise, a crimelor in lanț. Poate, cine știe, o singură atenuantă ne-a ajutat să ne vedem liberi prin trei catastrofale greșeli făcute.
A adunat masele care știa că sunt impotriva lui și a ucis generalul care ii apăra pielea, pentru că nu a fost de acord să tragă intr-adevăr in muncitori.
Armata nu a fost niciodată de acord să facă așa ceva.
Și in al treilea rând, ați ucis tineri. Ce au fost copiii aceia minunați, ce au fost de vină? Cu prețul, de care voi vorbi, dacă prețul libertății noastre este câștigat cu sufletul, sângele acestor copii...
Domnule președinte, aveți aceste lucruri și, ca atenuante, spune pentru că, practic, tocmai prin megalomania pe care a avut-o ne-a adus aici, dar tocmai pentru acest lucru veți vedea și demnitatea soluției, veți vedea și faptele.
Vă mulțumesc pentru atenție.
Judecătorul: Inculpat Ceaușescu Nicolae, dumneata ce ai de spus la ultimul cuvânt?
Nicolae Ceaușescu: Nu sunt inculpat, sunt președintele României, comandant suprem și voi răspunde in fața Marii Adunări Naționale și reprezentanților clasei muncitoare! Și cu asta am terminat. Totul este minciună de la un capăt la altul, a celor care au dat lovitura de stat, trădând poporul, mergând până la distrugerea independenței României!
Judecătorul: Cu dumneata nu se poate stabili un dialog civilizat, rațional, logic.
Nicolae Ceaușescu: Cu oamenii corecți, când mă duceam in fabrică, mă ridicam in fața muncitorului și discutam in picioare.
Avocatul Lucescu: Domnule președinte, daca ii mai dați cuvântul in continuare, considerăm că este o jignire adusă poporului român și actului de justiție românească.
Judecătorul: Tribunalul se retrage pentru deliberare!
Nicolae Ceaușescu deschide" discuția referindu-se la condamnarea sa in procesul de la Brașov, din 1936, pe când avea 18 ani.
Nicolae Ceaușescu: ...Și l-am recunoscut, pentru că era un tribunal legal constituit, este scris și acuma ce am spus... nu am fost cât de cât onest și apărând burghezia.
Mugurel Florescu (maior de Justiție): Domnule Ceaușescu, eu fac parte din oamenii care asistă la procesul dumneavoastră - este oficial. Totuși, de ce nu ați vrut să răspundeți la intrebări?
Nicolae Ceaușescu: Răspund conform Constituției țării. Și cine v-a spus că nu o știu? Am scris cuvânt cu cuvânt Constituția țării.
Avocatul Teodorescu: Da, dacă ați scris-o și mai aveți calitatea...
Nicolae Ceaușescu: Calitatea de președinte nu o poate lua decât Marea Adunare Națională, de aceea există calitatea.
Există calitatea pentru că un grup contrarevoluționar care se instituie, se declară Comitet de Salvare Națională, care e comitet de trădare națională, a independenței țării, nu el poate hotărî. Discutăm ca cetățeni.
Elena Ceaușescu: Nu se poate in lume să se accepte.
Nicolae Ceaușescu: Discutăm ca simpli cetățeni acuma!
Elena Ceaușescu: Și să jignești toate academiile din lume, care au acordat titlurile, care au fost acordate de toate academiile din lume!...
Avocatul Teodorescu: V-au luat titlurile deja!
Elena Ceaușescu: Ă'lea din străinătate nu le ia, că nu puteți voi... e mai multe muzee...
Nicolae Ceaușescu: Am fost de mai multe ori in situația să fiu impușcat.
Avocatul Teodorescu: V-au luat și decorațiile, și titlurile, tot ce cumpăraserăți.
Soții Ceaușescu: (Vocile celor doi inculpați se suprapun. Fiecare incearcă să se justifice.) Tot ce avem sunt intr-un număr de zeci de camere... in ele există listele oficiale, inventariate, semnate, de tot ce am primit...
Avocatul Teodorescu: Ați pronunțat că e mai multe muzee"... și sunteți academician, auziți? Ce să mai zic?
Elena Ceaușescu: Poftim?
Nicolae Ceaușescu: Oricine se duce va constata acuma că de fapt cadourile acelea... e un muzeu aproape universal, unde sunt zeci și zeci de state, cu tot felul de cadouri. Și există lista lor, așa cum s-a primit din străinătate. Totul e inventariat până la ultimul cui.
Elena Ceaușescu: Și cu obiectele mele, că noi am intrat ca să luptăm pentru eliberarea poporului, nu ca să ajungem ca să ne ocupăm posturile. Nu pentru aia am intrat.
Nicolae Ceaușescu: Puteam fi impușcați fără mascarada asta! Nu, nu odată!
Elena Ceaușescu: Ne-am iubit poporul, il iubim!
Mugurel Florescu: De ce ați fugit și nu ați vrut să stați de vorbă cu poporul?
Nicolae Ceaușescu: Poftim?
Elena Ceaușescu: Care popor?
Mugurel Florescu: Care l-ați adunat.
Nicolae Ceaușescu: Nu noi l-am adunat! Nu, n-am fugit, și acei care au trădat... inclusiv unul, prezent aici, a chemat elicopterele, le-a dat ordin...
(Nicolae Ceaușescu arată cu degetul spre generalul Stănculescu, aflat in sală, la doi metri in stânga lui.)
Mugurel Florescu: În ce a constat trădarea generalului Milea?
Elena Ceaușescu: Noi nu am vrut să plecăm. Rămâneam acolo, muream la sediu...
Nicolae Ceaușescu: Nu a aplicat dispozițiile.
Completul de judecată revine in sală pentru a da citire sentinței.
Ultimul act
Ce e asta? Nu ne legați! Nu e voie să ne legați!"
Judecătorul Gică Popa: Ridicați-vă in picioare!
Elena Ceaușescu: Nu, dragă, nu ne ridicăm in picioare, suntem oameni...
Judecătorul: Tribunalul, in numele legii și al poporului, deliberând in secret, condamnă in unanimitate de voturi pe inculpații Ceaușescu Nicolae și Ceaușescu Elena la pedeapsa capitală și confiscarea totală a averii, pentru săvârșirea infracțiunilor de genocid prevăzute de articolul 357, aliniatul 1, litera c, Cod Penal; subminarea puterii de stat, prevăzută de articolul 162 Cod Penal; act de diversiune, prevăzut de articolul 163 Cod Penal, și subminarea economiei naționale, prevăzută de articolul 165, aliniatul 2, Cod Penal. Pronunțată in ședință publică, astăzi, 25 decembrie 1989.
Avocatul Teodorescu: Vă rog să-mi ingăduiți să mai iau o dată legătură cu inculpații.
Nicolae Ceaușescu: Nu recunosc niciun tribunal!
Avocatul Teodorescu: Nerecunoscând tribunalul, nu exercită nicio cale de atac. Vă rog să constatați că hotărârea e definitivă, in condițiile acestea.
Nicolae Ceaușescu: Cine a dat lovitura de stat poate să impuște pe oricine!
Tribunalul se retrage.
Nicolae Ceaușescu: România va trăi in veci de veci! Toți trădătorii, oricâți vor fi... Va trăi România și poporul român liber, nu cu trădătorii!
Ambii inculpați se ridică in picioare. Un parașutist le spune să rămână pe loc.
Nicolae Ceaușescu: Ce nedreptate s-a făcut! (Recitând) Murim mai bine-n luptă cu gloria deplină, decât să fim sclavi incă pe vechiu' nost' pământ..." Ce nedreptate! Toate ne-au spus pe lumea asta, dar nimic de trădători!
Elena Ceaușescu: Și i-am avut lângă noi!...
Nicolae Ceaușescu: Și i-am avut lângă noi, da! Ce nedreptate au făcut!... Toate măsurile sunt impotriva noastră, nu vezi?
Elena Ceaușescu: Și i-am avut lângă noi!...
Nicolae Ceaușescu: I-am avut lângă noi...
Elena Ceaușescu: Foarte mare greșeală am făcut! Așa se intâmplă, trădările vin de lângă tine...
Nicolae Ceaușescu: Așa se intâmplă...
Doi militari ii leagă pe soții Ceaușescu cu mâinile la spate, cu niște sfori.
Nicolae Ceaușescu: Nu e voie! Nu e voie! Nu ne legați!
Elena Ceaușescu: Nu sunt de acord! Împreună am luptat, să murim impreună! Dacă vreți să ne omorâți, ne omorâți pe amândoi, impreună, nelegați.
Nu, dragă, impreună!... Mergem impreună, legea așa spune. Ne dă dreptul să fim impreună... Ce e asta? Ce vrei să faci cu asta? Nu admit!... Nu puneți mâna pe noi!... Nu ne legați!... Nu ne jigniți!... Nu ne legați, nu e voie să ne legați!... Vă e frică de popor... Nu ne rupeți mâinile, mă copii! E rușine!
V-am crescut ca o m-amă, dați-mi drumul la mâini, imi rupeți mâna, dați-mi drumul!... Aoleo, măi băiatule, mă!...
Un parașutist: Jumătate din colegii noștri sunt morți din cauza dumneavoastră. Ai noștri, colegii, frații noștri!
Nicolae Ceaușescu: Nu! Nu! Vă minte!
Parașutiștii: Nu ne minte!
Elena Ceaușescu: Ă'ia sunt ai Securității, nu sunt ai noștri. Noi suntem aicea așa, mai avem noi puterea?! Voi o aveți. Întrebați-i pe cei care au puterea!
Soții Ceaușescu sunt scoși din sala de judecată și duși, de către parașutiști, către zidul execuției. Pe camera video se mai aud doar văicărelile lor.
Sentința
Pedeapsa capitală și confiscarea averii
România
Tribunalul Militar Teritorial București
Dispozitivul Sentinței nr. 1 din 25 decembrie 1989
Cu unanimitate de voturi condamnă pe inculpații:
Ceaușescu Nicolae, fiul lui Andruță și Măria, născut la data de 26 ianuarie 1918, in comuna Scornicești, județul Olt, cu ultimul domiciliu in București, Bulevardul Primăverii, nr. 50, sectorul 1, in prezent arestat, și Ceaușescu Elena, fiica lui Nae și Alexandrina, născută la data de 6 ianuarie 1916, in comuna Petrești, județul Dâmbovița, cu ultimul domiciliu in București, Bulevardul Primăverii nr. 50, sectorul 1, la pedeapsa capitală și confiscarea totală a averii pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
- Genocid, prevăzut de articolul 357, aliniat 1, literele a-c, Cod Penal;
- Subminarea puterii de stat, prevăzut de articolul 162, aliniat 1, Cod Penal;
- Acte de diversiune, prevăzut de articolul 163 Cod Penal;
- Subminarea economiei naționale, prevăzut de articolul 165, aliniat 2, Cod Penal, toate cu aplicarea articolelor 33-34 și 41, aliniat 2, Cod Penal.
În baza articolului 998 Cod Civil și articolului 14, aliniat 3, litera a din Codul de procedură penală, obligă pe inculpați să restituie statului român toate sumele de bani,metale prețioase și orice alte valori depuse de aceștia, sub orice nume, la bănci străine sau la alte instituții ori persoane din străinătate sau, potrivit articolului14, aliniat 3, litera b din Codul de procedură penală și articolului 998 din Codul Civil, să plătească statului, in solidar, echivalentul acestor bunuri in dolari SUA.
Potrivit articolului 163 și articolului 157, aliniat 2, litera c din Codul de procedură penală, menține măsurile asigurătorii luate de Direcția Procuraturilor Militare asupra tuturor bunurilor aparținând inculpaților.
Cu drept de recurs.
Pronunțat astăzi, 25 decembrie 1989, in ședință publică, in prezența inculpaților, in Garnizoana Târgoviște.
