Mie mi se pare exceptional articolul asta asa ca il citez in intregime din Prosport:
"De când m-am apucat de sportul ãsta, de când am intrat în poartã, mi-am dorit sã ajung în Anglia. Acolo e fotbalul adevãrat", spune Mihai Gherasim. La 16 ani și jumãtate, fiul lui Daniel Gherasim, fostul portar stelist din anii 90, are 1,84 metri la 16 ani și jumãtate. Visul i s-a împlinit în vara acestui an, când a fost admis în Academia de juniori a celor de la Northampton Football Club, formație din Liga a patra englezã.
400 de lire bursã lunarã
Mihai este titular la grupa de 16 ani, dar se antreneazã cu cei de la grupa de 18 ani. Spune cã "fațã de România, unde am fost legitimat la Viitorul București, antrenamentele sunt infinit mai dificile. Exercițiile sunt dintre cele mai felurite, începând cu șuturi de la distanțe cuprinse între șase și douãzeci de metri, centrãri cu adversar în fațã, joc la douã porți pe teren redus. Dupã douã ore ești frânt! ªi, de multe ori, când nu am școalã, facem câte douã antrenamente pe zi".
Gherasim junior este elev în clasa a XI-a la Colegiul Moulton, situat imediat lângã oraș. Are bursã de la club, 400 de lire sterline pe lunã (aproximativ 440 de euro), trei mese pe zi și cazare la internatul colegiului, totul pe baza parteneriatului existent între Northampton FC și conducerea colegiului. Clasele nu sunt compuse din mai mult de zece elevi, fiecare are un tutore angajat de club, iar în pachetul obținut de Mihai, pe lângã cursurile de școalã obișnuite este inclus și un curs special de antrenorat. În fiecare sãptãmânã vine și le predã câte un antrenor cunoscut în Insulã, iar dupã doi ani, la absolvire, primește și carnetul de antrenor cu licența "C" UEFA.
Cum aratã o zi de antrenament
Zilele cu școalã sunt îmbinate cu cele în care are numai antrenamente. Mihai povestește cum aratã o zi cu douã ședințe de pregãtire: "Mã scol la șase și jumãtate dimineața, iau repede micul dejun, iar la șapte și jumãtate iau autobuzul spre stadion. Nu ne antrenãm pe terenul principal - acolo intrã doar echipa mare -, ci pe unul secundar. Prima ședințã de pregãtire este de la nouã și jumãtate pânã la unsprezece și jumãtate. Urmeazã masa de prânz, apoi odihnã acolo, la stadion, dar odihnã în sensul cã stãm pe scaun și facem ce vrem, nu cã ne-am întinde. De la douã la patru dupã-amiazã este programat al doilea antrenament al zilei. Dupã care înapoi la internat, cina, mai stau un pic pe internet cu ai mei, iar cel târziu la zece sunt în pat, pentru cã a doua zi o iau de la capãt".
Juniorii sunt monitorizați pas cu pas
Atenția acordatã juniorilor este una deosebitã. "La antrenamentele noastre vine aproape de fiecare datã și antrenorul echipei mari, care stã mãcar un sfert de orã. De asemenea, la meciuri este de fiecare datã prezent unul dintre secunzii de la prima echipã. Noi, la rândul nostru, suntem obligați, atunci când ne permite programul meciurilor, sã mergem la partidele susținute de echipa mare pe teren propriu. Toate grupele de la 16 ani în sus trebuie sã fie în tribunã! În plus, la fiecare antrenament al celor mari sunt luați, pe rând, câte trei-patru jucãtori de la grupele mai mici".
Apreciat din prima zi de cãpitanul echipei: "Azi ai fost ca o pisicã!"
Chiar dacã la început i-a fost mai greu - "totul mi se pãrea ciudat!" -, fiul fostului portar stelist s-a adaptat destul de repede și și-a fãcut mulți prieteni. "Cel mai apropiat sunt, evident, de colegul meu de camerã și de grupã, un atacant cipriot, Alexandros Konstantinou. Dar mã înțeleg bine cu toți din echipã, care mã apreciazã pentru cum apãr. Mi-aduc aminte cã dupã primul antrenament a venit la mine cãpitanul echipei, un englez, care mi-a spus: «Today you were like a cat!», adicã «Astãzi ai fost ca o pisicã!». Adevãrul e cã îmi place la nebunie fotbalul și sunt gata de orice sacrificiu pentru a prinde un contract de profesionist aici. Vreau sã ajung mai mare decât tata, cãruia îi voi fi toatã viața recunoscãtor pentru câte a fãcut pentru mine".
Învațã cum sã dea interviuri!
Lucru extrem de interesant: în fiecare zi de vineri, juniorii componenți ai grupelor de la 16 ani în sus participã, timp de o orã, la o lecție de interviuri! Mai exact, de dat interviuri. Vine un ziarist local, care în cele 60 de minute cât dureazã lecția le explicã jucãtorilor cum sã vorbeascã atunci când sunt solicitați pentru a da interviuri sau cum sã le vorbeascã celor mici. Pentru cã o zi pe sãptãmânã, timp de 30 de minute, cei mai mici din club sunt aduși în fața juniorilor, pe care îi chestioneazã pe probleme legate de antrenamentele lor, le cer sfaturi legate de diferite exerciții și execuții sau pur și simplu discutã despre fotbal la modul general.
Calcã pe urmele tatãlui
Cum a ajuns la Northampton, e o poveste lungã. Daniel, tatãl, dezvãluie cã "mai întâi l-am dus la Chelsea, în vara lui 2008. Am citit pe internet cã fac o selecție și am mers cu el acolo. Au fost peste 40 de portari de vârsta lui, din toatã Europa. La finele selecției, care a durat opt zile, a fost desemnat cel mai bun dintre toți, a primit și o cupã. Din pãcate, Chelsea apucase între timp sã ia un alt puști, pe care îl urmãrea de mult timp".
Norocul i-a surâs, pânã la urmã lui Mihai. "La selecția respectivã veneau în fiecare zi scouteri din toatã Anglia plus impresari, iar unul dintre aceștia l-a remarcat și m-a abordat apoi, întrebându-mã dacã nu vreau sã-l duc pe Mihai la Northampton, sã-l vadã și cei de acolo. Cum îl știam nebun dupã Anglia, sigur cã am acceptat. A stat mai întâi zece zile. A revenit în țarã, dupã care a mai fost chemat de douã ori, în noiembrie trecut și în februarie anul acesta, când de fiecare datã a stat câte douãsprezece zile. Abia dupã aceea a fost admis în academie. A semnat un contract pentru doi ani cu ei, iar din iunie s-a prezentat la antrenamente ca jucãtor al lui Northampton", încheie Gherasim tatãl.
Mihai are un exemplu de urmat în tatãl sãu. Daniel Gherasim (acum în vârstã de 45 de ani) și-a început cariera în prima ligã la FC Olt (1987). A trecut apoi la Universitatea Craiova (1988-1990). Consacrarea a cunoscut-o la Steaua, unde a fost legitimat între 1990 și 1998. A cucerit șase titluri consecutive cu roș-albaștrii (1993-1998), câștigând și Cupa României de trei ori. A strâns 134 de meciuri în prima ligã. Palmaresul e pigmentat și cu cinci meciuri în Liga Campionilor.