A fost de patru ori în echipa lumii... În 1982 a fost declarat cel mai bun inter stânga din lume... A fost campion al României de 11 ori... Este dublu medaliat cu bronz la olimpiadele de la Moscova și Los Angeles... Nici astãzi aruncarea sa care a mãsurat 76 de metri nu a fost depãșitã... A antrenat echipa care, dupã 17 ani, a readus în România o cupã europeanã la handbal masculin: Steaua... Se numește Vasile Stângã și s-a nãscut la Hunedoara, pe 21 ianuarie 1957.
Peste cinci mii de spectatori din Sala Polivalentã sunt în picioare, aplaudã și strigã. Steaua București a câștigat Challenge Cup. Dupã 17 ani o echipã româneascã de handbal masculin reușește sã cucereascã o cupã europeanã. E victoria unei echipe. E victoria lui Vasile Stângã. Povestea lui a început la Hunedoara. E povestea unui mare campion. E povestea unuia dintre cei mai mari handbaliști ai lumii.
Nãscut campion
Vasile Stângã s-a nãscut la Hunedoara, în data de 21 ianuarie 1957. A intrat pentru prima oarã într-o salã de sport la opt ani. Câțiva ani mai târziu, pe când era în clasa a V-a, antrenorul Iuliu Voinea a venit sã facã o selecție pentru handbal. Vasile Stângã își amintește:
<i>Ne-a pus sã aruncãm cu mingea de oinã. Așa se fãcea selecția atunci, în funcție de cum și cât de departe aruncai mingea de oinã. Așa am ajuns pe terenul de handbal. Așa a început totul. A urmat perioada de la Clubul Sportiv ªcolar Constructorul și apoi Metalul Hunedoara. Pânã în 1977, când am ajuns la Steaua București. </i>
ªi astãzi, în Hunedoara se mai vorbește despre puterea cu care arunca la poartã. În timpul unui meci de handbal, bara porții s-a frânt, s-a dezmembrat, desfãcutã, parcã, de o mașinãrie. Vasile Stângã trãsese la poartã. ªi nu era doar atât: Vasile Stângã ar fi putut fi la fel de bun în cel puțin încã trei sporturi. A jucat și fotbal, chiar a evoluat într-un meci în Divizia C. Handbalul a învins:
<i>Mi-a intrat în sânge. În acea perioadã, România era campioanã mondialã la handbal masculin. Idolii mei erau Gheorghe Gruia și ªtefan Birtalan. Nu puteai sã nu visezi cã vei ajunge cândva ca ei</i>.
În 1977, patru mari echipe ale handbalului românesc încercau sã-l convingã pe Vasile Stângã sã semneze pentru ele. Era deja component al lotului de juniori al României. S-a gândit cã e mai bine sã aleagã Steaua. A rãmas acolo pânã în 1989.
Palmares de invidiat
Ce a urmat, o spun statisticile! În perioada 1977 - 1989 câștigã de 11 ori titlul de campion al României cu Steaua București, de patru ori Cupa României, este de trei ori campion mondial universitar cu echipa României, de patru ori este selecționat în echipa lumii, câștigã de douã ori medalia de bronz la olimpiadele de la Moscova (1980) și Los Angeles (1984), este ales cel mai bun inter stânga din lume la Campionatul Mondial din Spania, 1982, este golgheter al aceleiași întreceri cu 65 de goluri marcate, devine în 1983 câștigãtor al Supercupei Mondiale, disputã 330 de meciuri în echipa naționalã, pentru care a înscris peste 1.414 de goluri, fiind golgheterul all-time al reprezentativei Romaniei.
În aceastã perioadã, Vasile Stângã a stabilit un record, care rezistã de peste 25 de ani: a aruncat, în timpul pregãtirilor la echipa naționalã, mingea de handbal la o distanțã de 76 de metri! De asemenea, în anul 1988 a devenit maestru emerit al sportului, iar în 2000 a fost decorat cu Medalia Naționalã "Serviciul Credincios", clasa a III-a. Dupã câștigarea Supercupei, în 1983, echipa Steaua a fost primitã de Nicolae Ceaușescu.
<i>Am fost la Ceaușescu dupã ce am obținut Supercupa Europei. Am jucat atunci în fața a peste 20.000 de oameni. Am trecut atunci în finalã de ruși, lucru care l-a încântat foarte tare pe dictator. Am primit și cel mai mare premiu din cariera de jucãtor: aproximativ 12.000 de lei</i>, își amintește Vasile Stângã.
Urmeazã Spania
Dupã ce și-a încheiat cariera la Steaua, în 1989, Vasile Stângã a reușit sã primeascã acordul pentru a juca în strãinãtate. Ajunge în Spania, la Avidesa Valencia, unde a evoluat trei sezoane și cu care a câștigat Cupa Spaniei. Din nou, Vasile Stângã face istorie.
<i>Echipa nu era una puternicã, dar ne-am dorit foarte tare sã câștigãm. Adversarã era FC Barcelona, câștigãtoarea Cupei Campionilor Europeni. A fost un meci dramatic. Au existat douã reprize de prelungiri. În ultimele secunde, scorul era egal. Am obținut o aruncare de la șapte metri, dupã ce am fost faultat în semicerc. Nici unul dintre colegii mei spanioli nu a avut curajul sã batã lovitura. Am aruncat și am înscris. A fost o bucurie de nedescris la Valencia</i>, povestește Vasile Stângã.
Tot în acel meci, adversarul sãu direct a fost Inaki Urdangarin. Peste câțiva ani, acesta a devenit unul dintre ginerii Regelui Juan Carlos al Spaniei, prin cãsãtoria cu infanta Cristina.
<i>Chiar ne-am contrat de câteva ori în timpul meciului</i>, spune campionul hunedorean.
Dupã câștigarea Cupei Spaniei, Vasile Stângã și coechipierii sãi au devenit cetãțeni de onoare ai Valenciei. În 1992, la 35 de ani, Vasile Stângã suferã o rupturã de ligamente la genunchi și pune capãt unei cariere de excepție.
<i>Aș mai fi putut juca încã doi - trei ani, dacã nu intervenea accidentarea. Regret cã nu am jucat finala la o olimpiadã sau un campionat mondial. Am fãcut parte dintr-o generație de excepție, dar cãreia i-a lipsit un dram de noroc. Am fost la o secundã de calificarea în finalã la Olimpiada de la Los Angeles!</i>, declarã fostul mare handbalist.
Handbalul, pe primul loc
Dupã ce și-a încheiat activitatea sportivã, Stângã a fost pentru un timp antrenor în Islanda. Apoi, a intrat în afaceri. Dupã câțiva ani, a decis sã revinã.
<i>Acum pot sã-mi fac damblaua!</i>, glumește Vasile Stângã.
Nu putea sta departe de terenul de handbal. S-a întors la Steaua. Rezultatele au apãrut rapid. La doi ani de când a preluat Steaua, aceasta a ajuns sã câștige Challenge Cup, învingând în finalã pe SC Horta din Portugalia.
<i>Secretul succesului?! Seriozitatea!</i>, crede antrenorul Stelei. <i>Le spun jucãtorilor cã astãzi totul e o dulce alinare. Nu se comparã viața lor de sportivi cu ceea ce ni s-a întâmplat nouã. Aproape cã nici nu îmi vine sã le spun cã, înainte de Olimpiada de la Moscova, am stat în cantonament un an și o lunã și ne antrenam de trei ori pe zi. Nu încerc niciodatã sã îi forțez. Le spun doar cã viața de sportiv e scurtã și cã dacã sunt serioși și se țin de treabã, rezultatele vor veni, iar apoi vor fi asigurați pe toatã viața</i>, adaugã Stângã.
Hunedoara, mereu în suflet
<i>Hunedoara este orașul meu. Mã întorc mereu cu plãcere aici. La Hunedoara sunt mulți dintre prietenii și colegii mei. Am amintirile frumoase despre copilãrie și tinerețe, despre vremurile în care nu prea știam ce sunt grijile, despre primii pași în sport. Acestea nu se pot uita niciodatã. Hunedoara rãmâne mereu în sufletul meu, chiar dacã acum nu mai vin atât de des în orașul meu natal</i>, spune Vasile Stângã.
Coleg cu primarul
Vasile Stângã și actualul primar al municipiului Hunedoara, Nicolae Schiau, au fost colegi. Schiau își amintește cã marele handbalist era un sportiv foarte serios și un bun coleg:
<i>Era foarte talentat și muncitor. Îmi amintesc cã ar fi putut sã devinã la fel de bun și în alte sporturi. Era un foarte bun atlet, a jucat și fotbal. țin minte cã se antrena foarte mult. La sfârșitul liceului era curtat de patru echipe de handbal, care vroiau sã-l transfere. Se tot gândea și ne întreba ce ar trebui sã facã, unde sã meargã. A ajuns o vedetã a handbalului mondial și merita acest lucru. A muncit foarte mult pentru tot ceea ce a obținut. La anul, vom avea întâlnirea de 30 de ani de la terminarea liceului și sper sã ne reîntâlnim</i>.
Pe de altã parte, Vasile Stângã povestește cã fostul sãu coleg, acum primar al Hunedoarei, era premiantul clasei:
<i>Învãța foarte bine. Era cel mai bun din clasã. Noi ziceam cã e tocilar, pentru cã noi eram mai leneși. Nu era tocilar, era deștept, dar așa ne plãcea nouã sã zicem, cã nu puteam accepta cã nu face eforturi la învãțat. Ce face el pe acolo? Face treabã? A ajuns un bun primar?</i>.
<b> Sursa: </b> <i> Replica </i>, Saptamana 20-26 iulie 2006, nr. 194