Dupã meciul de asearã, mi-a venit ideea de a scrie acest articol. În parte, pentru cã mã simțeam dator fațã de un jucãtor al Stelei de acum, în parte din cauza celor întâmplate asearã, la meciul cu Farul.
Primele douã gesturi de onoare îi aparțin lui George Ogãraru. Ele reprezintã, din punctul meu de vedere, exemplul aproape perfect al felului în care jucãtorii Stelei puteau sã iasã cu fruntea sus din "scandalul Becali". Dacã ar fi avut puținã minte și puțin curaj.
A doua zi dupã arestarea finanțatorului, ziarele de sport erau pline de declarații de susținere și de condamnare a "abuzului". Brusc, în cel mai pur spirit otevist, aproape toți jucãtorii Stelei au devenit specialiști în drept și au catalogat arestarea drept un abuz al justiției, declarându-și susținerea fațã de Becali. Am parcurs lista cu declarații cu lehamite, dar și cu o umbrã de speranțã pe mãsurã ce înaintam în ea. Treceam peste numele grele, Ghionea, Petre Marin, Goian, Ovidiu Petre și îl cãutam, sperând sã nu-l gãsesc, pe George Ogãraru. ªi, slavã Domnului, nu l-am gãsit! Ogãraru avusese bunul simț, curajul, inteligența și intuiția de a nu declara nimic. Floare rarã, dupã cum s-a vãzut.
A treia zi, meci în Ghencea cu Gloria Bistrița. Așa cum se zvonea, jucãtorii ies din tunel cu un banner de susținere a lui Gigi Becali. Banner despre care, ulterior, aveau sã recunoascã în fața suporterilor cã fusese ideea conducerii. Dar asta va trece neobservat. Tabela îi aratã ieșind din tunel, cu bannerul în mânã. Îl caut cu privirea pe Ogãraru. Apare și el, e ultimul din rând, nu ține de banner. E deștept, se face cã-și aranjeazã bentița de pe cap, își cautã de treabã. Ajunși în fața lojei "marelui dispãrut", pentru poza de grup, steliștii noștri țin de banner, becalioții de la tribuna I le rãspund cu un banner similar. Ogãraru...e tot ultimul din rând, își aranjeazã șortul. Se întoarce, chipurile pentru a se uita la tribune. Cert e cã în tot acel minut de "alãturi de Gigi Becali", George Ogãraru a fentat realitatea și fost alãturi de noi! De Steaua și de noi! Nu pentru cã ar fi cu stea-n frunte, ci pentru cã e cu cinci secunde mai deștept și mai curajos decât ceilalți. ªi pentru cã e stelist!
Al treilea gest de onoare îi aparține...o sã rãbufniți poate, dar da! - lui Lovin! Nu sunt susținãtorul lui Lovin, nu-mi place cum joacã, m-aș bucura sã nu prindã echipa, pentru cã prezența lui aratã, cred eu, nivelul la care e Steaua. Dar Lovin, s-o spunem pe-a dreaptã, nu e vinovatul principal al egalului de asearã. Iar greșeala lui, deși a dus la golul Farului, nu este un autogol, nu este o pasã la portar interceptatã, nu e un luft. E o pasã greșitã undeva, la 40 de metri, de unde a pornit o fazã de atac finalizatã cu gol. Toatã apãrarea Stelei ar fi avut suficient timp sã-l "scoatã" pe Lovin, dar n-a fãcut-o.
Ei bine, ce face Lovin? Dupã ce devine brusc Marele Vinovat al Stelei, dupã ce tot stadionul își aduce aminte de tot ce înseamnã jocul lui Lovin, în fine dupã ce este înjurat birjãrește de toți suporterii, peluze și tribune unite-n cuget și simțiri, Lovin ridicã o mânã și-și recunoaște vina! Recunoaște cã a greșit și-și cere iertare! ªi, țineți-vã bine, Lovin face treaba asta de 4 (patru) ori, ultima oarã chiar în fața nãbãdãioșilor de la Sud, care au fost cei mai înverșunați. Vã rog sã-mi spuneți care este ultimul jucãtor care, ÎN TEREN FIIND, a ridicat mâna pentru a recunoaște o greșealã de joc (nu una capitalã, o greșealã de joc)? Cumva cãpitanul Rãdoi, autor a câteva gafe care l-au consacrat? Ori poate Bãnel Nicolițã, autor a douã autogoluri? Sau Zapata? Nu, stimați suporteri, niciunul dintre ei. Numai Lovin, cel mai hulit și urât jucãtor din Ghencea, a avut bunul simț sã facã așa ceva. O datã, de douã ori, de trei ori, de patru ori - timp în care tot stadionul nu se sãtura sã-l înjure. Lângã mine, un prieten anti-Lovinist prin tradiție, devenise (tot din motive de bun-simț) avocatul lui Lovin. Personal, mi se pare un gest memorabil. Egalul cu Farul o sã-l uitãm cu toții, însã gestul de onoare și de bun-simț al lui Lovin ar trebui sã ne rãmânã înfipt în minte!
La sfârșitul meciului, a avut loc un duel curios. Tribunele și-au luat inima-n dinți și au dat tonul la "Demisia", peluzele i-au rãmas fidele lui Lãcãtuș și i-au scandat imediat numele. Jocul ãsta s-a repetat de vreo 3 ori. La tribuna a doua, ruptura era și mai evidentã: cei din Ultimi Ribelli i-au scandat numele "Fiarei", de deasupra lor i s-a cerut demisia. (Între noi fie vorba, aceasta e reacția despre care lui Lãcãtuș i s-a atras atenția la ședințã, cã peluzele îl vor susține orice-ar fi, dar totul i se va trage de la tribune, dacã nu pleacã singur!) Lângã mine, George remarca (în stil Matache Mãcelaru) cã "sã fii suporterul Stelei nu mai e un lucru atât de simplu". Mie divergența asta de pãreri mi s-a pãrut de bun augur, e bine cã sunt mai multe curente de idei pe Ghencea, atâta timp cât unii nu își asumã calitatea de unici steliști. Poți foarte bine sã fii stelist și dacã îl susții pe Lãcãtuș și dacã, dupã meciul plictisitor de-asearã, i-ai cerut demisia.
ªi pentru cã a venit vorba despre antrenorul Marius Lãcãtuș, al patrulea gest de onoare al acestui articol...îl aștept de la el.
Ovidiu
. dar ti-am zis ca numai la o cafea ma duc, distractie e la noapte... vezi ca esti offtopic.
bine ca nu m-am murdarit de italiana la gura....era o ironie! 