Existã o categorie de oameni, pozne ale firii, pe care cu greu o poți încadra într-un anumit tipar comportamental, oameni care trãiesc cu cortexul fracturat, țintuit în câteva idei fixe, care țin loc de atele și fãrã de care acestora li s-ar scurge materia cenușiu - maronie direct pe nãri. Ei sunt diferiți de cei cu care soarta a fost mai crudã, pe care natura i-a oropsit cu un handicap mintal,doar prin faptul cã se pot întreține singuri și au o spoialã semidoctã care le permite sã aparã chiar în viața publicã a cetãții.
Au propriul lor adevãr, care izvorãște din viziunea lor obturatã de ochelarii de cal cu care au fost înzestrați încã din ADN-ul primar. Nu suportã sã fie contraziși, persifleazã imediat cu o superioritate închipuitã pe cei care, la un moment dat, ar încerca sã le deschidã ochii, sã-i scoatã din primitivismul ideilor ciuce cu care fac un tam-tam permanent. Genul ãsta de om îl gãsești oriunde. Sunt ca o pojghițã , ca o crustã ce acoperã neputința societãții, și sunt, din pãcate, majoritari, conduc guverne, sunt în prezidiul instanțelor de judecatã, patroneazã firme și societãți comerciale, pot fi colegii tãi de servici, îi poți întâlni în compartimentul de tren sau în salonul de spital, pe forumuri și bloguri, ba chiar și pe ecranul televizorului, acolo unde pot delira în voie, ca formatori de opinie, mici guru de mucava pentru masele de frustrați, din care își extrag seva audienței.
Recomandat ar fi sã-i lași în durerea lor, pradã închipuirilor nãtânge în jurul cãrora își construiesc castelele din nisipurile creierilor, totuși, din când în când le mai este necesar și câte un șpiț bine înfipt în posterior, un ghiont care sã-i mai facã sã tresarã din intangibilitate, din infatuarea tâmpã ce-i înconjoarã asemeni unor aure.
Suporterii steliști au nevoie urgentã de un nou Tweety, ba chiar de mai mulți. De niște Tweety cu șpițuri ascuțite și lanțuri la purtãtor, care sã înceapã a înghionti pe șontorogii mintali din așa-zisa presã-sportivã, devenitã de foarte mult timp porno-sportivã. Este nevoie de un Tweety care sã-l încingã la o horã pe Horia Ivanovici, de un Tweety pentru buzele lui Buzãrin, de un Tweety pentru balele lui Bãleanu, un Tweety care sã-l acosteze undeva, pe o bancã, pe Banciu, de un Tweety care sã-i dea una micã lu' Mironicã, un Tweety pentru fiecare șchiopãtanie frustratã care joacã tontoroiu' pe blazonul Stelei.
O avalanșã imundã se prãvãlește asupra culorilor roș-albastre, asupra palmaresului, este contestat orice ține de aceastã echipã, vocea bãtrânului spoitingir de la Donetsk rãsunã acum din gâtlejurile gâjâite a unui întreg stol de vulturi hoitari, ce dau târcoale trupului rãnit al viteazului cãzut la pãmânt.
Dincolo de un cãrãtor de urdã și telemea, dincolo de stenograme ale rușinii, de scandaluri cu vãlãtuci de euroi plimbate cu sacoșele sau valizele, de Argãsealã sau de niște mercenari vremelnici cu statut de jucãtori, numele de Steaua BUCUREªTI trebuie sã inspire respect pentru palmaresul sãu, inaccesibil niciunei alte adunãturi frustrate și zgomotoase din țara mioriței, care poartã titulatura de club de fotbal. Pentru noi, acești pãduchi insignifianți au fost întotdeauna doar niște sparing - partners, cu care ne-am pregãtit an de an pentru bãtãliile pe care le-am dat cu giganții Europei, timp în care ei, pãduchii, erau scoși din competiții de cãtre echipe de pescari, elfi sau famaguste. Speranțele acestora de a se înfrupta din cașcavalul cu aromã de ªampion Lig se datoreazã tot Stelei, celei atât de denigrate acum.
Pentru fiecare hulã care terfelește performanțele noastre, pentru orice scheunat canin sau croncãnit de pe stâlpii cãilor ferate, trebuiește câte un Tweety, deoarece spiritul polemicii este epuizat de nesimțirea crasã, iar la bordul de control al argumentelor și al bunului simț s-a aprins lumina roșie.
Cristian Ionuț
(LDS)