Vreți un meci tare? Unul în care se luptã pe viațã și pe moarte? O partidã în care arbitrii nu pot fi recuzați, refuzați și returnați?
Luați-vã ochii de la fotbal o vreme! Abandonați-l pe Piți cu șansele lui matematice de a fi penibil pînã la capãt, uitați-l pe Mircea Sandu, apostolul fotbalului mixt, lãsați-l pe Gigi sã se descurce cu echipa lui de 11 avocați plus 3 rezerve! ªi aveți rãbdare, derbyul din Bãnie se va juca. Ne-gre-șit. Dar uitați-vã neapãrat la ce se petrece în Moldova! Moldova aceea de peste Prut, cu moldovenii ei de care nu prea ne pasã și despre care vorbim cu un sentiment de superioritate, ca despre niște rude sãrace pe care e bine sã le eviți.
Nu știu dacã puștii care dau nãvalã pe Ygsp au vreo emoție atunci cînd vãd imaginile de la Chișinãu. Poate n-ar strica sã le explicãm noi, cei care în urmã cu 20 de ani eram tot atît de singuri ca oamenii aceia care își strigã dreptatea în Basarabia. Doar cã noi am fost mai norocoși, fiindcã România nu era invenție kaghebistã, ca aceastã oroare denumitã Republica Moldova, cu graiul moldovenesc aferent, patente rusești în spatele cãrora se gãsește o parte de Românie. În afarã de babele analfabete din Dubãsari și bunicii cu pedigree de colaboratori NKVD, au mai votat pentru comuniștii președintelui Voronin 183.000 de morți. Conform tradiției, strada arde, iar televiziunea de la Chișinãu transmite un program de divertisment. Dansatoare cu șerpi contra libertate. Așa se falsificã alegerile, așa se furã viitorul unor oameni care au avut ghinionul de a fi doar niște români nãscuți prea la est de București. La care noi ne cam uitãm de sus. Regãțenii sînt miticii ardelenilor. Basarabenii sînt miticii regãțenilor. ªi tot așa. Probabil cã gãgãuzii sînt miticii basarabenilor.
Ca de obicei, primii au ieșit în stradã studenții. La fel ca la București în '89, ca la Paris în '68. Ei au totul de pierdut și totul de cîștigat. Fiindcã la ei coeficientul disperãrii se mãsoarã în aspirații, nu în salarii compensatorii. Sã nu vã închipuiți cã tinerii aceia au creierul mai mic decît noi, cã nu își doresc sã trãiascã decent, sã cãlãtoreascã, sã facã shopping, sã stea ore în șir la taclale pe mess, sã joace zi-luminã WOW în rețea. Dar înainte de toate astea ei au de rezolvat o problemã. Nu sînt liberi. Ca sã faci toate lucrurile acelea enumerate mai sus, nu toate foarte inteligente, trebuie sã fii liber. Poate o sã vã povestesc odatã cum e și chestia asta numitã libertate. Pînã atunci, rețineți atît, dragi copii: oamenii aceia care își spun comuniști sînt niște oameni rãi. Foarte rãi.
OK, man, situația e de kkt, și noi cum îi putem ajuta? Simplu. Sã fim alãturi de ei. Cu sufletul. Vor simți cã nu i-am abandonat. Pentru cã urmeazã ore grele. O noapte lungã și urîtã. Comuniștii se simt bine pe întuneric. ªi nu au nevoie de laptopuri ca sã îți stîlceascã oasele. ªtim, pentru cã înainte de Google motorul de cãutare se numea Securitate.
Cristian Geambașu
blogsport.gsp.ro/geambasu