N-am urmarit meciul de la Targu-Jiu pentru ca am fost la Universitate, pentru o cauza ce imi este in suflet la fel de importanta ca si Steaua. Cand am venit acasa si m-am reconectat la viata ros-albastra m-am simtit mai sarac, mai umilit si mai abatut.
Practic simt ca incet-incet incetam sa mai contam, spiritul de Citius Altius Fortius parca dispare si se topeste undeva acolo unde eu nu gasesc cuvinte si versuri pe care sa mi le cant in minte ca sa mi-l readuc in suflet.
Imi traiam in sinea mea supararea si nu vroiam sa scriu nimic despre nimeni, amarat de situatia noastra, de ce se intampla cu noi cei din tribuna Ghencea pana la noi ca natie, ca popor, cand am primit o lovitura de ciocan in suflet...
Am aflat ca din pacate Colonelul Dorian Vlad s-a stins astazi din viata dupa o suferinta grea si lunga si ne-a lasat practic mai saraci decat suntem si-asa, ca sa citez din clasici, in "nemernicia noastra".
Pastor de frunte al revistei "Steaua Sport Magazin" atat cat ea si-a mai dus existenta, si al "Observatorului Militar" stelist intre stelisti, acest om ne lasa dupa trecerea lui in nefiinta un testament care ne indeamna la lupta pana la "ultimul cartus" asa cum si el si-a dus crucea pana la final.
Indiferent de cat de grea este situatia trebuie sa ducem batalia pana la capat si poate vom razbate vegheati de acolo din Ceruri de oameni ca Sfinxul sau Colonelul Vlad care stau acum probabil la o sueta si isi aduc aminte cum era vremea ploioasa la Paris cand Steaua o infrunta pe Saint Germain.
Sa-i fie tarana usoara, si noua izbanda aproape asa mai putini cei adevarati, mai saraci, mai terfeliti si mai umiliti... cum suntem in primavara asta!
Alex (keluboss)
