Din ce in ce mai des acuzam propriile greseli, din ce in ce mai des este invocat ghinionul propriu sau norocul adversarilor. Mai grav, acuzam arbitrii. Sa fim seriosi, a cadea in aceasta capcana este sinonim cu o sinucidere in plan fotbalistic. Echipa pur si simplu se chinuie sa castige meciurile de acasa, iar deplasarile reprezinta motive serioase de teama.
De vreo trei ani, jocul stelistilor era incadrat intr-un tipar pe care-l defineam simplu: ocazii marunte si rare, primul sut periculos pe poarta venea dupa pauza, atacuri lente pana la venirea golului adversarului si automat prabusirea. De ceva vreme asistam la un adevarat dezastru pentru ca favoritii nostri se misca atat de lent incat aproape orice aparare adversa reuseste sa isi aduca autocarul din parcare si sa-l puna in fata portii proprii. Cu alte cuvinte, cand ajunge mingea la Toja, Semedo, Lovin, Petre sau Nicolita, un tren reuseste sa faca curba mai repede decat urmatorul moment al pasarii balonului sau al centrarii. Timp in care Henry, Messi sau Adriano si-ar prepara o cafea, iar Inzaghi ar marca un gol si cu - ma scuzati - parti sensibile ale trupusorului.
Doua sunt problemele existente la echipa si au fost mentionate de mii de ori. Una de care nu scapam - un finantator irational care a facut ce-a vrut din proprii jucatori, simboluri si suporteri si o echipa tehnica slaba ce contrasteaza serios cu "monstrii" Zenga, Protasov sau Olaroiu. Pe seama nebuniei lui Becali punem si cele doua numiri ale lui Lacatus, prima data pentru a le inchide gura suporterilor, iar a doua pentru a-l inlocui pe un antrenor Munteanu fara de noroc, cu un calendar competitional infernal, dar si fara de jucatori de valoare. Ceea ce se intampla la echipa este un bulgare imens de zapada care s-a format pentru ca nu s-a gasit nimeni sa-i opreasca traiectoria pe care l-a impins un singur om.
In clipa de fata Steaua reprezinta un punct de atractie pentru orice microbist provincial pentru ca reuseste sa faca mare orice echipa din Romania care se bate pentru evitarea retrogradarii. Un soi de boxeur fost campion mondial nevoit sa se lupte in prezent cu un brat amputat, deci prada usoara in fata oricarui challenger de sex feminin cu doua brate si ceva rezistenta.
Glumind putin, ar trebui sa ne rugam ca Becali sa fie eliberat cat mai repede de la mititica (Doamne, unde am ajuns) ca sa-l dea cat mai repede afara pe actualul antrenor al echipei si sa puna in loc orice meserias care ar putea purta numele de Stoichita sau Dumitriu. Apoi sa lase echipa in grija unuia care ar putea gandi mai mult si vorbi mai putin si sa dispara din peisajul fotbalistic din aceasta tara.
Problema antrenorului? Asa cum am mai scris in nenumarate randuri, nu este vina sa ca a fost numit de doua ori pe banca tehnica a echipei. Nu este vina sa ca si-a dorit sa reuseasca in Ghencea si nu poate fi invinuit pentru dragostea curata pentru acest club. Totusi, ce n-a inteles pana acum antrenorul Lacatus este faptul ca o demisie reprezinta un act demn, curaj si onoare si nicidecum o rusine.
Este un moment greu pentru Steaua, inca unul - un serial horror care nu se mai termina. Asa cum am aflat cu stupoare in urma cu ceva timp - si de la unul care se autointituleaza stelist!!! - ca acum este mai usor pentru altii sa castige campionatul decat sa-l castigam noi, acum aflam ca in general, jucatorii carora le iese mai bine jocul, care sunt mai rapizi si primii la minge se gasesc de cele mai multe ori in tabara adversarului.
Suporterii trebuie sa fie uniti. Stelismul nu s-a nascut odata cu Goian sau Nicolita. Nici odata cu Lacatus desi Steaua inseamna o parte buna din aceasta. Orice vanatoare individuala de vinovati ar reprezenta o mare greseala. A urla in gura mare indicand cu degetul doar spre un jucator anume si spre antrenor nu poate avea rezultate pozitive pentru ca doar asta facem de vreo trei ani, iar schimbarile in bine nu au aparut. A crede ca doar o inlocuire de oameni reprezinta o solutie reprezinta o mentinere a declinului.
Se impune o reasezare a valorilor, o refacere structurala a echipei de fotbal Steaua Bucuresti, pe baza unei analize competente, un proiect fundamentat pe adevaratul spirit stelist si profesionalism. Desi nu sunt de acord cu ceea ce i se intampla in clipa de fata finantatorului Becali (la fel cum am scris si-n cazul tiparului arestarii lui Piturca) si condamn cu tarie circul la care suntem martori, sunt in continuare de parere ca Steaua Bucuresti nu va mai fi niciodata o echipa mare in Romania atata vreme cat acest domn va fi implicat in orice forma de sustinere a acesteia.
Iar combinatia jegoasa care ni se toarna "stelistii joaca prost pentru ca patronul lor a fost arestat" reprezinta o imensa prostie si o capcana in care nu ar trebui sa cadem. Pentru ca Steaua a renuntat la fotbalul total de mult timp, iar acum nici sa-l mimeze nu mai stie.
Forza Steaua
INCREDIBIL !!!
si mi pare rau ca zic asta. sincer, l`as vedea pe Marius antrenor pe la echipa de juniori. trebuie sa se formeze ca antrenor. nu prinzi experienta pt banca tehnica a Stelei antrenand la UTA. se vede ca`si doreste performanta, isi doreste sa castige DAR NU POATE, NU STIE si nici NU`L AJUTA JUCATORII care`s mai mult cu gandu la cioban si daca`si vor lua primele ca au bagat tsoale mijto la Plaza Mall.