E prea bine știut cã pe la noi orice minune dureazã cel mult trei zile. Nu și de data asta. Arestarea acestui gunoi uman a fost un necesar act de salubrizare a vieții publice românești, dincolo de bocetele oteviste și icnetele pline de obidã ale decerebraților îmbrãcați în tricouri Frijiji. Timp de trei zile aerul primãvãratec a fost parcã mai respirabil, purificat prin lipsa din viața publicã a acestui veritabil patriarh al grotescului. Imaginile în care Nemernicia Sa și acoliții sãi interlopi erau târâți de gorilele cagulate de la SPIR și simțeau pe brațe rugina rece a cãtușei, în locul ceasurilor și brãțãrilor de zeci de mii de euro, au fost pur și simplu reconfortante pentru orice om de bun simț. A fost o favoare fãcutã tuturor acelor care sunt agresați în viața de zi cu zi de hãhãitul gros al parvenitismului, de sunetul pițigãiat al manelei, de arta prostului gust colorat țipãtor și înveșmântat în țoale de firmã, de putoarea de stânã rãspânditã de diverse ziare, situri, radiouri sau tembeliziuni de grotã.
A fost o favoare fãcutã tuturor steliștilor, lui Gicã Hagi, lui Loți Boloni, lui Gabi Balint, a fost o mângâiere oferitã acelor frumoși nebuni ai peluzelor, cãlcați în picioare, electrocutați și gazați de gorilele bine furajate, conduse de pacifistul Otto, în timp ce Nemernicia Sa hãhãia fericit din lojã, afișând un dispreț suveran, încojurat fiind de turma de macaci trepãduși ronțãitori de cãcãreze.
Mândrul rãzboinic al luminii de lampã, Gigi, țânțarul dansator cu trompa înmuiatã în zer, latifundul number one în topurile revistelor de capital firfiritic, formatorul de opinie al pieilor roșii din Zãbrãuți, Bolintin și ªtefãnești, acest Mecena butonist, cãrãtor de valize și sacoșe burdușite cu monedã convertibilã, a fost redus într-o dimineațã seninã de Aprilie la adevãrata sa dimensiune, aceea de deținut de drept comun.
A fost reconfortant de urmãrit și vria în care au intrat toate scursurile acestei țãri, guițatul Otv-ist al godacului transpirat, fanatikul Ivanovici, alãturi de toatã șleahta de muhaiele putrede, închistate sub titulatura "ziariști", cu scuzele de rigoare celor câtorva care mai au coloana vertebralã , flori de colț într-un peisaj de groapã de gunoi. Deasemeni, vaerul amar al babuinilor interlopi, țâpuiturile analfabete de la mitingurile Frijiji, solidaritatea de breaslã a tuturor coțcarilor din fotbal, de teapa lui Mircea Sandu, Dragomir, Borcea, Turcu, Mititelu, Nețoiu & Company, invazia de pe forumuri, situri și globuri a partizanilor, tinere speranțe din cloaca PNG-istã, cât și a celor cu minte puținã, ușor impresionabili la drama telenovelisticã a lui Homo Fecalus cãzut la pãmânt. Scuzabili sunt doar acei amãrãșteni de la Vadu Roșca, precum și alți dezmoșteniți ai sorții, care la un moment dat au avut ocazia sã beneficieze de vreo ciosvârtã, auncatã în fața camerelor de luat vederi de cãtre Nemernicia Sa.
M-a umplut de mâhnire urletul pãgân al tribunelor din Templu, infestate cu batracieni fecalizați, slugarnica atitudine afișatã prin banner, lipsitã de orice demnitate umanã a jucãtorilor, care au ratat un bun moment în care puteau rãmâne cel puțin indiferenți, respectând astfel strigãtele de deșteptare ale peluzei.
Nu ne facem iluzii, pentru cã am încetat a mai aștepta dreptatea de la niște structuri ale statului putred de corupte care sunt conduse de niște imbecili rapaci, care nu urmãresc altceva decât burdușirea conturilor bancare spre îmbogãțirea lor și a beizadelelor lor acum și pururea și-n vecii vecilor. N-avem nicio urmã de îndoialã cã țânțarul ciobãnesc a cãzut ca musca-n lapte într-un rãzboi dus în Liga mafioților de categorie grea, acolo unde a tânjit și el abitir sã facã parte. Așa cã vom sublinia apãsat: Nu este vorba de niciun abuz! Este un miracol! Ziua-n care Hitler s-a sinucis a fost un miracol! Ziua în care Stalin a murit a fost un miracol, așa cum ziua în care Diavolul va fi aruncat în iazul de foc al apocalipsei va fi un miracol! Atunci când rãul este doborât, fie și temporar, orice mijloc este permis, iar în sufletele noastre trebuie sã fie sãrbãtoare.
Miracolul continuã! Nemernicia Sa va numãra ouãle roșii de Paște și va molfãi cozonacul într-o celulã de șaișpe metri pãtrați cu tot cu closet. Acest Aprilie va rãmâne în sufletele noastre ca un miracol de primãvarã, un crâmpei de cer senin în cenușiul întunecat din acest loc uitat de lume și de Dumnezeu...
Cristian Ionuț
(LDS)
