AL ªAPTELEA (1967-68)
Ediția 1967-68 a dat din nou speranțe, dupã o lungã perioadã de dezamãgiri.
Turul a fost extrem de disputat, primele douã clasate ale ediției precedente având o prestație mizerabilã: Rapid ocupa locul 9, iar Dinamo 12, ambele cu golaveraj negativ!
Steaua pãrea cã va continua evoluția nesatisfãcãtoare din precedentul campionat, pornind cu douã înfrângeri - la Bacãu și cu ASA Tg. Mureș chiar la București. Mureșenii, cu trei steliști în atac, Þiți Dumitriu, Pavlovici și Raksi, aveau sã întoarcã scorul de la 0-1 la pauzã la 2-1…
Au urmat, însã, cinci victorii consecutive, care au inclus un 2-0 cu Rapid și un 1-0 cu Dinamo. Dupã alte douã remize, 4-4 (!!!) în restanța din etapa a 4-a, cu Farul, la Constanța, și 1-1 la Petroșani, s-a disputat derby-ul acelui moment, între primele douã clasate, Steaua – Dinamo Pitești. Dupã o primã reprizã dominatã de steliști, care au înscris de douã ori și au ratat incredibil de alte câteva ori. ªi, în loc de un scor fluviu, senzaționalul Dobrin a bãtut, practic, de unul singur formația noastrã: 2-3, încheind cu un fabulos gol 3, la care Suciu nu s-a putut opune. Steaua cãdea pe locul 3, fiind depãșitã și de "U" Cluj. A urmat un 1-1 cu codașa Progresul, dar și revenirea din urmãtoarele douã etape: 2-0 la Cluj și 2-1 cu Petrolul, astfel cã Steaua termina turul pe primul loc.
Dinamo București a început returul cu o nouã înfrângere, 1-2 cu Petrolul, în Groapã. Spectrul retrogradãrii a fãcut ca echipa în care activau Datcu, Popa, Boc, Dinu, Gergely, Pârcãlab, Radu Nunweiller, Dumitrache, Lucescu, Hajdu sau extraordinarul Varga (un talent deosebit, învins de… alcool) sã revinã în forțã: 10 victorii și o singurã înfrângere.
Ca urmare, înaintea ultimei etape, primele trei locuri erau ocupate de Steaua, 33 de puncte (coeficient golaveraj: 1.68), de fosta echipa a Internelor din Pitești (transformata inaintea returului in clubul experimental de fotbal FC Arges), cu 32 de puncte (1.77) și din Dinamo București 31 (1.31). Toate trei jucau în deplasare și, teoretic, "câinii"(pe atunci erau… curcani) aveau șansa sã câștige titlul la golaveraj. Asta numai dacã Steaua pierdea la Ploiești cu 0-1, iar Dinamo învingea la Cluj cu 9-0… Proaspat demilitienizatii sperau și ei ca Petrolul sã smulgã mãcar un egal, ceea ce, în cazul unei victorii a echipei lui Dobrin, ar fi dus titlul la Pitești…
N-a fost deloc așa, întrucât Steaua a învins clar la Ploiești, 3-1, iar piteștenii n-au reușit decât un 1-1 cu Progresul, care astfel s-a salvat de la retrogradare. În locul unei victorii, dinamoviștii bucureșteni s-au întors umiliți de la Cluj: 0-5!!!
Steaua câștiga astfel al șaptelea titlu, dupã șase ani de pauzã. Avea sã aștepte încã opt ani pentru a-l câștiga pe al optulea. Culmea, într-o serie extraordinarã de 5 Cupe câștigate în 6 ediții consecutive (1965-1971), în anul câștigãrii titlului Steaua avea sã fie eliminatã în sferturi de Progresul…
OPT ANI LUNGI (1968-1976)
9 iunie 1968 - 20 iunie 1976. Opt ani… Atât au trecut pânã ce Steaua a reușit sã câștige urmãtorul titlu. O perioadã de cãutari, de așezare pe baze solide a clubului ce avea sa dea României prima – și singura! – sa campioana europeanã la fotbal. Atunci s-a format unul dintre cele mai puternice centre de copii și juniori din țarã, atunci s-a inaugurat baza sportivã. Ce loc mai bun putea alege clubul Armatei decât cartierul Drumul Taberei – Ghencea, cu o veche tradiție militarã…
Se pare cã numele cartierului se trage de la tabãra pandurilor lui Tudor Vladimirescu, stabilitã pe acele locuri, iar, ulterior, zona fost folositã de unitãțile militare. ªi, totuși, a fost nevoie sã treacã 27 de ani de pribegie, ba pe fostul "Republicii", ba pe "23 August", pentru ca echipa noastrã sã își aibã casa ei. Pe 9 aprilie 1974, pe un stadion nou nouț, cu iarba de un verde crud, presaratã cu flori galbene de câmp, Steaua a întâlnit OFK Belgrad. Un 2-2, dupa un meci frumos, primul gol pe acest stadion fiind inscris de Gigi Tãtaru, fratele celui ce facuse parte din prima mare echipã a CCA, Nae Tãtaru.
Singurele performanțe notabile ale acestor opt ani au fost cele trei finale consecutive ale Cupei României, câștigate de fiecare datã în fața veșnicei rivale, Dinamo, precum și "dublele" din ediția 1971-72 a Cupei Cupelor: eliminarea Barcelonei, dupa victorii in ambele meciuri, dar și calificarea pierdutã în fața lui Bayern, dupa douã remize, pe criteriul golurilor înscrise în deplasare.
Deși lotul includea jucatori valorosi, iar printre antrenori au fost ªtefan Kovács, Valentin Stãnescu, Gheorghe Constantin sau Constantin Teașcã, jocul suferea printr-o inconstanțã teribilã, alternându-se jocurile excelente cu prestații jenante, ceea ce a dus la ocuparea unor locuri modeste, respectiv 4, 3, 3, 9 (!!!), 6, 6 și 5.
În ediția 1969-70, de exemplu, la terminarea turului, clasamentul era: 1. Rapid 20 p., 2.Dinamo 19 p. 3 Craiova 19 p., UTA era a 5-a, cu 16 p., iar Steaua, cu Pisti Kovács la cârmã, era pe locul 9, cu doar 15 puncte! Returul a aparținut UTA-ei, care, dupã o înfrângere la Bacãu (pe care Steaua o zdrobise cu 8-0!), a obtinut un șir de 10 victorii și o remizã, astfel cã, înaintea ultimelor 3 etape, UTA conducea cu 37 de punte, urmatã de… Steaua, la 4 puncte distanțã.
Din pãcate, în etapa a 28-a, Steaua n-a profitat de înfrangerea arãdenilor la Pitești și, în loc sã se apropie la 2 puncte, a cedat lamentabil la București, în fața Farului, 1-3. A urmat o nouã înfrângere, la Bacãu, cu 0-2 și totul se terminase. UTA era din nou campioanã, Ultimul meci a fost un 1-1 chinuit, în huiduielile propriilor suporteri, cu Crișul (care avea sã retrogradeze), Steaua pierzând chiar și locul 2 în favoarea Rapidului…
Amarul avea sã fie îndulcit de câștigarea Cupei, prin victoria din finalã împotriva dinamoviștilor. În plus, în mod cu totul neașteptat, Kovacs, atât de contestat în finalul campionatului, avea sã fie solicitat ca antrenor de… Ajax, unde avea sã facã istorie.
Povestea avea sã se repete aproape identic și în ediția 1970-71. La sfârșitul turului, Steaua era pe locul 9, la 5 puncte de leader, Dinamo, în fața cãruia pierduse cu un umilitor 0-3… Returul începuse promitator, cu 4 victorii și 2 remize, 9 goluri inscrise și niciunul primit. Steaua ajunsese pe locul 3, la doar 3 puncte de primul loc, pe care ajunsese Rapid. ªi, iarãși, o cãdere… Un egal și trei înfrângeri, dintre care una la Dinamo, au trimis Steaua pe locul 8, la 7 puncte de Dinamo, care ajunsese din nou pe primul loc. În final, din nou locul 3, dar doar datoritã golaverajului, pentru cã același numãr de puncte îl aveau și UTA, și Steagul Roșu… ªi, din nou, victorie împotriva lui Dinamo în finala Cupei, 3-2, prin tripla lui Gigi Tãtaru.
Cea mai proastã clasare în aceastã perioadã avea sã fie în ediția 1971-72: locul 9. In plus, Steaua avea sã fie eliminata din Cupã încã din primul meci, 0-2 cu divizionara B Poli, la Timișoara…
Ediția 1972-73 avea sã exaspereze suporterii. Steaua terminase prima turul, chiar dacã pierduse din nou în fața dinamoviștilor. De altfel, între 21 aprilie 1968 și 26 noiembrie 1978, în 20 de derby-uri disputate în campionat, Steaua nu a reușit sã învingã decât de douã ori pe Dinamo, pierzând nu mai puțin de… 14 partide!
Returul a semãnat cu o foarte recentã perioadã a echipei noastre. Din 15 partide, Steaua nu a câștigat decât… una, pierzând de 5 ori și terminând la egalitate de 9 ori!!! Urmarea? Locul 6, la 8 puncte de primul loc…
Nici in anii urmãtori nu s-a obținut mai nimic, astfel cã, la sfârșitul ediției 1974-75, Dinamo reușise sã depãșeascã Steaua la numãrul de titluri câștigate: 8-7. În schimb, Steaua avea 11 Cupe, fațã de doar 3 ale veșnicei rivale.
Andrei Sava