Meciul cu Poli Iasi a insemnat pentru Steaua prima victorie cu Lacatus pe banca dupa mult, mult timp. Steaua a castigat cu 1 la 0 si a aratat un joc bun insa situatia de la echipa e departe de a fi roz.
Pentru prima data in aceste retur, Lacatus a avut posibilitatea de a folosi primul unsprezece pe care l-a pregatit in iarna pentru a lua titlul, unsprezecele "ideal". Desi se zvonea ca va folosi un sistem 4-4-2, tot vechiul 4-1-4-1 a ocupat gazonul stadionului Ghencea.
Zapata - Ogararu, Goian, Ghionea, Petre Marin - Ovidiu Petre - Nicolita, Toja, Stancu, Dayro Moreno - Kapetanos.
Victoria si jocul bun ne-ar putea face sa ne gandim ca echipa e pe drumul cel bun. Prezenta in premiera a unsprezecelui "ideal" ar putea intari aceasta idee. Situatia sta, insa, altfel. Jocul bun al Stelei a venit pe fondul jocului slab spre foarte slab al adversarului.
Ciudat pentru o echipa antrenata de italianul Bergodi, Iasiul a jucat foarte deschis si foarte visator. Fara multi titulari, Poli nu a pus probleme Stelei nici in atac si nici in aparare.
Golul a venit dupa o actiune pe partea dreapta, punctul tare al Stelei. Calcai Dayro, pasa Ogararu, gol Stancu. Ogararu si Dayro sau Nicolita (cei doi au facut de multe ori schimb de locuri in teren) au rupt din adversar si au creat panica in careul iesean, prin pase sau centrari pe toata durata primei reprize. In tot acest timp, pe stanga, a fost liniste.
Si ajungem la punctul slab al jocului Stelei. Lipsa stangacilor adevarati, varsta lui Petre Marin si neadaptarea lui Dayro la cerintele postului de mijlocas au facut din flancul stang o zona moarta. Din aceasta zona Steaua nu reuseste sa isi creeze ocazii. Mai rau, adversarii reusesc. Cristea a incercat cateva actiuni dar, la fel ca intreaga echipa a Iasiului, s-a stins repede.
Si cand adversarii nu iti pun probleme, nu are rost sa nu iesi la joc. Dayro a abandonat partea stanga(nici fundasul dreapta iesean nu s-a omorat cu atacul si nici mijlocasul dreapta) si a inceput sa urce tot mai mult. Mijlocul aerisit a insemnat joc de pase bun pentru Steaua. Kapetanos nu a mai trebuit sa se retraga pentru a creea superioritate si s-a putut concentra pe atac. "Concentra" poate ca nu e cuvantul potrivit. Grecul a ratat cateva ocazii foarte bune desi fundasii ieseni i-au facut un marcaj destul de larg.
Ovidiu Petre a urcat cu sut de cateva ori, Toja a incercat driblingul, Steaua controla jocul. Din acest motiv, atitudinea lui Goian si schimbarea lui Kapetanos cu Tiago, nu au nici o explicatie. Retragerea Stelei a insemnat urcarea Iasiului. Au aparut astfel doua ocazii care, daca Zapata nu era inspirat, se puteau transforma in gol. Pe final a intrat in teren si Ochirosii(un stangaci) si astfel a venit si prima centrare buna data de pe partea stanga dupa luni bune.
Jucatorul meciului, sau mai bine zis jucatorii meciului sunt aceiasi de la inceputul returului. Stancu, Ogararu si Banel si-au facut treaba foarte bine. Lor li se adauga in aceasta etapa si Zapata. Desi nu a prea fost solicitat, portarul columbian a dat semne ca isi revine la forma de altadata, salvand echipa in momente cheie.
Gestionata cum trebuie, aceasta victorie ar putea ajuta foarte mult o echipa care a cam uitat cum este sa castigi un meci. Dar moralul jucatorilor nu e totul. Gaurile din echipa trebuie neaparat umplute. Jocul Stelei e previzibil, fiind acelasi de la meci la meci(constructia pe dreapta, punctul slab pe stanga). Nu va dura mult pana cand un adversar isi va lua inima in dinti si nu se va mai lasa speriat de numele acestei echipe. Cu creier, curaj si putina valoare, orice echipa ar putea foarte usor sa puna probleme Stelei si chiar sa o invinga.
Adrian
