18 ianuarie 2009. Negocieri extrem de dure între conducerea clubului AC Milan și arabii de la Manchester City pentru transferul lui Kaka. Declarație a "numãrului doi" de pe San Siro, Adriano Galliani:
"Nu s-a semnat nimic. Nici de cãtre noi, nici de cãtre jucãtor. Kaka este jucãtorul lui AC Milan. Nu știu ce va face el, dar eu am dormit foarte prost azi-noapte. Am aceleași sentimente ca și fanii dar, fiind managerul general al clubului, trebuie sa-mi folosesc și rațiunea. Totuși, încerc din greu sã înțeleg atitudinea suporterilor, care protesteazã atât de dur fațã de o conducere care a dus acest club din pragul falimentului, pânã în vârful lumii".
Ce a urmat, se știe: proteste teribile ale fanilor, îngemãnate cu dovezi fabuloase de dragoste pentru unul dintre cei mai de basm fotbaliști ai zilelor noastre.
De ce protestau fanii? Doar pentru cã nu vroiau ca povestitorul Kaka sã-și termine extraordinara narațiune fotbalisticã din Templul lor. Brazilianul este la fel de neprețuit ca și aerul pentru ei, astfel cã tifosi luptau pentru a rãmâne în viațã.
În timp ce unii suporteri din Ghencea s-ar bucura sã vadã mãcar o declarație sincerã de bun-simț de la loja Templului fotbalului românesc... Italienii viseazã sã aibã rãsuflarea tãiatã de un magician al balonului rotund, iar mulți români sunt ferm convinși cã, fãrã Gigi Becali, Steaua ar sucomba.
Ce diferențã de mentalitate, de vise, de idealuri! O chestiune de gust...
14 martie 2009. Lupta pentru titlu în Premier League este acerbã, indiferent de sezon, de situația "granzilor", ori de numele antrenorului. Unii se luptã deja, prin declarații, pentru campionatul din sezonul viitor. Ce spune, și mai ales cum, Guus Hiddink, antrenorul de moment al celor de la Chelsea despre cei de la Manchester City:
"Se poate întâmpla ca ei sã câștige titlul în sezonul viitor, nimic nu este imposibil în aceastã țarã, mai ales când dispui de forțã financiarã. Dar unele echipe au tradiție în a se lupta pentru campionat, a-l câștiga și a se lupta pentru a-l pãstra. Aceastã experiențã este deosebit de importantã pentru cluburi. Nu doar banii îți aduc trofeele".
Îmi permiteți sã abuzez de imaginația Dumneavoastrã și sã vã rog sã vã închipuiți cum ar fi reacționa Gigi Becali dacã Oțelul Galați, de exemplu, ar declara cã vrea sã se lupte pentru titlu?
În Anglia, un astfel de dialog este unul normal. În România, acesta este doar un prilej de a te știobâlcãi în glod. Dacã mai atragem atenția cã la "ãia" vorbesc doar tehnicienii, nu șefii administrativi ai clubului, am putea risca discuții filozofice și nu este cazul. Mulți dintre conducãtorii echipelor noastre nu au ajuns, probabil, pânã în clasa a XII-a, astfel încât ar fi o cruzime din partea noastrã sã-i chinuim...
Totuși, sã vezi la televizor, în cazul în care nu ai timpul necesar sã citești despre modul în care se discutã în "fotbalul mare" și sã susții cã ar fi o tragedie renunțarea lui Gigi Becali la Steaua este o chestiune de gust care nu se discutã. Nici nu ar fi trebuit sã ajungem mãcar sã ne punem o astfel de problemã...
13 martie 2009. Președintele clubului Werder Bremen, Jurgen L. Born, și-a depus imediat demisia când a fost acuzat cã s-a îmbogãțit din transferurile de jucãtori din perioada cât a condus clubul, adicã din 1999.
"Începând din acest moment, renunț la funcția pe care o dețin. Nu vreau sã devin o povarã pentru club. Nu am profitat de poziția mea pentru a-mi crea vreun avantaj. Va trebui sã treacã un timp pentru a se afla adevãrul".
Pentru cã noi suntem sufocați de verbul, de prezența și de vocea lui Gigi Becali, ar fi o dovadã de prost gust sã comentãm ceva din spusele lui Jurgen L. Born. Probabil cã mulți dintre noi habar nu aveau de acest nume, însã cu siguranțã numele lui Thomas Schaaf ne spune mai multe. De ce, oare?
Steliștii pentru care aceastã echipã este îmbinarea minunatã de performanțã și demnitate viseazã la astfel de discursuri, fãrã ca în spatele unor cuvinte frumoase sã se ascundã grohãiturile de satisfacție ale bãlãcãririi prin glod ori șuturi/valize/ocheade pe sub masa LPF-ului și/sau FRF-ului.
Performanța fãrã demnitate este una dintre cele mai cumplite forme de umilințã pentru Steliștii care au creat sau au crescut cu imaginea unei echipe europene, mult înainte ca acest termen sã capete conotațiile de astãzi.
Aceștia își doresc, cu ardoarea cu care Lãcãtuș alerga odinioarã dupã fiecare balon - sau cu dorul de a-l vedea pe mândrul Lãcãtuș neplecându-și ochii în fața niciunui adversar! (gusturile nu se discutã!) - un șef de club care sã reinstituie în Templu uriașa satisfacție cã Steaua este un club aristocrat, sã-i facã pe toți sã simtã cã Steaua este cel mai nobil nume din fotbalul românesc, sã-i facã pe toți sã ne critice pe un ton prin care sã se subînțeleagã faptul cã Împãraților trebuie vorbit cu venerație.
Cine poate încearca sã dovedeascã acum cã numele nostru este orice altceva, mai puțin moștenirea miticilor pãrinți, fii sau nepoți ai CCA-ului?
Ce reprezintã Gigi Becali în basmul "Templul fotbalului românesc este Steaua"? Ce reprezintã Gigi Becali în povestea "Steaua, unica echipã a fotbalului românesc de club ce interzice orice comparație"? Ce reprezintã Gigi Becali în arborele genealogic al CCA-ului?
Suflarea de pe San Siro, datoritã factorului economic, trãiește pentru a respira basmul Kaka. Steliștii care au prins viațã roș-albastrã prin poveștile legendare create de fabuloșii jucãtori ai CCA-ului, oricare a fost, atunci sau mai târziu, rolul lor în istoria Stelei, sau prin intensele nunațe de roșu și albastru prin care Sevillienii noștri nemuritori au clãdit reputația României în istoria fotbalului mondial, nu pot uita!
Mãreția Stelei a fost îndeajuns știrbitã! Istoria Stelei a fost îndeajuns lãsatã deoparte! Sufletul Stelei a plâns mai mult decât ar fi trebuit! Templul a fost sufocat destul!
Becali, niciun efort nu va fi prea mare! Toți norii trecãtori pe deasupra Templului nu vor fi decât ploaia care va ne curãța de mizeria ta!
Giiigggiii, DISPARI DIN TEMPLU!!!
Lari
