Ma intreb, din ce in ce mai des in ultima vreme, cu ce a gresit oare clubul pe care il iubim pentru a fi blestemat cu prezenta fanfaronului din Pipera, acest megaloman odios, cu valente interlope, in postura de creditor-patron? Ce pacate a savarsit acest club, al carui destin s-a impletit neintrerupt, din chiar momentul nasterii sale, cu ideea de cinste sportiva, de performanta obtinuta prin munca asidua a generatii de sportivi, pentru a fi siluit intr-atat de un individ instinctual, absurd, grotesc si fariseic in tot ceea ce intreprinde? De ce, in schimbul unor rezultate efemere, care au iluzionat pe multi, la timpul lor, decontul final trebuie sa fie atat de impovarator? Intrebari fara raspuns...
In mod cert, in anul de gratie 2009, impostura, implementata cu succes in Ghencea de clanul Paunescu, tinde sa devina o stare de fapt cvasigenerala la Steaua, parand a fi desavarsita sub patronatul creditorului Becali.
Avem un patron care confunda, in cel mai pur stil mafiot, investitia cu creditarea, trecand sub tacere aspectele financiare esentiale ale ultimilor ani, reprezentate de veniturile uriase constante pe care clubul le-a obtinut ca urmare a participarii in grupele Champions League, acesta practic autofinantandu-se de ani buni.
Activitatea clubului este gerata de o Armata de personaje obscure, de un nivel intelectual si uman derizoriu, a caror prezenta in organigrama este datorata nu competentei, ci gradului de rudenie sau supusenie fata de cel care poza, nu de mult, in salvatorului neamului romanesc. Astfel, imaginea acestui club, reprezentata ani si ani de personaje carismatice precum Ilie Savu sau Ion Alecsandrescu, ajunge sa fie asociata unor specimene servile de tipul lui Valeriu Argaseala, Marius Ianuli, Costel Geambazi sau Teia Sponte.
Ceea ce este insa mai grav si deopotriva trist, in opinia mea, este faptul ca un fost mare simbol fotbalistic al cublului, Marius Lacatus, a ales sa coboare din legenda in mocirla imposturii, folosindu-se in mod constient de imensul capital de simpatie pe care il are in randul fanilor Stelei pentru a se mentine pe banca tehnica, in pofida evidentei, expunandu-se iremediabil unei duble doze de ridicol. Ca antrenor, este zero barat, caci numai un astfel de tehnician nu poate gasi, dupa luni si luni de antrenamente, alchimia corecta a unui prim 11 din care nu lipsesc fotbalisti care, la alte echipe, jucati pe alte posturi, au oferit totusi un randament mult superior celui actual. In egala masura, girand incercarile creditorului de a se impaca cu suporterii, sfideaza practic iubirea neconditionata a tuturor acelora pentru care a fost sau este inca simbolul clubului Steaua Bucuresti.
Din nefericire, tot suporterii sunt cei care resimt din plin efectele acestei imposturi generale care face legea in Ghencea. Cu fiecare aparitie televizata a lui Becali sau Argaseala, la fiecare partida jucata de echipa, mai sorbim cate o picatura din paharul cu otrava umilintei si dezgustului, al carui continut pare acum inepuizabil, instrainandu-ne treptat de un club pe cale sa-si piarda reperele. Practic, incepem deja sa murim putin...
Atat timp insa cat mai exista o speranta de mai bine, fie ea minuscula, lupta nu trebuie abandonata. Pentru toti cei care mai cred in valorile perene ale clubului Steaua Bucuresti, pentru toti cei care detesta impostura, nemernicia, grobianismul sau diletantismul, in acest moment nu trebuie sa existe decat un ideal, rezumat in doua cuvinte: PIEI SATANA!
Forza Steaua! Intotdeauna Superiori!
Alex (Piece of Mind)
.