Am scris vreo 3-4 articole dupa meciul de la Brasov, insa nici unul nu a reusit sa redea starea de spirit in care ma aflam si ca atare le-am sters pe toate. Am trecut de la enervare la furie (punctul culminant autul scapat in tusa de Dayro Moreno) si apoi m-am linistit brusc. Imi tot reveneau in minte imaginile cu suporterii care au facut deplasarea la Brasov si care impotriva tuturor semnelor de intrebare si a betelor puse in roate, au fost acolo pentru doua idealuri: de a sustine Steaua prin prezenta si de a-l contesta in continuare pe Gigi.
Va respect pentru faptul ca ati fost acolo si va multumesc pentru ca mi-ati intarit inca odata un lucru care ar trebui sa fie clar tuturor: indiferent cat de jos ne va târî, noi cei adevarati vom fi acolo. Indiferent cum ne va umili, noi vom fi acolo, indiferent ce imagine va avea clubul, suporterii adevarati nu-l vor parasi niciodata si asta pentru mine inseamna ca am invins in razboiul cu oierul.
Care razboi este de anduranta si in care partea care are rabdare si e statornica va invinge. Il vedem cum este la capatul puterilor, cum incearca diverse stratageme: vanzari, declaratii mieroase totul pentru a stopa acest val de antipatie la care nu stie cum sa mai reactioneze. Ba foloseste clasicele amenintari, ba promite Cupa Romaniei, totul pentru a calma niste spirite care au fost inflamate definitiv.
Pare ca deznodamantul, oricare ar fi el, este destul de aproape sa se produca, si cum noi avem tot timpul din lume, il astept sa zica ca la un turneu de poker: "all in", in timp ce noi avem in mana chinta royala: iubirea neconditionata fata de culori. Sincer as vrea ca in meciul cu Iasiul sa vad o mare de fazzoletti albe si o tacere de mormant. Ca un moment de reculegere de 90 de minute pentru cel care a fost Gigi Becali. Deoarece, pentru noi majoritatea, a murit in tribuna din Stefan cel Mare, la meciul cu CFR Cluj, cand s-a umilit in fata cainilor si ne-a facut prima mare mizerie, cersind un loc in Liga Campionilor.
Si cum traditia romaneasca cere ca despre morti sa se vorbeasca numai de bine, jur ca o sa-mi aduc aminte numai de clipele traite la Vaslui, la pauza meciului cu Middlesbrough, de momentele cand am facut torte ca pe vremea lui Ceausescu si m-am delectat cu banner-ul "In Stefan cel Mare ploua cu televizoare". Jur ca despre mizeria asta de meci de la Brasov, si a celor ce poate vor mai urma pana ce oierul va disparea din peisaj, n-am sa mai pastrez nici o frantura in amintire, decat imaginea baietilor care au fost acolo in tribune, poate mai multi decat "fanii liderului" la ultimul lor meci de acasa.
Alex (keluboss)
((