Emisiunea de acum câteva seri de pe Telesport, la care au participat doi suporteri steliști, care au discutat cu realizatorii pe tema protestelor împotriva conducerii, mi-a lãsat un gust amar. ªi mi-a întãrit (dacã mai era nevoie) pãrerea cã e bine sã evitãm dialogul cu Gigi Becali, pentru motivele pe care le voi prezenta mai jos.
Nu o sã vorbesc despre prestația celor doi suporteri, mai ales cã unul din ei mi-e bun prieten și pot vorbi cu el în persoanã, oricând. Dimpotrivã, încerc sã susțin cã, indiferent cât de bun vorbitor și exersat în apariții publice ai fi, cât de diplomat, de deștept sau chiar de curajos ai fi, nu poți s-o scoți la capãt într-un dialog public cu Gigi Becali.
Un jurnalist de top din media româneascã spunea (vorbind despre postul OTV) cã nu poți concura cu un competitor care nu respectã niciun fel de reguli și care, când tu alergi pe culoar, pe turnantã, o taie de-a lungul gazonului și ajunge în fața ta la linia de finiș. Merg mai departe cu comparația și zic cã un dialog cu Becali e ca o partidã de box în care tu lovești - fair - cu pumnii, iar el începe sã dea cu picioarele, dupã care, dacã nu te doboarã, mai ia și-un scaun din colțul ringului și-ți aruncã cu el în cap. E acesta un meci de box?
Într-un dialog obișnuit, Gigi Becali, pe lângã deja notoriul fapt cã vorbește mult, te întrerupe și monopolizeazã 80% din timpul alocat "dialogului", mai are și neînsemnatul obicei de a amenința. Tu îi aduci argumente pentru care nu-l mai înghiți la Steaua, el îți zice "Bine, bã, Lecce, sã vedem noi cum mai intri tu pe stadion!". Tu îi explici cã sunt legi care nu prevãd interzicerea suporterilor pentru contestarea conducãtorilor (ci îi sancționeazã, doar în anumite cazuri, cu o amendã), el îți spune "lasã, bã, cã fac eu un articol al meu, o lege a mea și nu te mai las pe stadion! Ce-o sã-mi faci?".
Ce-o sã-i faci, într-adevãr? Ce-o sã-i faci unuia care, dupã ce discutã cu tine pe fațã, "la palat", despre motivele pentru care-l înjuri, iese apoi în public și spune cã v-ați înțeles și cã o sã vã plãteascã el în continuare deplasãrile? Ce-o sã-i faci unuia care în decursul aceluiași dialog, trece succesiv de la împãcãri la amenințãri, de la rugãminți la fabulații și gogomãnii (gen "dacã mã bat cu fanii, îi împachetez în 30 de secunde")? Ce sã discuți cu unul care a vândut Steaua de tot atâtea ori de câte ne-a asigurat cã el o sã moarã la Steaua, care va rãmâne a nepoților lui? Ce poți sã vorbești serios cu cineva care dupã ce te-amenințã, spune c-a glumit?
Unii le-au reproșat lipsa de curaj și de fermitate celor doi suporteri steliști, uitând cã nu stãteau de vorbã cu Laporta, ci cu un om care are - pare-se - dialoguri relaxate cu "oameni de onoare, din lumea interlopã" (citez din Gigi Becali). Uitând cã au fost invitați într-un cadru în care jurnaliștii ÎNCÃ n-au depãșit automatismul mental al lui "dar dacã echipa învinge la Brașov, veți mai continua protestul?", pãrând sã nu înțeleagã cã jocul de la Brașov chiar nu mai are niciun fel de importanțã! Cã toatã lehamitea, greața, furia și turbarea suporterilor sunt efectul felului în care Becali înțelege sã se comporte, tratând Steaua ca pe stâna lui, suporterii ca pe niște oi, amenințând pe cine vrea, târând atâtea foste glorii prin noroi? Cât e de greu sã înțelegi, în acest context, cã ce facem la Brașov, Mediaș, Pitești etc chiar nu mai are nicio importanțã? Ce împãcare îți propui tu, jurnalist, sã mediezi cu un om pe care abia ai curaj sã-l întrerupi din vorbã, darãmite sã-l contrazici?
Nu existã modalitãți de dialog onest și constructiv cu Gigi Becali. Dimpotrivã, cu el trebuie refuzat orice dialog și trebuie luptat cu cap, "cu subtilitãți" (vã aduceți aminte ce l-a enervat fraza asta?), pânã când va ceda. Pentru cã sunt din ce în ce mai convins cã protestul trebuia sã ia forma unui "rãzboi al nervilor" și cã Gigi Becali nu va pleca decât când îl vor lãsa nervii. Când Bucureștiul va fi împânzit cu "Gigi pleacã!", când lumea va reacționa împotriva lui aparent fãrã niciun motiv, când "în ciuda meciului de la Brașov" va fi contestat.
Avantajul nostru e cã suntem mulți și anonimi. O sã-l interzicã pe Lecce, o sã aparã altul în locul lui! El, în schimb, e o țintã vizibilã și sigurã. Cu care nu dialoghezi.
Ovidiu
