Steaua lui nea Nicu (1965-1985)

De la primul titlu câștigat de echipa Armatei, în 1951, și pânã în 1965, din 14 campionate, CCA a câștigat aproape jumãtate - 6. Dacã ar fi sã ne luãm dupã corul celor încearcã sã explice succesele echipei noastre prin sprijinul lui nea Nicu, devenit conducãtor suprem al țãrii în 1965, ar fi trebuit ca "Era Ceaușescu", sã ne umple de titluri. M-am înarmat cu rãbdare, speriat cã n-o sã mai prididesc numãrând trofeele îndesate de Cârmaci în ranița sportivilor militari. Ei, bine, pentru cei care nu știu, în primele douã decenii ale Epocii de Aur, Steaua a obținut… 3 (trei!!!) titluri mari și late… Adicã tot atâtea câte a câștigat Craiova. Dinamo a luat caimacul - 7 titluri, ceea ce a fãcut ca scorul total la titluri sã fie favorabil echipei Internelor: 11-9… Nici UTA sau Argeșul nu s-au sfiit sã-i dea cu tifla "protectorului" echipei din Ghencea, obținând câte douã titluri. Iar echipa veșnic oropsitã a spart gheața și a câștigat primul sãu titlu, aducând fericirea galeriei care n-a fost membrã de partid.

În schimb, Steaua a dominat categoric Cupa, competiția lui "care pe care", unde "metodele specifice" ale Internelor nu mai aveau aceeași eficacitate. Astfel, în primii 20 de ani ai lui Ceaușescu, Steaua a câștigat 8 cupe și a mai disputat încã 3 finale. Dinamo n-a reușit sã câștige decât 3 finale (una împotriva Stelei) și a pierdut 3, toate în fața echipei noastre. Celelalte 9 cupe au fost câștigate de Craiova – 4 (și 2 pierdute), Rapid - 2 (și una pierdutã), și câte una de cãtre Chimia Râmnicu Vâlcea, Jiul și Politehnica Timișoara.

Pe plan internațional, Steaua a avut, ca toate echipele românești, prezențe mai degrabã modeste. A participat la edițiile CCE din 1968 (eliminatã de Spartak Trnava), 1976 (eliminatã de Bruges, care avea sã scoatã și Realul din cupã…) și 1978 (eliminatã de Monaco), la Cupa Câștigãtoarelor de Cupe din 1966 (eliminata de Strasbourg) 1967 (a eliminat Austria Viena și a fost eliminatã de Valencia, reușind totuși sã o învingã la București), 1969 (eliminatã de Glasgow Rangers), 1970 (a eliminat Karpatî Lvov și a fost eliminatã de PSV Eindhoven), 1979 (a eliminat cu 2-2 și 6-0 pe Young Boys Berna, dupã un retur strãlucitor, cu "fachirul" Marcel Rãducanu la cârmã, dar a fost eliminatã de Nantes, dupã un 2-3 în deplasare, ce dãdea speranțe, și un 1-2 pe "Steaua", dupã eliminarea lui Tudorel Stoica) precum și la Cupa UEFA în 1977 (eliminatã de Barcelona)și 1980 (eliminatã de Standard Liege).

Singurele prezențe notabile au fost cele din 1971 și 1984, în Cupa Cupelor.

În 1971, debutul a fost dezamãgitor - o chinuitã calificare cu Hibernians, cu 0-0 în Malta și doar 1-0 la București, și acela printr-un autogol. A urmat însã o o senzaționalã eliminare a Barcelonei, cu dublã victorie: 1-0 pe Camp Nou - gol Viorel Nãstase (un atacant de rasã, pe nedrept uitat) și 2-1 pe "23" (dupã 0-1, ambele goluri, același Nãstase…). Urmãtoarea adversarã a fost Bayern München, care venea la București cu Sepp Maier în poartã, cu Schwarzenbeck, Beckenbauer și Breitner în apãrare, cu Uli Hoeness și teribilul Gerd Müller în atac. Gerd Müller a fost anihilat aproape complet de puștiul de 19 ani Smarandache, de care a reușit sã scape doar o datã. Suficient pentru a egala spre final; scorul îl deschisese Gigi Tãtaru, fratele mai mic al extremei legendarei echipe a "deceniului de aur". Apãrarea și-a fãcut datoria și în Germania, dar, din pãcate, atacul nu a reușit sã înscrie, astfel cã, dupã 0-0 pe "Grünwald", Bayern a mers mai departe, pe baza golului înscris în deplasare…

Ediția 1984 a însemnat, dupã pãrerea mea, actul de naștere al viitoarei câștigãtoare a CCE, chiar dacã echipa a fost eliminatã din primul tur. Adversarã i-a fost Roma. Cu Tancredi în poartã, cu Conti, brazilianul Cerezo, Giannini sau Graziani, Roma pornea favoritã.

Cum, la vremea respectivã, meciul n-a fost televizat, iar de mers la Roma nici cã se putea pe atunci, aflasem din presã cã Steaua pierduse nemeritat, dupã un gol din offside și dupã ce ratase vreo 4-5 ocazii de gol. Ei, pe vremurile alea, când sportul socialist trebuia sã fie mereu deasupra celui capitalist, putea fi o exagerare a presei, nu?

Abia anul trecut am vãzut meciul. Culmea, la televiziunea de apartament ai cãrei eroi sunt Ogicã, Elodia sau Tolea… Am vãzut cum echipa care avea sã devinã Magica Steaua a fãcut un meci mare, chiar dacã departe de cele fãcute peste doar câteva luni. Duckadam, Bumbi, Iovan, Majearu, Lãcãtuș și Pițurcã erau deja acolo. Balint și Radu II au intrat spre final. Cu cine mai plecase la luptã Halagian? Laurențiu, Tãtãran, Eduard, Petcu și Pușcaș… Lipsea și Tudorel Stoica. Parcã își ispãșea lunga suspendare pentru un fault grosolan in meciul cu Nantes din 1979. Iar Steaua era în Europa dupã o pauzã de 4 ani. De neconceput azi…

ªi, da, presa nu mințise. In prima parte, Steaua controlase jocul, cu o apãrare perfectã și contra-atacuri care se puteau solda cu o catastrofã pentru Roma, lucru menționat și de crainicul RAI.

Pãcat cã returul n-a fost tot la fel de reușit. 0-0 și eliminare… Iar dupã exact un an de la acest 0-1 a fost meciul de la Vejle. Un 1-1. Primul pas spre marea finala de la 7 mai 1986…

Bine, dar unde intrã nea Nicu aici? Ei, na! Sã vã explice cei care se autosugestioneazã cã Steaua e creația Ceaușeștilor, cã altminteri echipele lor (asuprite, oropsite, discriminate etc.) ar fi rupt gura târgului și n-ar mai fi avut loc pentru cupe în sala trofeelor… Cei incapabili sã priceapã cã fotbalul românesc nu se raporteazã decât la un singur etalon: Steaua. Cea luptând mereu pentru titlu, pentru Cupa României, pentru prestigiul fotbalului românesc în lume.

Pentru ei, pentru cei ce se declarã la nevoie fani Rosenborg sau Middlesbrough, bãieții aceia în roș-albastru, care ne-au bucurat de-atâtea ori sufletul, care au scos în stradã steliști sau nesteliști, dar cu suflet de român, nu existã… Pentru ei, performanțele obținute în cele peste șase decenii de existențã – neatinse de vreo altã echipã româneascã - nu existã… Iar pizma îi îndeamnã sã maculeze truda atâtor și atâtor generații de sportivi ai clubului Armatei. Ai României…

Adrian Sava

Super articol, ca de obicei. Am insa o mica nelamurire: in returul cu Nantes nu a fost doar 1-1? Stiu ca 1-2 a fost cu Standard acasa, in anul imediat urmator, dupa ce am condus cu 1-0 la pauza, gol Marcelino.

De pe site-ul UEFA, Cupa Cupelor, editia '79-'80:

Prima runda: Young Boys Berna - Steaua: 2-2 in tur, 6-0 pentru noi in retur.

Runda a doua: Nantes - Steaua: 3-2 in tur, 2-1 pentru Nantes la Bucuresti.

Mi-ar fi placut sa aflam mai multe detalii despre ce s-a intamplat in 1978, la dubla cu Monaco. Am pierdut cu 3-0 in deplasare si am castigat doar cu 2-0 la Bucuresti...

Din Steaua - Legenda unei echipe de fotbal

Young Boys Berna - Steaua 2 - 2 (1-2) - 19.09.79

Zwygart(42 pen), Schonenberger(78)/Stoica(38), Iordanescu(44)

Steaua - Young Boys Berna 6 - 0 (2-0) - 03.10.79

Nitu(1), Sames(7/65), Aelenei(47), Raducanu(56), Zahiu(72)

FC Nantes - Steaua 3 - 2 (0-0) - 24.10.79

Pecout(59/73), Toure(84)/Raducanu(63/68 pen)

Steaua - FC Nantes 1 - 2 (1-0) - 07.11.79

Ionescu(16)/Pecout(60), Amisse(83)

Citesc cu placere aceste randuri. Ele fac parte din istoria adevarata A Stelei. Ma simt de parca le-as trai.

O singura obiectie am. Velje e de fapt Vejle, iar in Ghencea Steaua a invins-o cu 4-1, dupa un meci foarte bun al alor nostri.

Intenția mea nu a fost sã rememorez rezultatele perioadei 1965-1985, ci ceea ce se ascunde în spatele lor. Credeam cã titlul vã va lãmuri, dar se pare cã trebuia sã-l pun între ghilimele…

Așadar, vã invit sã remarcați cã "Steaua lui Nea Nicu", cum le place unora sã justifice golul din propria vitrinã de trofee, n-a prea fost împinsã de la spate de ãl bãtrân…

Rãspunsuri la observațiile voastre:

- Dubla cu Nantes a fost o cruntã dezamãgire. Calificarea era posibilã, am condus atât în deplasare, cât și acasã. Eliminarea lui Tudorel Stoica e mereu folositã drept scuzã (conduceam cu 1-0 și eram calificați), dar adevãrul e cã returul l-am pierdut pe mâna noastrã, jucând nervos, crispat.

- Da, Vejle e numele echipei, nu Velje. Sper sã corecteze cineva.

- Am pomenit de meciul egal de la Vejle (pe un teren mai mizerabil decât Ghencea din seara când am eliminat Valencia…) pentru cã era la un an dupã meciul pe care eu îl consider primul din lunga serie de meciuri mari ce aveau sã urmeze: Roma-Steaua 1-0. La București, Steaua s-a impus categoric cu 4-1, iar cele douã reprize au început identic: binecunoscutul iureș al viteziștilor ți gol în primul minut…

- Cu Monaco am jucat într-un tur preliminar. Monaco reușise o performanțã extraordinarã: câștigase titlul la primul an dupã promovare! Victoria de la București a fost o mare performanțã, raportatã la situația de atunci, dar sã nu uitãm cã s-a jucat de la 3-0 pentru monegasci în tur… Din istoria lui Monaco fac parte și trei români. Evreul timișorean Elek Schwarz, care a fost jucãtor și antrenor în Franța, a ajuns la Monaco la începutul anilor 50, apoi a antrenat în Germania, Olanda și Portugalia, av\nd succese remarcabile: mulți ani antrenor al naționalei Olandei și campion cu Benfica lui Eusebio, reușind sã joace finala CCE – 0-1 cu Inter. Cel de-al doilea a fost marele antrenor Pisti Kovács, care a condus echipa spre titlul din 1987, iar al treilea a fost Laci Bölöni, care a avut un eșec rãsunãtor: concediat dupã numai șase luni , când Monaco ajunsese pe penultimul loc… De asemenea, Rãducioiu a apucat sã joace acolo spre finalul carierei, fiind dat afarã de antrenorul Deschamps pe motiv de… lene.

le dam prea multa importanta la niste frustrati si limitati.multi au devenit suporteri ai rapidului doar din cauza sentimentului de ,,cel mai tare din parcare´' pe care il confera,mai ales pe vremea comunismului,galeria de gunoieri si borfasi(ca sa fiu un pic rau) ai sus numitei echipe,si nu fiinca vedeau ceva special la aceasta echipa.

in rest pe linga cea ce autorul articolului a scos foarte bine in evidenta, as mai adauga inca un fapt:cum se face ca desi Steaua si Dinamo furau cu arcanul,dupa spusele ,,istoricilor´´frustrati,jucatori de la alte echipe, a putut exista o Craiova maxima,o super echipa la vremea acea(trebuie sa recunoastem),si nu-mi aduc aminte sa le fi ,,furat´´nimeni din colectia de jucatori cu adevarat exponentiali pe care au avut-o.Lung a avenit la Steaua cind deja ,,maxima´´se stinsese.cum se face ca argesul o echipa fara ,,spate´´a putut cistiga de doua ori campionatul cind a avut valoarea necesara,cum se face ca marele si regretatul Dobrin a jucat o gramada de ani la Arges fara sa fie furat de nimeni.

Si ca sa inchei, cine a venit cu forta la Magica Steaua?Lacatus?Stoica?Bumbescu?Piturca?Duckadam?Belo?pe Bölöni sau Hagi ia luat cineva cu arcanul,i-a vazut cineva pe cei doi injurind Steaua si pe Valentin dupa revolutie pentru marele rau facut,cind visul celor doi era sa joace pina la adinci batrineti la ASA tirgu mures(1970-1984 Bölöni) si la Sportul Studentesc(1983-1987 Hagi).singurul jucator asupra caruia planeaza banuiala ca a venit silit la Steaua este Gica Popescu,pe care totusi nici pe el nu l-am auzit plinginduse de acea perioada.La urma urmei ce interes avea vreun antrenor sa aiba in echipa un jucator care sa joace fara tragere de inima.

Deci sa-i lasam pe toti acesti limitati si invidiosi sa-si rumege in liniste frustrarea si invidia si noi cei 4-5 milioane de stelisti sa ne vedem de Steaua noastra si de ciuma care o chinuie de citiva ani incoace,care ca orice molima este trecatoare si nu poate dura la nesfirsit.istoria ne invata asta.

Cat de mult coteaza aceste articole pentru pustii de azi, sau chiar pentru copiii care isi lipesc in perioada asta inima de Steaua. Numai asa vor putea face fata, cu argumente, avalansei de mizerii lansate de indivizi mizerabili ,precum Florin Calinescu, de exemplu. L-am adus in discutie pe piticul grasan cu maini scurte absolut intamplator, doar pentru faptul ca acum 20 de minute l-am auzit la noul Otv (adica B1, in cocina unde se lafaise aseara si ciobanul) sustinand aceasta atat de patetica teorie, cu Steaua+ Ceausescu = love . Ar putea insa Andrei Sava sa confirme ca pana si "patriarhul" Ioan Chirila a abordat acest subiect, evident in mod total opus in care a facut-o d-lui !

Deci ce sa te mai astepti de la Corsicanu sau Calinescu cand insusi nea Vanea a dezinformat mii de cititori !

am vazut meciul Steaua- AS Roma, doamne ce echipa aveau italienii insa ai nostri au jucat minunat, nereusind insa sa inscrie! ce vremuri pentru Steaua!

cat despre frustratii care arunca Steaua in bratele lui nea Nicu, povesti de popa beat. in vremurile respective Dinamo fura ceva mai abitir decat dupa revolta cu arbitrii si cu presiuni asupra unor cluburi mici din tara! imi aduc aminte de un meci castigat cu 10-1 impotriva sepcilor rosii pentru a castiga titlul la golaveraj. deci relatia cu studentii este antica si folositoare totdeauna militienilor!

Steaua insa si-a format din 84 o echipa pe care n=au invins-o nici arbitrii lui Dinamo si nici Dinamo decat foarte rar!

Superbe articolele acestea...