Vineri, 27 februarie 2009, in prima etapa a returului, dupa foarte, foarte mult timp, Steaua juca acasa un meci in Liga I in care nu era favorita. Cel putin asa gandeau "specialistii". Si pe buna dreptate. Lotul Stelei a slabit in aceasta pauza competitionala iar rezultatele din perioada de pregatire nu au fost prea bune. In schimb, Vasluiul s-a intarit foarte mult cheltuind peste 3 milioane de euro pentru transferuri si a avut in amicale rezultate foarte bune.
Lacatus a aruncat in teren un sistem 4-1-4-1 pentru a raspunde sistemului 4-4-1-1 folosit de Viorel Moldovan. Echipa Stelei a fost:
Zapata - Ogararu, Baciu, Ghionea, Golanski - Ovidiu Petre - Nicolita, Stancu, Toja, Dayro Moreno - Kapetanos.
Meciul a inceput exact cum se asteptau "specialistii". Vasluiul s-a aruncat asupra Stelei, facand un pressing foarte puternic, adanc, in jumatatea ros-albastra. Dupa 8 minute a venit si primul gol, marcat de Vaslui. Pressingul facut sus a dat roade. Ovidiu Petre a gresit o pasa, Milisavljevici a interceptat, a trecut de Ogararu si Baciu, a intrat in careu si a pasat inapoi pentru Wesley.
Aceasta actiune a aratat minusurile sistemului folosit de Steaua. Folosind un singur inchizator izolat de restul mijlocasilor, pe umerii lui e asezata o presiune enorma. O greseala din partea lui poate costa foarte mult. De asemenea, varful vasluian Wesley a fost lasat incredibil de liber in propriul careu. Asta arata ca aparatorii stelisti (atat fundasii cat si inchizatorii) inca nu s-au adaptat la acest sistem. Ei inca se asteapta la protectia asigurata de 2 inchiztori. Daca nu vor reusi sa se adapteze, aceasta falsa siguranta poate aduce pe viitor multe goluri in poarta lui Zapata.
Meciul a continuat cu Vasluiul facand acelasi pressing enervant. Steaua parca juca in deplasare. De aceea, in primele 30 de minute "militarii" au folosit doar arma contraatacului. Subestimand valoarea jucatorilor stelisti, Vasluiul s-a aruncat asupra portii lui Zapata si a ignorat total problemele puse de oamenii din atacul Stelei.
In minutul 21, dupa o actiune pe dreapta, Toja centreaza pentru Stancu, atacantul trimitand pe langa poarta. In minutul 26, dupa un corner al Vasluiului, Steaua iese bine din aparare prin Toja, columbianul trece elegant de 2 oameni ai vasluienilor si ii da o diagonala lui Stancu. Tanarul international Stelist trage de la 16 metri dar Kuciac respinge in corner.
Si vine si minutul 27. Cuplul Ogararu-Banel, unul dintre punctele tari ale Stelei, face, dupa o actiune pe dreapta, golul Stelei. Banel scoate 2 adversari din joc printr-un calcai, il lasa pe Ogararu singur pe dreapta, fundasul centreaza pentru Stancu, iar atacantul trimite din voleu mingea in poarta lui Kuciac.
Avand in teren un singur om de picior stang, pe Toja, folosit mijlocas central, Steaua a construit doar pe partea dreapta. Norocul Stelei a fost faptul ca Vasluiul nu a pus probleme pe acea parte stanga. Atat jucatorii stelisti care au jucat pe acea parte (Golanski si Dayro) cat si cei vasluieni au fost aproape invizibili pe toata durata meciului.
Golul marcat de Stancu a facut ca jocul adversarilor sa scada tot mai mult. In a doua repriza pressingul care a pus atatea probleme a disparut si Steaua a inceput sa asedieze poarta lui Kuciac. La fel ca o echipa de handbal, Steaua ducea mingea pana in apropierea careului moldovean si apoi juca "pe semicerc".
Kapetanos nu a mai fost varful periculos din tur. Jocul lui din acest meci a aratat foarte clar diferenta dintre antrenorul Lacatus si antrenorul Munteanu. Daca Munteanu ii cerea sa joace foarte sus, sa faca pressing si sa tina adversarul in propria jumatate, dandu-i o raza de actiune de cel mult 30 de metri (zona din fata portii adverse), cu Lacatus sarcinile grecului s-au schimbat. Zona lui de actiune aproape ca s-a dublat, Kapetanos venind foarte mult in spate pentru a-i ajuta pe cei 5 mijlocasi stelisti, iar pressingul lui nu a mai fost facut la fel de sus ca altadata. Grecul nu a mai avut ca obiectiv marcarea golurilor, ci ajutarea mijlocasilor. Kapetanos s-a transformat in Arthuro.
In lipsa de idei, jucatorii stelisti au continuat cu suturile de la distanta pana la sfarsitul partidei.Din pacate, nu au mai reusit sa inscrie. Au jucat cu inima si au dominat. Dar inima nu poate inlocui organizarea.
Schimbarile facute de Lacatus nu au ajutat cu nimic. Litu a preluat rolul de Arthuro de la Kapetanos, Semedo a fost la fel de inexistent ca Dayro, patrunderile lui in forta provocand amuzamentul aparatorilor Vasluieni, iar Tiago a intrat in locul lui Nicolita doar pentru ca Toja a fost eliminat.
Cel mai bun jucator al Stelei a fost Bogdan Stancu. A fost, probabil, si cel mai bun de pe teren. Actiunile sale au creat panica in careul Vasluian. Lacatus a facut foarte bine ca l-a folosit. Stancu a aratat in ultimele meciuri de pregatire ca e din nou in forma. Iar aceasta forma trebuie exploatata la maxim. Sa speram ca Lacatus nu va mai face gresala din tur si nu il va mai tine pe banca in aceste momente. "Motanul" e un jucator de moral si nu trebuie sa ii fie taiate aripile.
Un spectator neutru ar fi considerat meciul Steaua-Vaslui ca fiind unul foarte frumos. S-a jucat cu inima, s-a jucat agresiv, jucatorii au aratat frumoase calitati tehnice si au existat si cateva faze foarte spectaculoase. Toja - playmaker, Stancu - bombardier, Banel - muncitorul, etc., jucatorii stelisti au foarte multe calitati si, desi veti spune ca nu e asa, valoare. Impinsi de la spate de catre Ghencea insasi, au reusit sa egaleze si sa domine un adversar foarte bine organizat desi propria organizare a lipsit.
Insa aici e marea problema. Steaua nu va juca acasa toate meciurile din acest retur!
Adrian
