A doua zi dupã ce Steaua a cîștigat Cupa Campionilor Europeni. Orice ziar din lume ar face astãzi spectacol dintr-un asemenea eveniment, ar umple coperțile și pagini întregi, zeci poate. În România acelor vremuri, altceva era important. Sau mai bine zis altcineva. Pentru cine nu știe, nu mai ține minte ori pur și simplu a uitat, iatã cum a arãtat pagina întîi din "Sportul".
Performanța Stelei abia și-a gãsit un loc în subsolul primei pagini, cronica, scrisã de Ioan Chirilã și Mircea M. Ionescu, și restul reacțiilor fiind înghesuite pe ultima. Pentru cine nu știe, nu mai ține minte ori pur și simplu a uitat, "Sportul" de atunci avea 4 pagini.
Poate vã întrebați cum a reacționat presa spaniolã dupã acea partidã, în condițiile în care victoria Stelei nu era de nimeni așteptatã. Iatã, în cele ce urmeazã, 3 exemple, 3 ziare importante ale Spaniei, atunci și astãzi.
"Marca" era, ca și azi, cotidianul de sport numãrul unu.
"Nici la penaltyuri" a fost titlul de primã paginã, cu trimitere la calificarea din semifinale, obținutã de Barcelona la loviturile de departajare, în fața lui Goteborg. Cronica a aparținut unui ziarist extrem de cunoscut al acelor timpuri, un fel de Ioan Chirilã al Spaniei. Pe numele sãu Belarmino Calvo, își semna articolele "Belarmo". "Un vis urît azulgrana" este titlul cronicii sale, la care a adãugat ca subtitlu: "O partidã fãrã strãlucire, inclusiv prelungirile". Un foarte limpede film al meciului, ci oarecare imprecizii de genul "Bardulescu", "Magearu" ori "Tordanescu".
Concluzia lui Belarmo a fost urmãtoarea: "Barcelona a ajuns la penaltyuri fãrã combustibil și cu pieptul gol, cufundatã într-un fotbal mizerabil. Nu acolo s-a pierdut cupa, ci înainte, la duelul tactic, în care Barcelona a intrat în jocul rivalului. Fãrã director de orchestrã, cãci Schuster își lãsase rãutatea acasã, cu prea mulți sclavi fațã de atît de puțini artiști".
Belarmo a murit în mai 1989, la 62 de ani, din cauza unui infarct, la puține minute dupã ce scrisese cronica unui derby Atletico - Real Madrid, intitulatã, "Paradoxul unui destin". Ajunsese director la "Marca".
"El Mundo Deportivo" era, ca și azi, cotidianul de sport numãrul unu al Catalunyei. Mesajul primei pagini a fost: "Se repetã istoria", cu trimitere la finala Cupei Spaniei, pierdutã de catalani în același mod. Cronica, scrisã de Andres Astruells, director adjunct, s-a intitulat: "Steaua, o discretã și norocoasã campioanã. Duckadam, eroul unei finale decepționante".
"Rezumînd, aceastã finalã e un amestec de tristețe, frustrare și dezolare, pentru cã Barcelona, care e mai mult decît un club, a pierdut ceea ce a fost mai mult decît o partidã". Cînd spune "mai mult decît un club", autorul se referã la sloganul Barcelonei, "Mes que un club", care nu cîștigase pînã atunci niciodatã Cupa Campionilor Europeni.
"În stele pãrea scris numele Barcelonei care avea totul de partea sa. A cîștigat tot o stea, dar din România, Steaua București".
"La Vanguardia" era, ca și azi, cotidianul generalist numãrul unu în Catalunya. E singurul care aduce cu "Sportul" nostru. Pentru cã, deși în ziua meciului alocase prima paginã în întregime, pe 8 mai nu s-a gãsit decît o trimitere, în partea de sus, în care se amintește despre "o nouã decepție blaugrana". Mult mai importante, în concepția ziarului, au fost lupta pentru democrație în Coreea de Sud și noul impuls primit de lucrãtorii de la Sagrada Familia. Ar mai fi de remarcat titlul cronicii din pagina 55: "Sinucidere blaugrana la duelul penaltyurilor".
Sursã: Gazeta Sporturilor
Mandru ca sunt stelist
