"DESFIINÞAREA ABUZIVÃ"
O altã snoavã mult îndrãgitã de o anumitã parte a fanilor este cea a desființãrii "abuzive" a echipei Casa Armatei Câmpulung Moldovenesc de cãtre tiranii de la București.
La sfârșitul turului ediției 1953, s-au desființat TOATE echipele militare, în afarã de CCA București. Asta chiar dacã în seria a II-a a diviziei B conducea detașat CA Cluj, urmatã de CA Craiova. Desființarea a nãscut ulterior legenda "mãsurii abuzive". Deci, dupã logica unora, forul tutelar ar fi renunțat la o puternicã echipã care sã sprijine mereu eforturile CCA de a se opune echipelor dinamoviste din București și Orașul Stalin (Brașov), apoi și din Bacãu, Pitești etc. Ca sã nu mai vorbim de faptul cã nu numai CA Câmpulung a fost desființatã, ci toate celelalte echipe militare. ªi când te gândești ce eforturi a fãcut Dinamo sã-și creeze "cooperativa".
Documente fãcute cunoscute dupã cãderea comunismului aruncã o nouã luminã asupra evenimentelor.
Rușii plãnuiau sã atace Vestul. Ministrul Bodnãraș, cetãțean sovietic (!), primise ordinul de a transforma România în bazã sovieticã de sprijin a invaziei. Colegiul Militar "ªtefan cel Mare" de astãzi se aflã în complexul construit atunci la Câmpulung pentru comandamentul Frontului Ucrainean. Desigur, efortul militar al acelor ani nu mai permitea si alte activitãți, fie ele și propagandistice, cum era fotbalul. Așa cã echipele militare au fost desființate. Aveau sã reaparã abia dupã retragerea trupelor sovietice din România, în 1958.
Prin desființarea CA Câmpulung Moldovenesc, CCA rãmãsese singurã împotriva tuturor: - 3 (!!!) Locomotive: București, Tg.Mureș și Timișoara, 2 ªtiințe: Timișoara și Cluj - 3 "muncitorești": Flamura Roșie Arad (UTA), Progresul IC Oradea și Minerul Petroșani și 2 milițienești: Dinamo din București și din Orașul Stalin (actuala FC Brasov).
Returul a fost mai slab, Dinamo reușind sã treacã pe primul loc dupã victoria obținutã cu cinci etape înainte de final, în meciul direct, în care, cu Ozon la cârmã, conducea cu 3-0 la pauzã și termina în triumf cu 3-1. Dupã care, de neînțeles, Dinamo s-a prãbușit, nereușind decât 3 remize și douã înfrângeri! ªi CCA s-a chinuit, dar noroc cã, dupã trei partide încheiate nedecis - toate la București! - a reușit sã învingã cu 3-1 pe ICO, asigurându-și titlul înaintea ultimei etape: egalitate de puncte și golaveraj net superior. Doar o minune ar fi adus titlul în Groapã, de exemplu: înfrângerea CCA cu 0-4 în fața Locomotivei, la Timișoara, și victoria lui Dinamo cu 5-0 împotriva ªtiinței Timișoara. Sau, la o înfrângere a militarilor cu 0-1, un scor fluviu în Groapã: 14-0. De fapt a fost victoria CCA la Timișoara și doar un egal al dinamoviștilor. Era al treilea titlu consecutiv.
DEZAMÃGIRE (1954)
Ediția 1954 avea sã fie o mare dezamãgire. Dupã cele trei titluri consecutive, șirul pãrea sã continue, pentru cã primele trei meciuri au însemnat tot atâtea victorii. Au urmat însã douã înfrângeri neașteptate, dintre care una chiar la București, cu ªtiința Cluj. Între timp, Flamura Roșie Arad mergea din victorie în victorie, iar Dinamo nu pierduse decât un punct. Dupã nouã etape, arãdenii pãstrau avansul de patru puncte, nepierzând decât douã puncte, în urma unor rezultate de egalitate. Unul dintre ele fusese smuls de rivala tradiționalã, ªtiința Timișoara, o adevãratã specialistã în remize în acel an, în care a reușit o adevãratã performanțã: 17 egaluri din 26 de partide!!!
Meciul direct avea sã aducã victoria CCA, cu 2-1. Renãșteau speranțele, dar pe locul 2 se afla Dinamo, care avea un golaveraj mai bun.
Turul s-a încheiat cu arãdenii în poziția de leader clar: 21 puncte, fațã de 18 ale CCA și 16 ale lui Dinamo.
Returul pãrea sã decurgã în favoarea CCA, care, cu douã etape înainte de final conducea datoritã golaverajului mai bun. Deși pierduserã la Arad cu un umilitor 0-3, militarii fuseserã ajutați de victoria fãrã drept de apel a dinamoviștilor în fața leaderului: 5-0!
În penultima etapã, CCA nu reușea decât un 0-0 la Petroșani, în timp ce UTA învingea Metalul Hunedoara. Ultima etapã avea sã fie decisã de timișoreni. CCA învingea ªtiința la București, dar UTA bãtea Locomotiva la Timișoara. Prima înfrângere acasã a ceferiștilor, care aveau pânã atunci 9 victorii și 3 remize, cu un golaveraj de 32-3 și învinseserã CCA cu doar o lunã înainte. UTA devenea campioanã in extremis.
Dezamãgirea avea sã fie și mai mare. Peste doar o sãptãmânã, în semifinala Cupei, CCA pierdea în fața divizionarei B Metalul Reșița (locul 7 în seria sa), care, dupã alte patru zile, câștiga Cupa în fața lui Dinamo, pe stadionul "Republicii".
CIUDÃÞENII
Tot în aceastã ediție s-au petrecut lucruri ciudate.
La sfârșitul turului, Metalul Hunedoara era pe ultimul loc, cu o singura victorie (culmea, cu CCA), patru remize și 8 înfrângeri, și cu un golaveraj catastrofal: 11-36. În retur am asistat la o revenire incredibilã: dacã, dupã 19 etape, Metalul abia strânsese 11 puncte, în ultimele șapte etape hunedorenii aveau sã adune 12, din șase victorii și o singurã înfrângere la arãdeni, care trãgeau la titlu. Locul 11 și salvarea de la retrogradare, în dauna Locomotivei București.
Sigur, se mai întâmplã minuni de-astea, numai cã FRF a decis retrogradarea Metalului, suspendarea pe viațã a antrenorului Wetzer II și a șase jucãtori, precum și pedepse ceva mai mici pentru alți opt jucãtori. Motivul? Trucare de rezultate. Un 5-0 la Petroșani pare sã fi pus capac.
ªi, uite-așa, urmãtoarele douã ediții s-au desfãșurat cu 13 participante!
LUMINI ªI UMBRE (1955-56)
Dezamãgirea a continuat și în ediția 1955, când a câștigat Dinamo, iar CCA s-a clasat doar pe locul 6. Poate singurul lucru de menționat ar fi victoria la un scor neobișnuit obținutã la Reghin, în fața Avântului, cu 9-1. La București, militarii s-au dovedit mai miloși: "doar" 7-1.
Amarul a fost oarecum îndulcit de câștigarea Cupei. Adversarã în finalã a fost echipa care tocmai câștigase seria a II-a a Diviziei B, Progresul Oradea. În semifinale, Progresul eliminase noua campioanã, Dinamo. Finala n-a fost deloc ușoarã. Orãdenii au deschis scorul, au fost egalați, dar au luat din nou conducerea. CCA a întors rezultatul, dar cele 90 de minute s-au încheiat 3-3. În prelungiri, Progresul s-a prãbușit, Constantin, Onisie și Alecsandrescu ducând scorul la 6-3!
Ediția 1956 a fost presãratã cu tot felul de surprize. Faptul cã jucau 13 echipe fãcea ca una din ele sã nu joace într-o etapã. În plus, au fost numeroase reprogramãri, care au fãcut greu de urmãrit situația realã. Ca sã nu mai vorbim de câteva rezultate neașteptate, care au rãsturnat calculele.
Astfel, la terminarea turului, primele trei clasate erau: CCA cu 16 puncte, Dinamo cu 14 și Flamura Roșie Arad cu 13, urmate de trei echipe cu 12 puncte: Locomotiva București, Flacãra Ploiești și ªtiința Timișoara. Dupã primele trei etape ale returului, Dinamo egalase CCA la puncte, iar între prima și a șasea clasatã erau doar douã puncte! A urmat o perioadã neagrã pentru dinamoviști, care au pierdut cinci meciuri la rând. ªi CCA se împiedica lamentabil, pierzând la București în fața unei echipe, Dinamo Bacãu, pe care o învinsese în tur, în deplasare, cu 8-0! Pe 11 octombrie, în etapa a 22-a, CCA învingea cu 1-0 la Arad, de unde pleca direct în Anglia, unde avea sã susținã legendarul turneu. Conducea cu 29 de puncte, urmatã de Flacãra Ploiești cu 23 și cu un meci mai puțin. Dinamo nu avea decât 18, dar patru meciuri mai puțin decât CCA. Urmãtorul meci din campionat al CCA avea sã fie peste exact o lunã.
Între timp, situația în clasament ajunse: 1. CCA 29 - 2. Flacãra 27 - 3. Dinamo 27 - 4. Locomotiva București 26. Numai cã CCA mai avea 3 partide de disputat, Flacãra 2, iar Dinamo și Locomotiva câte una. Au urmat douã victorii la scor: 6-0 cu Locomotiva Timișoara și 5-0 cu Progresul ICO Oradea. CCA era, matematic, campioanã. Ultimul meci n-a mai avut nicio importanțã. Cu o echipã în care apãreau doar trei titulari, CCA era zdrobitã cu 0-5 de ªtiința la Timișoara.
În Cupã, CCA a întâlnit din nou Progresul Oradea, de data asta în semifinale. Pe 15 noiembrie, în campionat, fusese 5-0. Pe 2 decembrie, meciul s-a terminat la egalitate și CCA a fost eliminatã prin tragere la sorți.
VA URMA
Andrei SAVA