RETROGRADAREA ECHIPEI ARMATEI
Așadar, profitând de desființarea echipei Carmen, AS Armata primește aprobarea FRF de a evolua în prima ligã. Despre cât de "favorizatã" a fost vorbesc faptele: lotul fusese alcãtuit din cadre militare, care s-au prezentat la noua lor unitate, pe al cãrei teren de instrucție se desfãșurau antrenamentele. Fotbaliștilor li se fãcuse un hatâr: mâncau la popota ofițerilor!
Dupã douã meciuri nule, smulse cu greu Dermatei Cluj și Ciocanului București, proaspeții participanți în divizia naționalã își aratã limitele, în ciuda entuziasmului: 0-7 la Timișoara, cu CFR, și la Arad, cu "galacticii" baronului Neumann, ITA, sau 1-6 la București cu aceeași ITA. În cele din urmã, cu doar 22 de puncte în 30 de meciuri, ASA a terminat pe locul 14, urmând a susține un baraj pentru evitarea retrogradãrii.
Participante erau echipele clasate pe locurile 11-14 din prima divizie și câștigãtoarele celor 4 serii ale diviziei secunde. S-a jucat sistem turneu, fiecare echipã întâlnindu-le pe celelalte, câte 7 meciuri, în numai 4 sãptãmâni. Turneul a fost dominat de Politehnica Timișoara care, înaintea ultimului meci, cu FC Ploiești era deja calificatã. Ploieștenii au câștigat cu 3-2, astfel cã primele patru locuri erau ocupate de Poli, Metalochimic București și CSM Mediaș cu câte 9 puncte și FC Ploiești cu 8 puncte, iar ASA, cu numai 7 puncte, ar fi trebuit sã retrogradeze.
Un site al Politehnicii Timișoara descrie faza care avea sã schimbe totul: -La rezultatul de 2-1, Iovan de la Poli a șutat spre poarta ploieștenilor, mingea a intrat in poartã, fiind prinsã cu mult dupã linia porții de cãtre portarul Ivan. Arbitrul Mitran, deși se gãsea aproape de fazã, n-a acordat gol. Unul dintre reporteri a fotografiat însã faza, iar la developare s-a constatat cã a fost gol valabil. În fața acestei dovezi categorice s-a hotãrât anularea partidei și rejucarea meciului la Craiova. Jocul a avut loc la 24 iunie 1948 și s-a terminat la egalitate (1-1). Astfel, Poli avea 10 puncte, iar ploieștenii, la egalitate de puncte cu ASA, pierdeau locul 4 la golaveraj, permițând rãmânerea militarilor în prima divizie.
Hotãrâri asemãnãtoare s-au mai luat și în alte campionate. Astfel, în 1994, în meciul câștigat cu 2-1 în fața lui Nürnberg, lui Bayern i s-a acordat un gol care n-a fost. Nürnberg a contestat, i s-a dat dreptate și, la rejucare, a pierdut din nou: 0-5! De asemenea, dupã o partidã Fenerbahce - Rizespor, încheiatã 1-1, Fenerbahce a obținut rejucarea pentru cã arbitrul a acordat unui jucãtor de la Rizespor douã cartonașe galbene și acesta a continuat sã joace. La rejucare, Fener a învins cu 4-1. Dar, nefiind vorba de Steaua, nimeni nu a protestat împotriva faptului cã s-a respectat regulamentul.
Bineînțeles, pentru unii suporteri ai echipelor cu palmaresul ca foița de țigarã, decizia de rejucare a meciului e consideratã o dovadã a "manevrelor steliste". Desigur, sã fi fost Steaua în locul FC Ploiești, episodul ar fi fost uitat de multã vreme. Acum, dacã ar fi sã ne gândim înainte de a ne repezi cu acuze, credeți cã protectorii sus-puși ai militarilor ar fi așteptat pânã în ultima clipã pentru a interveni în desfãșurarea lucrurilor?
PREGÃTIRI DE ASCENSIUNE (1948-50)
Dupã norocoasa evitare a retrogradãrii, CSCA începea cu speranțe mari sezonul 1948-49. Numai cã, în prima etapã, pe 21 august 1948, CFR București anunța cã va fi la fel de greu, dacã nu și mai și: 5-2! Deh, se apropia ziua eliberãrii de sub jugul fascist și se cuvenea sã i se aducã un omagiu marelui fiu al poporului român, reprezentantul celui mai avansat detașament al proletariatului, ceferiștii, tov. Dej.
Evoluția a continuat sã fie oscilantã, alternând rezultate bune, cum ar fi 3-3 la Arad, cu campioana, ITA, sau tot 3-3 cu viitoarea campioanã, IC Oradea, cu altele catastrofale, cum ar fi 0-6 la Timișoara, cu adevãrata Poli, sau 1-4 la București, cu CFR Cluj (care avea sã retrogradeze!). Ultimul meci al turului avea sã prindã echipa militarã pe locul 10, la 8 puncte de primul loc, dar la egalitate de puncte cu echipa de pe locul 11, retrogradabil.
Întãririle aduse dupã tur și-au arãtat primele roade dupã etapa a 18, când CSCA se afla pe periculosul loc 11. În ultimele 8 etape s-au obținut 5 victorii și 3 remize. Locul 7, la un singur punct de locul 3!
Dupã ultimul meci, disputat pe 10 iulie 1949, s-a schimbat sistemul competițional dupã modelul sovietic: primãvarã - toamnã, astfel cã urmãtoarea ediție a început pe 19 martie 1950. Lotul a suferit din nou masive modificãri. Din echipa ultimului meci al ediției 1948-49 (LIPOCZI - ANDROVITS, Cernea, ONISIE, DUªAN, ZEANÃ, FRENTZ, MERCEA, DRÃGAN, SERFÖZÖ, HALLASZ) mai rãmãseserã doar câțiva: Tr. IONESCU - Apolzan, RODEANU, Balint, ANDROVITS, SERFÖZÖ, Feri ZAVODA I, ROMAN, DRÃGAN, FERNBACH-FERENCZI, "Penițã" MOLDOVEANU.
Turul anunța o mare surprizã: CCA era pe locul 2, la un singur punct de leader, UTA. Numai cã primele patru etape au domolit elanul militarilor: 0-1 cu Dinamo, 1-2 cu ICO, 1-1 cu Partizanul București (viitoarea Petrolul Ploiești) și 2-2 cu Metalul Reșița.
În cele din urmã, lupta avea sã se dea între Flamura Roșie Arad și douã Locomotive: București și Timișoara ("asistate" de alte douã surate, din Tg.Mureș și Sibiu).
Cu patru etape înainte de final, Flamura Roșie conducea cu 24 de puncte, urmatã de ceferiștii din Grant, cu 22 de puncte, și cei din Timișoara, cu 20 de puncte. CCA avea 19 puncte, ocupând locul 5 (tocmai pierduse pe teren propriu la codașã - Locomotiva Sibiu).
Etapa a 19-a avea sã încurce și mai rãu lucrurile. Flamura Roșie pierdea la Timișoara în fața ªtiinței, iar Locomotiva Timișoara câștiga - normal - la Sibiu, în fața suratei. Numai cã Locomotiva București pierdea în Giulești în fața CCA, care fãcuse o primã reprizã senzaționalã, conducând cu 3-0. Cu toate eforturile gazdelor, victoria militarilor a fost clarã: 4-2.
Era prea târziu pentru ei, pentru cã Locomotiva Sibiu și-a fãcut datoria, pierzând în fața șefilor din Giulești, iar Flamura Roșie învingea codașa Metalul Reșița.
În penultima etapã, giuleștenii învingeau și filiala din Timișoara, numai cã bieții ceferiști târg-mureșeni nu reușeau sã-i încurce pe arãdeni, pierzând pe teren propriu. Astfel, înaintea ultimei etape, arãdenii erau practic campioni:
1. Flamura Roșie 28 p (42-24, deci coeficient 1.75)
2. Locomotiva București 26 p (40-32, coeficient 1.25)
Cu gândul la cheful de dupã meci, arãdenii s-au vãzut conduși cu 3-1 la pauzã. Dar așa a rãmas, iar rapidiștii pãstreazã amintirea unui alt titlu furat.
Primul titlu, primul event (1951)
ªi a venit anul primului titlu.
Primele șapte etape, au însemnat tot atâtea victorii pentru CCA, care avea un golaveraj de 15 - 3. Printre învinse se numãrau primele trei clasate în ediția anterioarã, UTA, Locomotiva București și ªtiința Timișoara, precum și cea care avea sã devinã veșnica rivalã, Dinamo. Turul se încheia în triumf:
1. CCA 8 3 0 24 - 5 19 p.
2. Dinamo 6 3 2 23 - 14 15
Deși returul avea sã înceapã cu prima înfrângere (1-3 la Cluj, cu ªtiința), dupã 16 etape CCA conducea cu trei puncte avans fațã de Dinamo. Au urmat douã eșecuri care ar fi putut rãsturna situația: 2-6 (!!!) cu Dinamo și 0-1 cu Locomotiva București. Noroc cã, dupã incredibila victorie cu 6-2, Dinamo s-a împotmolit la Oradea: 0-3 cu Progresul ICO, astfel cã CCA pãstra un avans de un punct, situație care a rãmas neschimbatã pânã în ultima etapã.
Finalul a fost unul chinuit - 0-0 cu Flacãra Petroșani la București, în timp ce Dinamo învingea cu 2-1 acolo unde CCA suferise prima înfrângere, la Cluj. Cele douã rivale ajunseserã la egalitate de puncte, dar golaverajul net superior al CCA (43-19, coeficient 2.26) fațã de cel al lui Dinamo (52-29, coeficient 1,79) a adus primul titlu echipei militare. Era doar începutul.
ªi, ca triumful sã fie deplin, CCA cucerea și Cupa, învingând în finalã pe divizionara B Flacãra Mediaș cu 3-1. Greu, dupã prelungiri, dar medieșenii avuseserã un parcurs șnur pânã atunci, eliminând ªtiința Cluj, UTA, Locomotiva București și Dinamo Orașul Stalin.
Va urma
Andrei SAVA