Gigi Becali nu este capabil sã poarte o discuție civilizatã, mai ales în contradictoriu. Gigi Becali este rareori capabil sã se exprime corect în limba românã. Gigi Becali nu poate respecta alți oameni, în afarã de "frații lui", atitudine de care oamenii au încercat treptat sã se îndepãrteze odatã cu distanțarea de moștenirea geneticã fațã de maimuțe. Gigi Becali nu este capabil sã respecte oamenii care îl criticã.
Atunci când Gigi Becali nu înțelege de ce este criticat, el scuipã. La figurat, desigur. Toate cuvintele jignitoare pe care obișnuiește sã le foloseascã, unele au fãcut epocã, sunt niște scuipați pe demnitatea contestatarilor. Fie ei "muncitorii de la Antena 1", fie ei "bagabonții" care îl înjurã "la el acasã, în Ghencea".
Gigi Becali și ciracii sãi afirmã cã, fãrã banii lui, Steaua nu ar fi avut performanțele din ultimii patru ani, care au început cu miracuRoș-albastra victorie asupra celei mai valoroase echipe a anului 2004, și care par a se fi terminat cu cele trei calificãri consecutive în Liga Campionilor. Se afirmã cã banii lui Gigi Becali au reprezentat și continuã sã reprezinte oxigenul clubului. Nu în ultimul rând, numeroși oameni din presã susțin cã suporterii sunt nedrepți cu creditorul, întrucât acesta a adus performanțele în Ghencea.
S-a demonstrat în repetate rânduri, ultima oarã de cei de la "Evenimentul Zilei", cã Steaua se autofinanțeazã de ani buni, Becali nefiind nici pe departe martirul despre care vorbește referindu-se la banii "pierduți" în Ghencea. Mai mult, atunci când va vinde clubul, creditorul își va lua înapoi absolut toate "lovelele", întrucât el nu a investit, ci a creditat Steaua. Acest lucru înseamnã cã își va lua înapoi toți banii "investiți", ba chiar, în funcție de cum va negocia, va putea obține și un anume profit de pe urma "drogului sãu", așa cum vorbește el de Steaua.
Totuși, Becali a avut curajul sã ajute Steaua într-un moment extrem de greu al existenței noastre, iar faptul cã, fãrã el, Steaua ar fi fost într-o situație dramaticã la sfârșitul anilor '90 și începutul anilor 2000 este o realitate.
Așadar, cum a reușit un om sã-și creeze o imagine atât de proastã pe banii sãi, pe nervii sãi și pe eforturile sale? Cum este posibil sã menții Steaua la un nivel peste mediul fotbalului românesc, iar suporterii sã te urascã atât de mult?
Pe Gigi Becali îl doare în șoriciul oii de responsabilitate socialã. Acesta este, pe scurt, motivul pentru care are o imagine atât de proastã la nivelul mentalului oamenilor cu un nivel cel puțin mediu de inteligențã. Nu mai vorbim - a câta oarã?! - de crasa lipsã de decențã sau de inteligențã de care dã dovadã aproape de fiecare datã când deschide gura!
Creditorului nu-i pasã cã marile companii, și multe echipe de fotbal din lumea civilizatã, sunt interesate sã se implice în programe care susțin, de exemplu, respectarea drepturilor omului sau copilului sau dezvoltarea comunitãților în care activeazã. ªi nici nu se comportã de parcã Steaua ar fi un club mare. Din pãcate!
Patru exemple: Real Madrid și Manchester United au creat fundații, care le poartã numele, în scop umanitar. FC Barcelona a plãtit dublul bugetului Stelei pe acest an pentru a avea dreptul de a inscripționa pe tricouri sigla UNICEF timp de mai multe sezoane. Când organizația creatã în 1946 a propus Stelei același lucru, Gigi Becali s-a scandalizat:
"Au venit la mine și mi-au zis cã dacã îi vrem pe tricouri, sã le dau tot eu în jur de un milion de euro! Le-am zis cã le mulțumesc frumos, dar nu vreau sã urmez nici un model Barcelona. Oricum, le-am dat în cadrul unei gale teledon 251.000 de euro, ce, mai vroiau alți bani?"
Dupã cum se vede, Gigi Becali nu este capabil sã poarte o conversație delicatã. El nu știe decât sã scuipe. De la bani, la injurii și reproșuri. În fapt, nu face decât sã scuipe pe propria sa persoanã. Nu ar mai trebui, așadar, sã se simtã lezat când alții, în general cei pe care îi desconsiderã, îl înjurã. Ei nu fac altceva decât sã îi întoarcã "serviciul".
Cu toate cã de-abia așteaptã ca oamenii de fotbal, mai ales, sã se înjure și sã se bãlãcãreascã, jurnaliștii se declarã revoltați cã suporterii Stelei îl înjurã pe Becali. Brusc, ei uitã și faptul cã succesul financiar/sportiv este incompatibil, în lumea civilizatã, cu apucãturi de cercopitec proaspãt ales șef de hoardã. Uitã sau habar nu au de astfel de lucruri.
Greu sã-ți formezi o pãrere (bunã) despre oameni care se gudurã precum cerșetorii pentru o declarație, dar care adoptã ulterior atitudinea unui geniu care trebuie aclamat.
Majoritatea oamenilor din presa sportivã româneascã refuzã cu îndãrãtnicie sã creadã cã suporterii au pretenții de civilizație de la patronii cluburilor. Pentru ei nu existã astfel de fani. Mintea lor nu poate, în primul rând, cuprinde realitatea cã pe suporteri îi duce mult mai mult capul decât pe ei.
Apoi, pentru mintea lor, cuvântul "ultras" este echivalent cu "huligan". A fi suporter înseamnã, cu alte cuvinte, a fi un descreierat, mai mult ca sigur și piroman. De aceea, probabil, refuzã sã creadã cã existã și numeroși suporteri care nu numai cã au locuri de muncã excelente, ci și studii care nu sunt la îndemâna oricui, mai ales din punct de vedere al capacitãții intelectuale.
Aceastã categorie de suporteri este, printre altele, mai importantã numeric decât aceea a subdezvoltaților mintal pentru care meciurile de fotbal reprezintã doar un prilej de rupt oasele rivalilor, în acțiuni cât mai fulgerãtoare posibil.
Cu toate acestea, presa face un exercițiu continuu de discriminare, urlând "HULIGAAANIIIIII" și atunci când O SINGURÃ persoanã o ia razna. Majoritatea jurnaliștilor și peste 95% dintre reporteri habar nu au și nici nu vor sã învețe sã discearnã, nu sunt capabili și nici nu vor sã scoatã în evidențã nuanțe acolo unde ni se aratã doar alb și negru.
Se poate spune, deci, cã ziariștii scuipã exact pe categoria de suporteri pe care, chipurile, o apreciazã. ªi ei, ca și Gigi Becali, se simt nedreptãțiți cã foarte mulți fani îi înjurã. De fapt, și lor li se întoarce "serviciul".
Nici nu este de mirare cã o mare parte a presei și Gigi Becali se înțeleg atât de bine, colaboreazã atât de bine, merg atât de bine mânã în mânã. Ambele pãrți gãsesc interesant ce are celãlalt de oferit, se îmbrãțișeazã - grețos, pentru orice om pentru care bunul-simț este o normã obligatorie - în vãzul lumii, și, din când în când, afirmã senin cã nu se suportã. Aceste scurte momente sunt, probabil, clipe în care ambele pãrți descoperã sila a scuipa pe propria ta persoanã. Dar, cu gândul la rating, atât acel tip de ziarist, cât și Becali, reușesc sã treacã într-o clipitã peste acea indispoziție supãrãtoare.
Pãmântul este rotund. De fiecare datã când scuipi cu intenția de a-i umili pe ceilalți, sã nu te mire dacã te vei pomeni cu ceva ud pe ceafã sau, și mai rãu, cu un gust neplãcut în gurã, în cazul în care ai obiceiul sã te mai și uiți în urmã, dupã ce faci astfel de gesturi.
Lari
