Aceasta vanatoare a jucatorilor cu nume exotice a inceput sa ma plictiseasca. Dezamagirea a fost amplificata mai ales ca pe aceasta idee voit revolutionara s-a abandonat organizarea unei pepiniere proprii de fotbalisti care sa fie promovati anual in prima echipa.
Sclavi ai ideilor ca doar latinii ne vor face mari, mereu ne amagim, gandindu-ne ca salvarea va veni din glezna sudamericanilor. Pe bani putini, daca se poate.
Romantic, am ramas fideli imaginilor trecutului cand urmaream la televizor marile echipe ale Europei in care jucau alde Ronaldo, Maradona sau Roberto Carlos. In plus, s-au imprimat pe retina amintirile clasicelor trio-uri straniere care desavarseau marile teamuri continentale si care ne bagau mereu in sperieti atunci cand Steluta noastra urma sa joace un meci important in Europa. Asa s-a nascut Interul germanilor, asa s-a format Milanul olandezilor zburatori, asa s-a format Olimpique Marseille sau Barcelona lui Stoictkov, Koeman si Romario.
Realistic, Becali nu si-a permis niciodata, iar acum nici atat, sa aduca cu adevarat jucatori straini de valoare. Mereu scopul a fost o rotunjire a numarului de jucatori din lotul stelist, iar obiectivele secundare au reprezentat fie lovituri de imagine fie astuparea gurilor carcotasilor din tribuna stelista. Norocul sau s-a numit Mihai Stoica, un tip dificil si conflictual, dar un conducator capabil sa conceapa o echipa de fotbalisti ce au prins o semifinala in Cupa UEFA.
Ideea achizitionarii fotbalistilor straini este excelenta, dar eu sunt ingretosat doar de reducerea acesteia la modelul autohton, mioritic. Pur si simplu nu se iau in considerare doua aspecte esentiale. Strainii adusi trebuie sa aiba valoare cu adevarat, iar valoarea lor poate fi probata doar cand sunt integrati intr-un sistem conceput sa aduca performanta.
In primul caz e vorba de bani multi si oameni cu ochi formati numiti generic scouteri, in cel de-al doilea e vorba de un aspect imposibil in clipa de fata in Ghencea: management eficient concretizat prin existenta unor protocoale de functionare, un centru de juniori organizat si valorizat dar si o impartire a responsabilitatilor in cadrul unei structuri guvernate de existenta unor fise de post.
Becali ne minte si se minte in continuare. Scopul sau nu este performanta in Europa ci mentinerea echipei pe o linie de plutire, o stare de fapt tradusa prin mediocritate. Ne-am prins de mult timp de acest aspect, nu mai este o noutate. Acum este vanitate, orgoliu si nu bunavointa. Iar incapatanarea unui copil cu trup de adult este costisitoare in plan afectiv si va dubla esecul finantatorului atunci cand se va trage linie. Cand va fi nevoit s-o faca.
Plecarea lui Radoi consfinteste sfarsitul unei perioade in care s-a vrut dar nu s-a putut mai mult. Acum se peticeste haina Stelei mizandu-se ca dezamagirea fanilor va fi pusa in umbra de existenta suporterilor tineri ce nu au au gustat din satisfactia de a vedea o echipa romaneasca cu adevarat mare in Europa.
Fara sa ne dam seama ajungem sa ne multumim cu tot mai putin in numele dragostei ce-o purtam numelui unei echipe care nu-i mai reprezinta pe multi si pentru un fost jucator care risca sa se intineze pentru ca garanteaza cu propriul simbol pentru imaginea altuia.
