Deja mi se par rãutãcioase nejustificat unele afirmații, și nu înțeleg de ce.
Mi-e greata cand vad minti inguste ce isi inchipuie ca un cuplu Vochin - Gradinescu ar putea vreodata (blasfemie) sa-l inlocuiasca pe marele Cristian Topescu.
Dupã pãrerea mea (și a altora de pe aici, dupã câte am remarcat în timp), Emil Grãdinescu este cel mai bun comentator de sport din România. Þin minte cã, acum mai mulți ani, Cristian Þopescu a afirmat cã se pregãtea foarte bine înainte meciurilor, cu date despre echipe, competiție, istoricul partidelor dintre combatante (evident), dar și cu informații despre civilizația, obiceiurile și istoria țãrilor și a locurilor din care erau echipele, ori alte curiozitãți. Acest l-a explicat prin faptul cã, într-o familie era un singur televizor și se uitau la meci și persoane care nu vedeau decât "22 de proști care aleargã dupã o minge". Dintre toți comentatorii de fotbal de la toate televiziunile, lucrurile acestea se regãsesc cel mai mult la Grãdinescu. Mie mi-ar fi fost greațã dacã ar fi fost comentat meciul de cei de la Pro TV.
Andrei Vochin, e printre foarte puținii ziariști de sport dintre actualii "ziariști de sport". Cu comentatul în sine nu e strãlucit, dar aduce informații pe care celãlat comentator, cu care face cuplu (nu neapãrat în cazul de fațã, la orice meci), nu le discerne. Nu aduce aminte în fiecare moment din meci de ce mașinã/ceas/femeie/vacanțã/pereche de chiloți și-au mai luat cei de pe teren. Competiția în care se joacã partida, atmosfera de pe stadion sau alte lucruri, nu le fetișizeazã pânã la un nivel de climax scos din încheieturã. Chestii de genul "fotbalul adevãrat e doar aici", "atmosferã colosalã" (prostie debitatã la Steaua-Lyon 0-3), "cel mai important meci al sezonului/carierei/vieții", "avem echipe de Europa, dar nu suporteri" (Bayern-Steaua, când s-au aprins torțele), ori afirmații total fanteziste, de genul cã "stadionul Stelei poate fi suspendat" pentru 3 torțe aprinse, nu prea le-am auzit scoase din gura, nici a lui Grãdinescu și nici a lui Vochin.
În concluzie, cuvintele de mai sus mi se pare prea dure și nedrepte la adresa celor doi. Pentru mulți alții, s-ar potrivi perfect. Dar pentru ei, și mai ales pentru Grãdinescu, nu.
Destul de ciudate topurile astea, ca si "Generatia de aur", rememoram unele meciuri ale nationalei si incercam sa gasesc mai multe argumente de ce i se spune "de aur" si sincer nu am gasit prea multe rezultate.
Adica in '90 nu am avut mari rezultate la Campionatul Mondial, am ratat calificarea la euro '92, a urmat apoi dezastrul dinu ca selectioner, 2 meciuri bune la CM'94 cu Argentina si Columbia, si pe urma doar norocul ne-a mai calificat la turneele finale unde am fost mediocri (1 gol la euro 96 si faza optimilor in '98).
Iar ceea ce conteaza destul de mult este ca la niciun turneu final Romania nu a aratat ca o echipa mare (exceptie '94) plus in perioada '92-2000 am avut un noroc extraordinar in campaniile de calificare, avand sansa sa nu intalnim nicio o echipa buna. Grupa Romaniei pentru CM '98 a fost cea mai usora am avut numai echipe liliput Lituania, Macedoinia, Irlanda, Lichtenstein.
Ideea cum cã adevãrata "generație de aur" e Steaua 1986(-1990), nu România 1990-2000 mi se pare fãrã sens. De ce trebuie neapãrat ca, susținând una dintre afirmații, cealaltã sã fie implicit consideratã ca falsã? Steaua e o echipã de club, cealaltã este echipa naționalã. Nu poți compara rezultatele de la CM sau CE cu cele din CCE/UCL, mãcar pentru cã unele se joacã odatã la 4 ani, celelalte în fiecare an.
Deși am fost mediocri în 1990 și 1998, acele optimi sunt peste eliminãrile din primul tur din 1970 și 1984 (perioadã în care spui cã s-ar fi jucat meciuri mai captivante), și, evident, peste celelalte necalificãri. Nu sunt de acord cã n-am dat peste echipe bune în preliminarii; calificarea la CM '94 a fost obținutã destul de greu, în preliminariile pentru CE '96 am avut Franța în grupã, iar în 1998 pe Irlanda (care la CM '94 bãtuse Italia) și am câștigat 9 meciuri din 10. În calificãrile pentru EURO 2000 am avut adversari pe Portugalia, pe care i-am învins în deplasare; calificare meritatã, depe primul loc. La acest "noroc" din preliminarii, mai putem adãuga și faptul cã echipele din urnele 3-5 (de genul Slovaciei, Sloveniei, Poloniei, Ungariei, Ucrainei, Sloveniei, Lituaniei, Austriei) nu erau capabile de a pune atâtea probleme pe cât pun în acest moment (faptul cã "nu mai existã echipe mici" e, într-un fel, adevãrat) iar lupta se dãdea între 2 echipe, de cele mai multe ori.
Sã comparãm rezultatele de atunci, cu cele de acum, nu are rost, deși, 2 egaluri din grupa de la CE de anul trecut n-au fost chiar cele mai proaste. Pânã la urmã, asta a fost valoarea echipei și a selecționerului.
Pe de altã parte, dintre toate țãrile din jur cu care ne putem compara ca valoare sau ca rezultate de-a lungul timpului (Bulgaria, fosta Iugoslavie, Croația, Rusia, Grecia, Turcia, Cehia, Polonia, Ungaria), România e singura care nu a ajuns în semifinalele unui turneu final.
Revenind la subiect, editarea acestui dvd e o idee foarte bunã (între puținele avute de "ziarele de sport" în ultimii ani), deși le-au luat-o unii înainte. Eu nu m-am putut bucura de vremurile alea, eram prea mic, și de mult mi-am dorit sã vãd acele meciuri (mã rog... deja le-am vãzut, mulțumitã celor care se ocupã de tracker). Acum, nu mai am de ce naționalã mã bucura. Cui nu-i convine cã e comentat de Grãdinescu și Vochin, poate cumpãra MagicFotbal nr.2 , unde meciul are comentariul original (plus cã este mai ieftin). Cât despre mediatizarea și arogarea exageratã a unor merite pe care acei oameni nu le au, nu am simțit-o pentru cã ziare nu mai cumpãr, la televizor nu mã uit, iar pe net nu mã obligã nimeni sã intru pe niște articole cu titluri idioate, pe care nu vreau sã le citesc. Plus cã, deja parcã m-am obișnuit cu nesimțirea acestor coprofagi care își spun "ziariști.
PS: Dacã a cumpãrat cineva MagicFotbal nr.1 (CM 1970, România-Brazilia 2-3), poate sã îmi spunã cine comenteazã meciul (Sorin Hobana cumva?) și dacã a fost transmis la noi când s-a jucat?
