Steaua MERITA MUZEU ?
Orice provocare in viata e un inceput de drum. Poate de aceea viata e presarata cu inceputuri…si reinceputuri de drum, ca un vesnic calator cum este mos craciun la fiecare sfarsit de an.
« Un popor care nu-si cunoaste istoria, e sortit pierzaniei ! » O natiune ce nu-si cinsteste inaintasii, e o natiune stearpa, ca o mancare fara gust. Un club de fotbal care nu are un muzeu in care sa fie prezentate perioadele faste si mai putin faste, nu poate fi un club de prim rang in Europa.
Ca o provocare voi propune si eu acest subiect de meditatie tuturor suporterilor care inteleg esenta Stelei, care stiu sa aprecieze evolutiile bune si sa dojeneasca parinteste insuccesele sale, pentru ca vor sau nu altii, Steaua a fost este si va fi o familie.
Am avut de curand ocazia sa pasesc pe grandiosul San Siro, un stadion maret, impunator ce te cucereste dintr-o singura privire, apartinand unor formatii de top din Europa…AC Milan si Inter. Undeva la tribuna 1 se afla muzeul celor doua echipe .Cum am pasit pe usa, m-a cuprins un sentiment de bucurie si curiozitate exagerata, dar in acelasi timp, unul de tristete profunda, gandindu-ma ca la noi acasa nu exista asa ceva, ca aici lumea nu stie inca ce sa ceara si ca vor trece cine stie cati ani pana ne vom sesiza si vom face cinste celor ce s-au dedicat clubului Steaua asa cum se cuvine, facand parca printr-o superficialitate si printr-un dezinteres ce nu-l inteleg o noua diferenta intre est si vest.
Este o senzatie interesanta sa vezi istoria unui club de calibru, de la niste simple fotografii pana la cele mai importente trofee europene. Tresare ceva in tine cand vezi o minge de fotbal din anii '20, un tricou din '30, un bilet sau program din '40-'50, insigne, plachete, statuete sau postere, fiecare cu importanta lor, vrand parca fiecare sa glasuiasca din perioada de glorie.
Suntem obligati sa stim cine a fost marele CCA si ca primul event a fost obtinut in 1951, sau ca la 22.04.1956, fotbalistii nostri au imbracat tricourile nationalei si au invins Iugoslavia cu 1-0 chiar la Belgrad, avand alaturi de ei doar un oltean.
Suntem obligati sa stim cum arata prima noastra emblema, ce era cusuta pe tricou in autobuz, inaintea meciurilor….ca Iordanescu si Gh.Constantin sunt cei mai buni marcatori ai nostri, sau ca Tudorel Stoica si Lacatus au cele mai multe jocuri sub tricoul Stelei.
Suntem obligati sa stim ca in 1961 marele CCA s-a transformat in Steaua, nascand suspiciuni suporterilor acelor vremuri, fata de noua denumire, la gandul ca s-ar putea uita performantele de pana atunci, sau ca batranelul acesta blajin si simpatic Imi Enei a fost candva tanar si a jucat cu inversunare sub tricoul ros-albastru.
Suntem obligati sa stim ca pe 9 aprilie 1974 s-a inaugurat templul fotbalului romanesc cu o manifestare polisportiva, la reusita careia si-au adus contributia sportivi ai tuturor sectiilor clubului si ca 30000 de oameni au fost martori in tribune.
Suntem obligati sa stim ca marea echipa din 1986, s-a format prin rularea a 50-60 de jucatori pana la formula castigatoare de la Sevilla, ca au dominat Europa pana in 1990 ca s-au umplut de glorie(o semifinala si o finala CCE, o supercupa europeana), ca erau modesti si aveau in sange placerea de a juca fotbal, ceea ce le lipseste multor fotbalisti din ziua de azi, sau ca o stea de pe emblema actuala e bantuita de Lacatus prin cele 10 titluri cucerite cu Steaua si care n-a avut parte de un meci de retragere ; ca am jucat de trei ori in Liga Campionilor si suntem inca singurii din tara sau ca am avut un parcurs laudabil in Cupa UEFA ani la rand, incununat cu o semifinala nebuna.
Steaua a fost si va ramane cu siguranta cea ma titrata echipa din Romania si de ce nu din sud-estul Europei, de aceea eu cred ca meritam sa avem intreaga istorie a clubului aranjata frumos in vitrina, unde suporteri din toata tara sa vina si sa o vada oridecateori sufletul lor o va cere ; juniorii sa fie crescuti in spiritul inaintasilor, iar noii transferati sa vada unde au venit, ce s-a realizat si la ce trebuie sa se inhame, purtand tricoul ros-albastru, caci o istorie scrisa si vorbita exista dar una vizibila si palpabila va ramane pentru eternitate celor ce ne vor urma, langa templul fotbalului romanesc.
Si nu in ultimul rand suntem obligati sa stim ca pe 5 mai anul acesta familia Stelei '86 au sarbatorit 20 de ani scursi de la 7 mai 1986 si jucatorii s-au strans intr-un loc pestrit, in sediul unui ziar dornic de imagine si suprematie, marginalizati total de clubul mama, dar ce e mai dureros e faptul ca au facut-o fara cupa pui CCE ramasa lor mostenire sa povesteasca peste ani de performanta acestori baieti senzationali, cupa ce zace sechestrata intr-un birou de hotel, multumindu-se doar cu una de ciocolata. E trist, e frustrant, e dureros dar e adevarat. Steaua merita muzeu !!!
a fost o provocare pentru suporteri in 2006...bine ca s-a implinit aceasta dorinta. forta Steaua
