E ultima oarã când eu, unul, îi mai scriu numele în acest colț de paginã. E tot ceea ce pot face pentru a combate fenomenul.
Asta dacã nu cumva e târziu și inutil deja. În fond nici nu mai e nimic de scris despre el. Nu mai surprinde deloc. E egal cu sine în fiecare caraghioslâc pe care îl provoacã. Pãpușãriile sale cu antrenori nu mai sunt senzaționale. Pentru cã sunt repetate la nesfârșit. Nu mai înțelege nimeni de ce își plãtește antrenorii, dacã el le face și munca. Dar vedem cã pânã la urmã asta se face și la altã scarã. Naționalã. Dacã ventrilocul Bãsescu și-a luat pe post de personaj auxiliar - știți pãpușa aceea care doar mișcã buzele fãrã sã pronunțe de fapt nici un cuvânt - un boc mic de lemn, de ce nu s-ar juca și Gigi la fel precum modelul sãu de succes?
Cu atât mai mult cu cât, în joaca sa, trage de sforile unui personaj mai cunoscut și mai substanțial decât premierul desemnat.
Becali are nevoie de Lãcãtuș, dar nu pentru valențele sale de pe bancã. Are nevoie de el pentru a nu da drumul, de fiecare datã, cu prilejul meciurilor de acasã, gãrzii de pretorieni ai lui Zmãrãndescu. Numele Fiarei de pe bancã îmblânzește fiarele din tribunã. Despre Dorinel, numai de bine. Patru sute de mii de euro sã-l joace pe Hopa-Miticã în "nouã sãptãmâni jumate" de antrenorat e un scor bun pe termen scurt. Pe termen lung va pierde însã, odatã cu prestigiul terfelit azi prin stânele Piperei, onoarea statutului de antrenor pe care l-a câștigat pânã acum mai degrabã prin fabuloasa carierã a jucãtorului Munteanu.
De altfel, mai existã un competent investitor al fotbalului autohton, Penescu de la FC Argeș, inventatorul kilului de zahãr ambalat în pungã de nouã sute de grame. Îl contestã și el pe antrenorul Dorinel și e bucuros de concedierea forțatã de la Steaua. Pânã la urmã e firesc ca, aidoma a tot ceea ce are expunere de masã în România, fotbalul sã fie alterat puternic și valorile lui fãcute vraiște. Atâta vreme cât "elita" - Borcea, Turcu, Iancu, verii Becali, Penescu, Copos - și toți ceilalți au confiscat fenomenul, soarta antrenorilor e absolut compromisã. Oamenii aceștia sunt prea nerãbdãtori tocmai pentru cã au ajuns la un succes financiar uriaș fãrã sã utilizeze aproape niciodatã calea moralã. Aparenta lor reușitã le dã aplombul cunoscãtorului absolut.
Se simt polivalenți și nu își mai propun nici un fel de autolimitare. Scaunul antrenorilor angajați de ei are exact fragilitatea direct proporționalã cu generozitatea acestei autolimitãri. Tot ce ne rãmâne e sã sperãm. Becali a anunțat acum cã iese din viața publicã și se retrage printre ființele cele mai dragi lui - oile.
Sã-l ajutãm deci sã-și pãstoreascã gândurile și animalele. ªi cel mai bun mediu pentru meditație e tãcerea. Tãcerea totalã.
Cotidianul
