Oameni buni, oameni rãi, oameni naivi

Timpul trece apãsãtor în decursul acestor zile. Exuberanța de a revedea Steaua dupa o pauzã competiționalã mult prea lungã a dispãrut subit și fãrã nicio explicație. Priceperea a lãsat loc haosului in curtea celui mai iubit club din România, strategiile au lãsat loc deciziilor bruște si fãrã vreun temei moral. Etica și profesionalismul au parasit clubul pe ușa din dos. Am ajuns la un punct de cotiturã. Mai rãu, suporterii Stelei au ajuns sã nu cunoascã și sã nu aprecieze istoria clubului.

Pãnã la un punct chiar și societãțiile din Antichitate erau mai bine structurate decât clubul sportiv dat nouã sã-l idolatrizãm, la

noi însã și dupã aproape 3 milenii scurse situația e fãrã scãpare.

Cu un ochii închiși tragem linie, eufemismele abundã în mintea noastrã și înlocuiesc gândirea rece și atât de necesarã. Ne gãsim într-un întuneric profund în care singurul lucru palpabil sunt niște rãmãșițe uitate și nebãgate în seamã. O metamorfozã ciudatã, ținãnd cont cã acele rãmãșițe se regãseau odatã în sufletele noastre pe o culme înaltã, un apogeu de neînțeles.

Viitorul se amânã singur, așteaptã cumpãtat reclãdirea acelor rãmãșițe. Atent, la marginea ascuțitã a Pãmântului, Diavolul zâmbește în trecãt. Sigur pe el și pe planurile sale, decripteazã mințile celor neprihãniți scufundându-i într-un nisip mișcãtor, o capcanã nemiloasã și bine întinsã. Pãmântul de sub noi, negru ca abanosul, a capãtat o culoare roșie. Ascuns, Diavolul continuã sã priveascã necontenit și satisfãcut, deși e întemnițat în cea mai neprimitoare cloacã; și chiar dacã suportã cele mai aspre și cele mai dezlanțuite focuri inventate de oameni.

Omenirea prin definiție e damnatã sã fie împarțitã în 2 sau mai multe tabere. Ne hranim mereu cu firimituri, avem lipsuri, existã discrepanțe și niciodatã un punct de intersecție, un numitor comun, o solidaritate. Ne uitãm la cerul acoperit și ne aducem aminte nostalgici ce albastru era. Cu timpul uitãm acea nuanțã, acea culoare fãrã egal. Stãm întinși ca niște cadavre pe câmpul de luptã, la ultima suflare de viațã ne suflã o adiere rece în ceafã. Uitãm tot. Rãmãsițele nemuritoare devin muritoare.

Nu lãsã istoria Stelei sã plece din viața ta, nu uita niciodatã ce poate sa-ți aducã. Înceteazã sã te uiți neputincios cum se scurge viața din sufletul Stelei!

Cu stimã,

Joga Bonito

Omenirea prin definiție e damnatã sã fie împarțitã în 2 sau mai multe tabere. Ne hranim mereu cu firimituri, avem lipsuri, existã discrepanțe și niciodatã un punct de intersecție, un numitor comun, o solidaritate.

Iata si partea elegiaca a situatiei prezente

Si eu consider ca una din marile probleme ale fanilor stelisti este gasirea, in aceste momente, a unui "punct de intersectie". Suntem prea invrajbiti in fata unei mizerii prea nesimtite ca sa priceapa de ce este atat de urat.

Uluitor este faptul ca nici o jignire din lume, oricat ar fi de originala, de triviala sau de adanca, nu-l poate scoate din ale lui pe jegali.

Care este, totusi, mesajul acestui articol?

Ce vrei sa spui? Ca noi am uitat ce e Steaua?

Mai rãu, suporterii Stelei au ajuns sã nu cunoascã și sã nu aprecieze istoria clubului.

Iti garantez ca suporterii adevarati iti povestesc pe de rost, la orice ora, istoria Stelei. De cei pt care Steaua e doar un o emisiune TV de 90 de minute plus prelungirile nu zic nimic. Dar cei adevarati stiu ce e Steaua.

Stiu ce inseamna sa fii Stelist.

Stiu ce e mentalitatea de Stelist.

Traiesc in fiecare zi in stelism si niciodata nu incalca aceste reguli.

Stelistii adevarat strang din dinti de nervi in aceste momente. Strang din dinti pt ca acolo la conducerea clubului si-a facut cuibul un parazit care, impreuna cu acolitii lui, isi bate joc de Steaua si de suporterii ei.

In tot articolul asta ai scris doar un lucru clar:

Priceperea a lãsat loc haosului in curtea celui mai iubit club din România, strategiile au lãsat loc deciziilor bruște si fãrã vreun temei moral. Etica și profesionalismul au parasit clubul pe ușa din dos.

In rest nu inteleg ce ai vrut sa transmiti.

Sa nu uitam istoria?

Pai, daca am fi uitat istoria Stelei, nu am face atata scandal in momentele astea.

Daca am fi uitat istoria Stelei, nu am fi sarit atat de repede si atat de tare la gatul lui Lacatus.

Daca vrei sa vorbesti de cineva care a uitat ce inseamna Steaua, vorbeste despre Lacatus. El ne-a dat noua m**e si s-a dus in tabara becalului, ca sa distruga Steaua.

Si nu imi spune ca el incearca sa faca bine pt ca, atat timp cat esti pe langa becalii, nu ai cum sa faci bine!

Poate imi explici, ca eu nu ma pricep asa de bine la figuri de stil.

p.s. Daca poti, te rog corecteaza acest articol.E plin de greseli.

As vrea ca destinatarul acestei scrisori sa fie Marius Lacatus...

din pacate, in naivitatea noastra, multi dintre noi i-am dat apa la moara lui Lacatus, iar el, lipsit de putin mai mult discernamant, n-a inteles corect mesajul tribunei sau n-a vrut sa-l inteleaga, ceea ce e si mai grav. n-am fost in masura sa facem diferenta intre exceptionalul jucator Lacatus si mediocrul antrenor Lacatus, confundandu-i si dandu-i unuia (antrenorului) speranta ca poate egala pe celalalt (jucatorul), iar in acest fel am devenit partasi la tragedia din curtea Stelei; se pare ca am confundat si niste trasaturi umane cu niste calitati de fotbalist, adica am zis ca daca a fost mare fotbalist, este si un mare caracter, ceea ce s-a dovedit a fi o iluzie. de fapt n-ar fi prima, cand e vorba de interese se spulbera multe iluzii (a se citi trasaturi de caracter). ar fi un singur argument pentru venirea lui, cel subliniat de Dee, dar asta inseamna o incercare disperata, de taiere a funiei spanzuratului si chiar nu m-ar convinge de caracterul sau vertical.

Culmea... articolul l-am scris manat de un curent pro-Lacatus. Dar a iesit altceva.

Oricum si parerile voastre sunt oarecum off-topice, doar Lari a zgariat putin la suprafata, iar Somanescu a fost direct ca intotdeauna

Bey Joga Bonito, ai scris un material chiar bun! Vezi ca se poate!?

Destinul istoric al acestei natiunii este demult pecetluit.din ziua in care ne am asezat pe aceste meleaguri,de atunci suntem condamnati la anonimat.Pesimismul romanesc este trainic in intreaga literatura si filosofie.Ne au fost dati 20 de ani sa ne trezim de un bunic nebun,am fost trecuti prin umilintelei cele mai crunte 52 de ani.Stam cu fata spre o Europa noua globalizata ce ne a oferit un loc in randul capshunarilor de frunte angreanti in lupte milenare prin serele spaniole.Nu ei,europenii trebuie sa recunosca vreun merita acestei natiunii,pentru ca nu avem ce sa mentionamUn popor este rodul experientelor proprii,al istorie ce nu se scrie in contemporaneitate cum se incearca acum in Romania lui Basescu.Pesimismul este istoria acestui neam,capra vecinului si Mioritza.Fenomenul fotbalistic este o parte din acest angrenaj nesanatos ,oamenii din fotbal sunt tambalagii sau viticultori,oieri sau importatori de izmene din China,orice numai profesinisti nu.La momentul asta suporterii constituie in opinia mea cel mai avizat si pregatit organism sa discute acest fenomen.Problema este acum alta.ce facem,ne lasam influentati de istoria bacoviana a acestui popor sau suntem gata sa schimbam sa aducem noi soarele deasupra acestei societati ce traieste din boala si mizerie?Valoare ca si antrenor a lui Marius Lacatus este pusa la indoiala acum si pe buna dreptate de cel mai avizat ochi,publicul stelist,oamenii ce sunt acolo indiferent de antrenor.patron.vreme sau economie de tip butiq impusa de basescu.Prin aceasta afectiune bolnava pentru un fost fotbalist periclitam acum viitorul unei echipe.Merita?Oare nu este timpul sa schimbam si noi fata acestei societati mici si limitate?pana cand aceasta acceptare de dragul unor sentimente trecute?Fotbalul stelist este condus ca si tara de niste amatori intr ale jocului iar echipa urmeaza sa reintre pe mainile unei foste glorii steliste.Cred ca la fel ca si in istorie important nu este ce ai facut doua mii de ani important este sa fii tinut minte pentru ceva.Eu il stiu pe Marius Lacatus din marile meciuri alaturi de ceilalti vitezisti stelisti.Sa avem decenta si respectul pentru un job ce trebuie facut cu raspundere si profesionalism.Marius cateodata din acelasi sentiment de iubire si respect trebuie sa stii sa spui si NU.