Am 27 de ani, dintre care majoritatea din cei care conteazã petrecuți pe un (sau în jurul unui) stadion.
Am început timid. Am continuat constant. Firesc, totul s-a transformat într-un mod de viațã. Totul: prieteni, senzații, vise cu ochii deschiși, vise în timpul nopții, nopți albe, n-au contat prietenele, n-a contat școala, n-a contat nici serviciul. Apoi târziu de tot am înțeles și am acceptat: nu sunt un om normal. Sunt un ,,maniac", un așa zis,, suporter". Sunt unul dintre aceia care nu vor putea fi niciodatã înțeleși de oamenii normali.
De-a lungul timpului m-au stãpânit sentimente diverse: clubul meu e cel mai tare din țarã, galeria noastrã e cea mai frumoasã din țarã, suntem cei mai buni la bãtaie etc.
Toate aceste sentimente nu au fost false. Pur și simplu erau adevãrate la acel moment(lucru recunoscut și de adversari). Dar știti și voi cum se întamplã…aceste lucruri sunt trecãtoare.
Dar despre ceea ce vreau sã vã vorbesc acum… dezamãgirile. Bine, la un moment dat, te cam aștepți sã se întâmple. Echipa nu poate sã câștige mereu - ești dezamãgit. Oamenii mai vechi sau mai bãtrâni decid sã se retraga - ești dezamãgit.
Dar cu cât stai mai mult ,,în joc" parcã mai multe se întamplã. Te mãrești, ajungi sã înțelegi anumite lucruri. Nu mai ești puștan, dispare și entuziasmul. Brusc nu mai ai 18-19 ani, brusc îți aduci aminte cã ai mai fãcut acești 600 km de vreo 6-7 ori și parcã nu-ți mai arde sã te înghesui pe culoarele unui tren aglomerat. Dar ești cu ai tãi și treci și peste asta.
Dar ce te faci când afli cã ,,ai tai" au interese separate ?!? Brusc nu-i mai recunoști! Întâi apar zvonurile cãrora, normal, nu le dai crezare: ,, Fugi mã de aici ca nu poate el sã faca asta …!" sau ,, ªi ce dacã are banii ãia, are un serviciu mai bun"
Apoi îți dai seama cã ceva nu e în regulã: ,, Dar ce cautã el pe la club, joi la ora 13:00 ? ªi nu a zis la nimeni…" ,,De ce nu mai vrea sã strigãm de președintele ãla jegos? " ,, Cum vine asta, a dat Gigi la toți sã bem ?" ,, Deplasarea pânã în capãtul lumii costã doar 30 de Euro ?!? "
ªi atunci începi sã înțelegi: el nu mai e la fel. Îl știi de mic, v-ați bãtut împreunã de atâtea ori. Ați luptat împreunã pentru același ideal. Împreunã cu ai voștri vã simțeați invincibili, erați tot timpul la știri. Vã opreau puștii pe stradã sã vã felicite sau sã vã întrebe "Ce facem cu…?"
Îți aduci aminte din ce în ce mai multe lucruri din trecut. Îți aduci aminte de ãia mai mari pe care îi știai tu prin galerie de când erai tu puștan. Unde sunt? De ce nu mai sunt? S-au sãturat…
Ei înțeleseserã….
Dar nu-i nimic, încã mai ești tânãr, refuzi sã te dai batut.
Mai gãsești câțiva ca tine și hotãrãști sã faci ceva. Doar este datoria ta sfântã sã iei atitudine, ești dator moral mãcar sã încerci sã schimbi ceva. Ești nebun, așa ceva nu s-a mai fãcut pânã acum dar o faci…cu toate riscurile: faci o nouã peluzã. Una nouã, purã, idealistã și gata de luptã. Cu toți și cu toate.
O vreme e bine…lupta e aprigã, nu ți se alãturã atâta lume pe cât ai sperat. Dar parcã cu fiecare luptã, noua organizare se consolideazã, deveniți puternici și respectați de (aproape) toatã lumea.
Se pare ca visul tãu a reușit. Le-ai dovedit tuturor cã se poate și așa, fãrã compromisuri !
Dar se pare cã nimic bun nu este menit sã dureze.
Vechile obiceiuri revin, sau poate nu au dispãrut niciodatã: hai sã mai furãm câte ceva de pe undeva, cã de…..pretexte se gãsesc mereu. Hai sã suferim de unele haine, hai sã ne dãm de dreapta cã suntem vãzuți bine, dar parcã mai tare e petrecerea pe manele. Hai sã mergem și cu conducerea la un șpriț cã ,,fãrã ei nu se poate" . Deplasãrile sunt grele, nu are lumea bani. Nu avem bilete în derby etc. Alte pretexte, în general ,,majoritatea conduce".
Cred ca multã lume o sã se inflameze citind acest articol. De ce oare? Pentru cã se recunosc. Alții se vor grabi sã râdã, tocmai pentru cã ,,uitã" sã se mai recunoascã în aceste fapte. Adevãrul e crud: peste tot în România e la fel… Prea mulți oameni vrednici au plecat steagul. Prea mulți oameni care odatã erau exemple s-au retras…
Ce pot sã mai zic…exemplele sunt multe….triste și foarte variate: odatã nu ne-am strâns destui oameni ca sã facem un amãrât de microbuz pentru o deplasare, altã datã ,,majoritatea" a încuviințat tacit ca unii sã plece într-o deplasare cu cei cu care ne-am batut 2 ani de zile! Alții din cauzã ,,de bãieție" au decis sã mai poarte fularele unui defunct grup, stiți voi care…acel grup care mai este venerat și astazi de toatã România. Alții s-au decis sã nu mai vinã la meciuri vreo 6 luni dupã o bãtaie din care au ieșit cam șifonați. Bineînțeles cã nu mai conteazã cei care au fost prin pușcãrii sau prin spitale. Alții iau o pauza de meciuri de vreo 2 ani, se întorc și sunt conducãtori de grupuri. Alții au luat bani în trecut de la conducere și au pretenții de a ,,coloniza" peluze. Valorile, idealurile…? dã-le în morții lor! Noi sã fim bãieți, sã iasã caterinca. Ce dacã echipa ta a pierdut al 3-lea meci consecutiv, noi sã bem și sã facem caterincã.
Moda, trãdãri, perversitate, comoditate, lipsã totalã de mentalitate și coloanã vertebralã, și câte și mai câte…îndurãm și de astea. Ne batem cu dușmani de toate felurile: de la ziariști și jandarmi pânã la adversari și conducãtorii propriului tãu club. De multe ori ieși învins sau umilit. Dar parcã nimic nu doare mai mult decât dezamãgirea provocatã de ,,ai tãi"…
©Romanian Ultras
)) e si greu sa-ti dai seama la cine se refera :-ss