Gigi Becali greșește. Pe banii lui nu poate ce vrea cu Steaua. Istoria cere respect și rãspundere
Cosmescu a avut dreptate la GSP TV: niciodatã Steaua nu a arãtat atît de rãu ca miercuri searã. Cu prea puțini jucãtori pe bancã, dar cu prea multe ifose în lojã, imaginea ei a fost dureros de urîtã, consecința normalã a incompetenței. Deocamdatã îl scoatem din propoziție pe Dorinel Munteanu care are totuși o vinã, aceea cã a venit la Steaua. E prea trist și umilitor momentul ca sã vorbim de schimbãri de lot, de management sau de proprietar, de asta se ocupã generalii. Douã observații totuși despre altfel de schimbãri, cele din repriza a 2-a: expresia de ușurare de pe fața lui Semedo cînd a fost scos de pe teren, fericit cã a scãpat de corvoada neputinței sale înainte de a se scãpa pe el, și ieșirea triumfalã din scenã a lui Golanski, cu bezele fãrã numãr galeriei, de parcã ar fi fost omul meciului și nu omul în minus .
Domnul patron ne cere sã-i fim recunoscãtori pentru cã nici nu visam sã le vedem în Ghencea pe Real sau pe Lyon. Adicã fãrã dumnealui nu ar fi venit pe Steaua echipe celebre. Ne permitem sã-i atragem atenția cã Steaua a existat și înainte de 2003. Nu vorbim de finalele din '86 sau '89, alea au fost pe vremea comuniștilor și generalilor. Mai încoace, prin '94, '95 sau '96, adicã într-o perioadã cînd Babiuc era muuuult mai interesant decît Steaua, veneau în Ghencea niște echipe care se chemau Juventus, Benfica, Atletico Madrid și chiar Borussia Dortmund, care avea sã cîștige Liga Campionilor în sezonul în care a jucat la București. Ca și Juventus de altfel.
ªi ne mai spune domnul patron și adept al voluntarismului cã la dumnealui acasã face ce vrea, adicã pe banii lui conduce Steaua așa cum crede de cuviințã. La prima vedere e corect. Dar Steaua mai înseamnã și poveștile despre Hagi, Lãcãtuș, Tudorel Stoica, amintirile despre Constantin, Apolzan sau Creiniceanu, într-un cuvînt, istorie. Iar istoria cere respect și rãspundere. Steaua nu e o afacere de familie, ce se întîmplã acolo intereseazã și întristeazã milioane de români. Sînteți acasã, domnule patron, dar nu singur.
Emil Grãdinescu
