Înfrângerea de la Lyon n-a fãcut decât sã ne mai arate o datã limitele echipei noastre și șubrezimea "strategiei" cu care Steaua atacã în fiecare an aceastã competiție megastar a fotbalului european. Am mai spus-o și în alt articol: Steaua este proiectatã sã nu facã mai mult decât sã se califice în Ligã, pentru a-i aduce marelui ei finanțator cele 10-12 milioane de euro care-l scutesc de cheltuieli prea mari cu echipa în care se laudã cã investește.
Ipotezele sunt, prin urmare, simple și evidente: (i)Steaua nu are valoare sã facã fațã cu brio acestei competiții care adunã totuși celel mai puternice formații de pe continent; (ii)în niciun an Steaua nu face nimic concret ca sã susținã obiectivele sforãitoare gen "vrem sã ne calificãm în primãvara Ligii"; (iii) ca urmare a echipei sub nivelul Ligii, Steaua suferã în fiecare an corecții severe, care ne pãteazã palmaresul și prestigiul european (atât cât mai e); (iv) în fiecare an Steaua rateazã începutul de sezon (pași greșiți în campionat, ratarea sistematicã a Cupei), din cauza supraîncãrcãrii programului și a lotului subțire
Întrebarea care se ridicã în mod cu totul și cu totul legitim este: la ce bun toate astea?
În sport, eșecurile în general nu prea fac bine nimãnui. Dincolo de clișee și de vorbe de complezențã, tonusul sportivului se menține doar cu victorii. Un sportiv cu un pisihic de fier care pierde în continuu va sfârși prin a ceda. Eșecurile pot avea un rol benefic (dar limitat) într-o singurã circumstanțã: dacã înveți ceva din ele. Dacã te ajutã se te îmbunãtãțești, sã progresezi.
Or, Steaua (prin conducerea ei, care dã direcția generalã a echipei) aratã an de an cã nu învațã nimic din eșecurile anilor precedențã și cã nu face nimic sã-și îndrepte greșelile. Din contrã, continuã sã persiste în aceleași erori, parte intenționate, parte rod al incompetenței și îngâmfãrii, care nu fac altceva decât sã erodeze încrederea jucãtorilor și sã trezeascã lehamitea suporterilor steliști.
Poate la anul n-ar fi o tragedie sã jucãm în Cupa UEFA.
Ovidiu
