Prin 1984(an consacrat de teribilul roman Orwellian), când în ciuda unei "reforme structurale" la echipa militară, Steaua ocupase locul 2 după Dinamo, unul dintre generali l-a apostrofat pe Ienei: "Ce naiba se întâmplă cu echipa ? V-am asigurat toate condiţiile şi voi vă clasaţi tot după ăia? Nu cumva aveţi nevoie de un psiholog?". "Sigur că da, tovarăşe general, îmi lipseşte un psiholog care să bage mingea în aţe ?!" - răspunse nea Imi, cu un paradox. Şi atunci, ca şi azi, postul de psiholog la echipă e privit ca o funcţie parazitară, eventual pretext pentru o leafă lejeră. De altfel, performanţele uluitoare din perioada 1984-1990 au demonstrat că Lăcătuş and co n-aveau nevoie de unul ca să-i bată aiurea la cap.
Când Steaua a fost preluată de Ţiţi Dumitriu III, mi-am permis să-i sugerez într-o conferinţă de presă angajarea unui psiholog şi al unui preparator fizic(eventual chiar acel judoka nemaipomenit al Stelei Sevilliene, Marinescu). "Poate de psiholog o fi nevoie", a răspuns cu vocea sa de jazzist din New Orleans dragul de Ţiţi, "dar n-am nevoie de nici un Marinescu, eu fiind recunoscut ca unul dintre cei mai buni preparatori fizici din ţară".
Seria de 6 titluri consecutive atesta că Steaua demonstra valoare şi fără aceste fandoseli de sorginte occidentală. Au trecut anii, s-au mai subţiat performanţele(a crescut el şi-a descrescut Imperiul Roman şi Otoman, d-apoi o grupare sportivă), oameni de nădejde ai clubului au fost aruncaţi peste bord(în eternitate sau prin tribunale-în vreme ce Hrebe se distra pe la Snagov cum făcuse el bani pentru partid pe cârca Stelei), în Ghencea s-a pus de-o schismă dramatică, dirijată de aventurieri, ospătari şi zariori. Dar spiritul Stelei s-a ridicat deasupra mediocrităţii puciştilor şi a indiferenţei suporterilor, aburiţi de potenţa noului investitor, şi echipa din Ghencea s-a calificat(repetând triada anterioară) de trei ori în grupele Champions League.
6 astfel de evadări în elită(e drept, pe post de cenuşăreasă), 6 milioane de stelişti(60% din fanii ţării-sub mirajul locului 1 stelar şi stelist - eu afirmasem într-o carte dedicată ei că din cei peste 20 de milioane de români, 1.111.111 au sufletul drapat în roşu şi albastru), confirmă că miracolul din 1986 a lăsat dâre adânci în algoritmul secret al triumfului. Cum să nu ne vrea Borcea în B, când dinamoviştii par nişte deghizaţi copii de mingi faţă de steliştii imperiali, chiar dacă la ei furtul calificat e primul principiu al tacticii de joc? Când un gazetar l-a întrebat pe vorbetele Gigi dacă nu cumva, confruntându-se cu oscilaţiile emoţionale ale jucătorilor, ar fi necesar un psiholog, a primit o replică pe măsură: "Bă, nu sunteţi sănătoşi? Voi îmi faceţi băieţii nebuni? Cine să aibă nevoie de psihologul vostru?".
George din Noua Generaţie Prefabricată confundase psihologul cu psihiatrul, confuzie naturală, pe linia angajării unei foste hahalere de la revista "Convingeri comuniste", devenită analist, de a-l familiariza contra parai în tainele filosofiei. Mai dihai ca în triburile africane, fostul şef de turmă a ajuns să dezbată, introspectiv, spiritul de turmă !
Desigur a fost o eroare pe termen lung a Stelei şi am certitudinea că niciodată nu s-ar fi întâmplat scorurile 0-4 cu AC Milan, 0-5 cu PSG, 2-4 cu Middlesborough, obsesivul 1-1 cu Buzău(ce s-a obişnuit a ne lăsa cu buza umflată), dacă invocatul psiholog ar fi fost lângă fotbaliştii prea expuşi la banii în exces, fauna de bar, amiciţiile cu analfabeţi, faţă de care ei sunt măcar "mai umblaţi prin lume". Ca psiholog accidental sunt solidar cu galeria umilită a Stelei şi o asigur că democraţia oferă toate mijloacele pentru o contestare legală şi civilizată(ce eroare ar fi să se expună pumnilor gorilelor becaliene, teleportate din cavernele preistoriei !).
Şi să nu uite unul dintre cele mai tulburătoare precepte ale Bibliei, care a dărâmat atâţi anacronici tirani "pe care lumea nu putea să-i mai încapă": "Să nu vă fie frică !"
Constantin Ardeleanu
