Inainte de a arunca povara infrangerii pe umerii cuiva, trebuie sa fim de acord ca subtirimea echipelor noastre de club in marile confruntari internationale, se datoreaza fotbalului romanesc.
Ei, ce are fotbalul romanesc, veti intreba. Pai aici e problema, ca nu are nimic. Nimic in comun cu fotbalul jucat in tarile cu fotbalul puternic. Concret, nu e profesionist. E de un amatorism tulburator.
In campionatul nostru nu se joaca la victorie, se joaca la mica ciupeala, cu calcule rigide anterioare fiecarui meci. Acasa joci pe cartea victoriei orice ar fi, cu conditia sa nu intalnesti unul din granzi, cand te multumesti si cu un egal. Si daca o fi un esec, e scuzabil. Pai ne punem noi cu aia? In deplasare filozofia e complet opusa, autobaza in fata portii fiind la ea acasa.
Se joaca prea defensiv, in ciuda notiunii a ceea ce inseamna fotbal s-ar putea spune. Avem un fotbal mic, meschin. Jucatorii mari se nasc la cateva decenii distanta, pentru ca nu e loc de mai bine. In patruzeci si ceva de ani geniile fotbalului romanesc le numeri pe degete.
Daca in fotbalul romanesc s-ar ajunge la un consens in privinta jocului eminamente ofensiv, ar exista in mod sigur o alta
mentalitate, s-ar cauta tactici adecvate, jucatori potriviti posturilor lor, s-ar lucra scheme la antrenamente in functie de fiecare adversar, antrenorii s-ar specializa, ar citi mai mult, ar exista concurenta, fotbalul ar creste in valoare. Implicit sponsorii ar cauta acest fotbal, salariile ar creste, pretentiile noastre in mod sigur. In contrapartida fotbalul pasiv ar trebui sanctionat. Exemplele le avem in alte sporturi.
Dar de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Ce sa-i cerem bietului fotbalist roman, daca cei care il indruma nu-i insufla nimic in intelect pentru a fi mai bun, mai puternic, mai "hot" decat adversarul? Ce sa-i ceri aceluiasi biet jucator roman in duelurile inerente corp la corp, cand el e cu un cap cel putin, mai scund decat partenerul lui de intrecere?
Rezultatul meciului Steaua - Lyon 3 - 5, se inscrie perfect in aceste observatii.
Lacatus? Lui ce sa-i ceri in plus cand patronul ii cere mereu unul si acelasi lucru. Sa se califice chiar de pe locul 2 in CL. Intervin automultumirea, resemnarea, plafonarea.
Ieri Steaua a avut spirit de lupta, de sacrificiu, de invingator, a vrut foarte mult. Dar nu a putut tine pasul. Pentru ca fotbalul romanesc e un fotbal in intregime de amatori.
Virgil
