Vina majorã pentru situatia actualã o are conducerea si patronul, în primul rând administratia e clar nu are notiuni elementare de ce inseamna conducere si organizare, nu are un plan bine stabilit de dezvoltare si nicio strategie pe termen lung, singurul aspect determinant, care, in opinia mea, duce la luarea deciziilor este ceea ce cred si simt anumite personaje din conducere si in special Gigi Becali.
Conducerea:
Ierarhic, vinovatia cea mai mare o poarta Conducerea FC Steaua pentru ca nu are in componenta si nu lucreaza cu oameni profesionisti, capabili si seriosi, majoritatea fiind persoane indoielnice, cu activitati dubioase aduse la club pentru a comlpeta sleatca de nepoti si veri care au ca principal scop nu crearea unui mediu ordonat si performant ci consolidarea si sprijinirea imaginii lui Becali, subordonarea fata de dorintele acestuia,
Lipsa unor oameni cu viziune si competenta tradeaza starea de criza prelungita in care se afla clubul, faptul ca doi, trei oameni au putere totala in club duce la excese si crearea sindromului omului perfect care nu greseste niciodata si ia intotdeauna cele mai bune decizii, mai mult situatia agravandu-se prin imposibilitatea controlului si a destituiri acestora. Faptul ca nu poate limita implicarea creditorului in anumite sectoare precum si executarea ordinelor primite de la acesta denota incapacitatea, servilismul si faptul ca nu exista oameni cu verticalitate si responsabilitate.
Aceptarea de conducere a conceptiei lui Becali despre cum trebuie sa fie condus clubul si nu cea care emana din interiorul ei face ca starile si trairile patronului sa fie si directia de dezvoltare a clubului.
Foarte mult situatia acutala nu se datoreaza lui Becali, ci tot conducerii, pentru ca acolo nu au fost oameni capabili sa conceapa planuri concrete de dezvoltare care prin valorea, importanta si rigurozitatea masurilor propuse de acestia, ideile si conceptiile finantatorului sa fie reduse la simple pareri. Cei care au facut parte din conducere au avut mult timp mai multa putere decat Becali, ascendentã asupra punctului sau de vedere, puteau sa-i impuna/sa-l faca sa accepte diferite situatii pentru ca:
1. recunostea ca nu se pricepe, lasandu-i pe ceilalti care fiind mai competenti decideau;
2. ponderea sa financiara ii conferea un statut inferior celorlalti,
3. nu avea grandomania si fatarnicia din prezent conferita de actuala statura.
In al doilea rand pur administrativ conducerea se face vinovata de urmatoarele lucruri (acestea fiind atribute exclusive ale sale):
-aceptarea, nepedepsirea si permiterea unor acte incompatibile cu statutul, traditia si spiritul clubului;
- neluarea unor masuri radicale atunci cand situatia o cerea, prin aceast pasivism esecurile transformandu-se in lucruri normale;
- faptul ca nu exista un criteriu de pedepsire a jucatorilor si antrenorului in cazul unui insuces, aceasta ca parte statutara a unui regulament interior, aplicabil in sitatii universal-valabile pentru orice jucator indiferent de situatie si nu ca masura arbitrara si personala, luata dupa bunul plac al patronului in functie de simpatia sau antipatia fata de un fotbalist. De obicei acest lucuru se intampla dupa esecuri importante (ratarea calificarii, pierderea titlului, eliminarea din competiile europene, infrangere in meciurile importante din campionat) si care pun capat pratic intregului sezon, de aici rezultand ineficienta acesteia si faptul ca este mai mult razbunare decat masura disciplinara.
- tot conducerea este vinovata si pentru transferuri in primul rand pentru ca acepta nulitati de jucatori la sugestia unor terte persoane, pentru ca nu exista criterii solide de care sa se tina cont in alegerea/transferului unui jucator, majoritatea celor transferati sunt fie vazuti in montaje video fie optiuni personale ale partonului sau antrenorului fara sa existe asupra lor o perioada complexa de monitorizare, si implicit o cunoastere amanuntita a capacitatilor jucatorului.
- acceptarea transferurilor cantitative si nu calitative, se aduc multi jucatori fara calitati care devin in timp doar "turisti" in Templu;
- graba cu care se transfera, practic la sfarsitul turului/returului cei mai buni 2,3 jucatori interni sunt transferati (desi e clar ca nu au calitatile de a se impune in Ghencea) pe sume importante, diminuand sansele unui transfer bun;
- ignorarea cu nesimtire a dezvoltarii centrelor de junori, practic in 10 ani Steaua nu a scos nimic notabil, iar viitorul pare sepulcral;
- inexistenta unui plan financiar anual stabilit in functie de nevoile reale, acesta ca parte integranta a unui plan realist si logic de dezvoltare pe terment mediu 5-10 ani, precum si dezvoltarea finantarii alternative (cel putin 15%);
- faptul ca jucatorii nu sunt trasi la raspundere pentru meciurile proaste facute, nu pentru toate ci pentru unele "mai speciale", cum ar fi egal/infrangere cu ultima clasata, eliminare prematura din cupa tarii si din competitiile europene.
Patronul:
Al doilea vinovat este partonul, iar vina cea mare consta in creearea unui mediu anarhic, dezordonat, conflictual la club si partial la echipa, a unui mediu in care dorintele sale sunt masuri executorii, nesupunerea insemnand stalpul infamiei si alungarea. Lucrul cel mai funtest care se intampla este impunerea in majoritatea cazurilor a punctului sau de vedre, unul constituit din impusuri de moment, ura, frustrare, stari de euforie, beatitudine, extaz sau arognta lipsind evident echiliburl si ratiunea.
Rezultatul labilitatii pshice si emoionale al partonului fiind tocmai situatia din prezent, e inadmisibil ca un club de talia Stelei sa fie condus de mintea unui om care dovedeste atatea carente psihic-comportamentale.
A facut si face rau echipei prin impunerea clanului sau veri, rude, neamuri, prin manierea haotica de gestionare si prin derogarea de la blazonul Stelei. Practic pentru el, conteaza doar UCL, banii de acolo si publicitatea aferenta materializata in procente electorale. De asemenea, lucrul cel mai odios este ca a readus si continua unele practici nedemne de sport si de Steaua, blaturi, scandaluri, trucaje, bani dati adversarilor sau tertelor echipe in diferite avantaje indirecte.
Despre implicarea acestuia la echipa, intradevar este un lucru nociv, dar nu la dimenisunule apocaliptice la care este vazut. Becali se implica prin impunerea unor jucatori in formula de start sau pe parcursul jocului (ce schimbari sa se faca). Aici gresesc multi, in primul rand Becali nu a impus mai mult de 1,2 jucatori, acest lucru facandu-se doar in anumite momente si cu jucatorii care la ora acea erau cei mai in forma. Niciodata nu a impus nulitati sau pensionari dupa banca de rezerve si mai mult nu a impus postul (cazul Radoi cu CFR, sau Toja sunt povesti). Am facut aceasta precizare pentru a arata ca nu impunerea unora in echipa a creat haosul din jocul nostru, lucru pe care multi suporteri il considera principala cauza a esecului, in detrimentul altora mult mai serioase.
A transformat mentalitatea de campion in mentalitate de manelist prin clise infecte repetate an de an:-"nu ma intereseaza Cupa ci milioanele din CL", "nu e o tragedie daca nu iau campionatul dar joc in Liga", "pai io am bagat milioane de euro", "io ii dau lui Hagi 400.000$, nu el mie", promovarea manelistior care au afectat mentalitatea Stelei prin reducerea performantei la bani obtinuti prin orice mijloace.
Antrenorii:
Majoritatea antrenorilor care au fost la club au dovedit grave carente tactice si de ordin conceptual in intelegerea jocului de fotbal modern, in fapt- adevarul este- ca toti s-au bazat pe faptul ca au fost mari jucatori si ca stapanesc tainele antrenoratului.
dintre problemele comune ultimilor 5 antrenori cele mai grave au fost: indisciplina jucatorilor, pregatirea fizica a acestora- bazata pe un sistem gresit de pregatire, neimpunerea unui joc cursiv, rapid bazat pe pase repezi, acestuia preferandu-se greoiul joc "asezat" de la mijlocul terenului; nu au acordat atentie mijlocului-toti fotbalistii avand in principal sarcini defensive-foarte putini de creatie si constructie; relatia jucator-antrenor care a fost fie personala si permisiva, fie drastica in care personalitatea jucatorului era acaparata de cea a antrenorului (in fond toti se prezentau "am fost jucatorul X cum iti permiti sa..."), o tactica falimentara intemeiata pe polivalenta jucatorilor-fiecare jucator trebuie sa joace pe cel putin 3 posturi, inconstanta lotului si a relatiei titulari-rezerve, lipsa unor scheme tactice functionale in orice moment, slaba promovare a tinerilor si a rezervelor- absolut toti antrenorii au promovat neispirat tinerii si rezervele (fie in meciuri grele cativa), fie in meciuri salbe (cupa Romaniei/ meciuri cu echipe de sub locul 10) in care jumatate de echipa era implantata iar titularii folositi erau jucati pe alte posturi si in final abordarea stilului defensif si ultradefensiv.
Lacatus:
Este evident ca Lacatus nu are inca formata o idee globala despre functionarea compartimentelor unei echipe si ca multe subtilitati tactice ii lipsesc. Are o conceptie invechita despre echipa:
1.se increde in individualitati (acestea pot rezolva meciul in situatii de criza)
2. jucatorul trebuie sa "munceasca" atunci cand echipa nu merge/ scorul nu este favorabil. De fapt, marea sa problema este ca jucatorii nu stiu pe unde sa alerge in teren si ce trebuie sa faca, jucatorii nu isi stiu bine sarcinile din timpul jocului, sunt situatii cand sunt fie 2,3 fotbalisti cu acelasi rol, fie nici unul.
Are mari deficiente la capitolul schimbari si indicatii in timpul meciului, de fapt, singurul lucru pe care il spune sunt truisme de genul "atacati ba", "fugiti ba" de asemenea, nu poate schimba in meci cursul jocului prin indicatii, sau reprofilarea unor jucatori.
Nu a creat un schelet solid si unitar pe care sa construiasca echipa, jucatorii de baza sunt in permanenta schimbati/mutati astfel incat sunt pusi intr-o situatie de a juca contra abilitatilor lor.
Jucatorii:
In ciuda valorii peste medie a campionatului, jucatorii lasa impresia ca sunt slabi, la aceasta stare s-a ajuns datorita indeplinirii cumultative a urmatorilor factori:
In primul rand abordare superioara a meciurilor din Liga interna "jucam cu aia ii batem mar, nu trebuie sa ne obosim prea tare", a lipsei de concentrare in timpul partidei si a iresponsabilitatii in meci.
Este practic firesc ca meci de meci sa existe enorm de multe faulturi aiurea, pase la adversar, greseli personale, evitarea presingului si invitarea la joc a adversarului, retragerea in propria jumatate dupa marcarea unui gol, "rasfirarea pe teren"-fapte grave pentru care nu sunt pedepsiti si care cu timpul au devenit reflexe, generand situatia actuala.
La acestea se adauga lipsa talentului si a unor deprinderi minime: putini stiu sa traga la poarta de la mai mult de 16m, putini stiu sa centreze si sa execute un corner impecabil, sa execute o lovitura libera, sa faca un stop dificil sau presat de adversar, sa respinga la coechipier cand sunt in careu, sa se demarce in timp scurt pe suprafete limitate, sa dea o pasa lunga si precisa, sa nu fie in pozitie de offside.
Excesul de fotbalisiti vopsiti in ros si albastru isi pune cuvantul, multi sunt amatori cu diploma, facuti mari de presa, de montaje video si de suporteri nerabdatori, majoritatea celor adusi sunt in 80% din cazuri doar solutii de avarie, sau turisti prin Ghencea cu cate 3,4 meciuri titulari si tot atatea ca rezerve iar ca realizari 10 faulturi, 5 offsieduri si 3 atingeri de balon.
Insa lucrul cel mai oribil care se petrece cu jucatorii este ca au devenit niste mercenari, ca sunt motivati doar de prime fabuloase, si de meciuri care pot constitui rampe de lansare. Aproape toti joaca pentru bani si nu petru orgoliul lor, pentru club si culori, pentru performanta si suporteri, majoritatea prefera 100.000 de euro decat sa ridice Cupa Romaniei, toti vor 2,3 egaluri si o victorie in UCL decat sa castige titlul pentru ca primele obtinute dubleaza salariul anual si banii primiti de la federatie.
Lipsa unor jucatori de talie in lot care sa fie model de lupta si determinare pentru altii, in situatia de fata echipei lipseste un jucator cu autoritate, care sa impuna respect si sa ii determine pe altii sa il urmeze atat in timpul meciului cat si in afara, nu mai avem jucatorul care sa fie "echipa" in 80% din meciuri, care sa traga totul dupa el, sa lupte de unul singur, capitanul nostru de astazi fie este accidentat, fie are prestatii mediocre, fie mai bune, pe scurt nu are o evolutie constanta de lunga durata.
Situatia generala:
Este una in special tensionata in momentele cruciale, generata aproape total de patron, de interventiile sale publice, rabufniri de moment, ambitii politice, economice, dar si de esecuri ale echipei. Astfel dupa infrangeri din meciurile europene-echipa trece printr-un recul, o lipsa de forma (uneori prelungita), multe probleme (accidentari, suspendari, pedepsiri), presiunea enorma la care sunt supusi jucatorii din partea patronului, media, suporterilor.
Circul gratis facut de patron prin declaratii aberante si iresponsabile de genul "te vand pe 100.000", "in iarna te dau", "ce rau imi pare de Dica daca l-am dat in rate" prin care pur si simplu isi bate joc de proprii fotbalisti, la fel scandaluri mizerabile, aproape interminabile cu fostele glorii ale clubului, fosti angajati sau jucatori-toate acestea creaza o atmosfera sterila, incerta, nepropice performantei.
La acestea se adauga sirul nesfarsit de antrenori, perioadele scurte ale acestora coroborate cu tot atatea tehnici de pregatire, un lot numeros, neomogen, astfel de situatii deruteaza, afecteaza staf tehnic, jucatorii, creaza disensiunii, aduce raceala in sanul echipei si intre jucatori.
________
Despre Becali-as vrea sa scriu o analiza separata, ca si despre Radoi si Toja, daca evident responsabilii acestui site imi permit si daca raspunsul din partea userilor este pozitiv.
Le reseau pansant
))) 