"In mediile gazetaresti, oamenii obisnuiesc bucuros sa denumeasca presa o mare putere in stat. De fapt, importanta ei este intradevar uriasa si nu poate fi subestimata: gazetaria este, de fapt, cea care continua educatia adultilor.Din acest punct de vedere, cititorii pot fi, in mare, impartiti in trei transe:
1.Cei care cred tot ce citesc.
2.Cei care nu mai cred absolut nimic.
3. Mintile care examineaza cu simt critic ceea ce au citit si care apoi rationeaza.
Prima grupa este din punct de vedere numeric de departe cea mai mare. Ea cuprinde marea masa a poporului si reprezinta, prin urmare, partea cea mai simpla a natiunii sub raport intelectual.Aceasta grupa nu cuprinde cutare sau cutare profesie, cel mult poate fi impartita in linii mari dupa gradul de inteligenta. Dar ea cuprinde pe toti aceia carora nu le-a fost dat, fie prin nastere, fie prin educatie, sa gandeasca ei insisi, si care, din incapacitate sau din neputinta, cred tot ceea ce li se arata tiparit negru pe alb. Aceasta grupa cuprinde acea categorie de trantori care ar putea foarte bine sa gandeasca ei insisi, dar care, dintr-o lene a spiritului, apuca recunoscatori tot ceea ce a gandit deja un altul, presupunand din modestie ca acesta din urma, facand un efort, va fi gandit corect.
Asupra tuturor acestor oameni, care reprezinta marea masa, influenta presei va fi considerabila.
Ei nu sunt nici capabili, nici dispusi sa examineze ei insisi ceea ce li se prezinta, astfel incat abtinerea lor totala de la tratarea problemelor zilei este aproape in exclusivitatea imputabila influentelor externe suferite. Aceasta poate constitui un avantaj cand sunt lamuriti de autori seriosi si indragostiti de adevar; dar este un dezavantaj daca aceia care au grija sa-i informeze sunt niste canalii sau niste mincinosi.
A doua grupa este mai redusa numeric. Ea este alcatuita in parte din elemente care au apartinut mai intai primei grupe, apoi, dupa indelungate si amarnice deziluziim au trecut la parerile opuse, si care nu mai cred nimic ... de indata ce li se adreseaza cineva sub forma unui text tiparit. Ei urasc toate ziarele; nu mai citesc nici unul sau, sistematic, le critica violent continutuil care, dupa parerea lor, nu este decat o tesatura de inexactitati si de minciuni. Acesti oameni sunt foarte greu de manipulta, caci, chiar si in fata adevarului, ei raman tot neincrezatori. Ca urmare, ei sunt pierduti pentru o actiune pozitiva.
In sfarsit, cea de-a treia grupa este de departe cea mai mica. Ea se compune din minti c adevarat inteligente si ascutite pe care aptitudinile lor naturale, ca si educatia lor, le-au invatat sa gandeasca, care cauta sa faca ele insele un rationament asupra fiecarui subiect si care supun tot ceea ce au citit unei examinari si unor cugetari foarte adanci si repetate.Ele nu vor privi un ziar fara a colabora indelung, mintal, cu autorul a carui misiune este grea in acest caz. Ziaristilor nu le plac acesti oameni decat cu o oarecare rezerva.
Pentru membrii celei de-a treia grupe, prostiile din textele unui ziar sunt putin periculoase, ori, macar, putin importante. In cursul vietii, ei sau obisnuit sa nu vada, in fond, in orice ziarist, decat un hatru care nu spune adevarul decat din cand in cand. Din pacate, importanta acestor oameni eminenti sta in inteligenta si nu in numarul lor, o treaba nenorocita intr-o vreme cand intelepciunea nu inseamna nimic si in care majoritatea inseamna totul.
Astazi cea mai mare greutate o are grupa cea mai numeroasa: este multimea celor simpli si creduli.
A-i impiedica pe acesti oameni sa cada in mainile unor educatori perversi, ignoranti sau chiar rau intentionati este o datorie a statului si o datorie sociala de prim ordin."