Probabil ca toti ne-am intrebat la un moment dat care este secretul succesului in sport, si nu numai. Raspunsul cel mai folosit este "munca". Munca, munca si iar munca... Dar munca vaduvita de un psihic tare, este in zadar.
Navigand aiurea pe internetul nostru cel de toate zilele am descoperit secretul succesului. Pe bune, exista oameni, sportivi chiar, romani, care stiu reteta succesului si o aplica de foarte multa vreme.
Am o mare satisfactie atunci cand reusim sa urcam pe prima treapta a podiumului si sa sfidam marile puteri.
Este o munca titanica in spatele performantelor. Este multa sudoare si sunt antrenamente de cate 5-6 ore zilnic.
Viata mea a insemnat pana acum sport, sacrificiu, munca si iar munca.
Nu-mi place sa fiu pe locul 2 sau 3. Vreau intotdeauna mai mult. Si vreau sa fiu cat mai bine clasat la fiecare concurs.
Nu este usor ca la 15-17 ani, cat avem noi, sa ni se rupa oasele in fiecare zi, sa ni se taseze vertebrele, sa plangem si sa concuram cu durere.
Reteta succesului pare simpla, munca, ambitie, concentrare, stapanire de sine si un gram de noroc.
Sa tinzi catre perfectiune inseamna sa incerci sa fii cel mai bun, sa faci elementul frumos care sa placa tuturor.
Cui apartin aceste cuvinte incredibile? Pai, in ordinea numerelor de pe tricou, Nicolae Forminte, Razvan Selariu, Daniel Popescu, Flavius Koczi, Sandra Izbasa, Marian Dragulescu, Steliana Nistor...
Initial, mi-as fi dorit o comparatie intre declaratiile gimnastilor si cele ale fotbalistilor. Dar nu-i asa ca as jigni una dintre parti?

Cu speranta de mai bine, al vostru,
Marius
