Dacã metafora este podul dintre ceea ce știm și ceea ce am vrea sã știm, presa de la noi încearcã sã fie podul dintre ceea ce este fotbalul românesc și ceea ce este Steaua.
Echipa din Templu este nu numai singura din România care a încheiat cu succes o campanie europeanã, ci este și singurul club ale cãrei rezultate viitoare au demonstrat cã acel triumf din 1986, șocant pentru fotbalul european, nu a fost o întâmplare.
Fie și numai dacã ne gândim la istoria noastrã de dupã acel moment, se poate afirma cã Steaua a depãșit întotdeauna condiția fotbalului românesc: semifinaliști în 1988, finaliști în 1989, trei calificãri consecutive în Liga Campionilor (1994-1997) și sfert-finaliști în Cupa Cupelor (1993) într-o perioadã în care orice rezultat de egalitate al unei alte echipe românești în cupele europene era considerat notabil, suntem prima echipã calificatã în grupele Cupei UEFA (2004), spãrgând astfel 7 ani de anonimat pentru fotbalul de club din România, suntem prima echipã calificatã în optimile de finalã ale unei întreceri continentale (2005) dupã 12 ani (!), prima semifinalistã ale unei competiții europene (2006) dupã 16 ani (!) și singura echipã care s-a calificat a doua oarã de trei ori consecutiv în grupele Ligii Campionilor (2006-2008). Asta ca sã nu spunem cã, timp de 14 ani, în Champions League, Steaua a însemnat România. Dar sã nu intrãm în amãnunte...
Cu alte cuvinte, Steaua este singura echipã care nu a avut doar momente de grație, ci o civilizație a succesului. Steaua este nobila grație a fotbalului românesc!
Acum sã vorbeascã cei care vor sã se compare cu noi!
Dupã aceastã tãcere încãrcatã de profunde frustrãri sau de vise absurde care nu ar trebui sã ne intereseze, le reamintim atât lor, cât și tuturor banciumegilor de canal, și faptul cã aproape întotdeauana trofeele interne au fost dublate de rezultate notabile în cupele europene. Asta pentru cã noi am țintit întotdeauna spre vârful lumii. Pentru ceilalți, acesta este reprezentat de noi. Din acest motiv, cel mai important obiectiv al lor este "Batem pe Steaua". Doar orice slugã viseazã sã devinã stãpân, nu? Nu vede nimeni cã doar noi suntem și vrem sã rãmânem baroni.
În sport, nobilii sunt învingãtorii care își respectã victoriile prin noi victorii. În fotbalul românesc, Steaua este singurul club aristocrat.
Meritã sã facem comparații între noi și entitãți care au, drept principalã calitate, inspirația înjurãturii și vocația ratãrii? Meritã sã le dãm atenție unora care au obiceiul sã se facã de râs prin Europa? Cred cã este suficient sã le arãtãm ce suntem noi, ce sunt ei, și sã le reamintim cã nu sunt capabili sã vadã soarele succesului decât printr-o prismã roș-albastrã. Va fi suficientã luminã, încât sã vadã cã ei, dezbrãcații, înjurã și râd pe seama cuiva pregãtit oricând, din toate punctele de vedere, sã ia parte la marile baluri ale lumii fotbalistice.
Steaua, singura echipã din România a cãrei istorie interzice orice comparație!
Lari
