Sunt apuse vremurile cand echipele nemtesti ne dadeau fiori, iar Bayern arata ca o sperietoare. Indiferent care va fi rezultatul meciului de miercuri, Steaua trebuie sa joace la victorie. La acest nivel prevaleaza atitudinea si determinarea in detrimentul fotbalului mimat. Pentru ca, daca joci doar cu gandul la un rezultat de tipul "sa nu primim gol, sa nu pierdem" ai toate sansele sa iti iei o bataie de nu te vezi. Suporterii mai degraba sunt dispusi sa ierte un alt rezultat decat victoria daca favoritii au ales sa lupte pentru obtinerea unei victorii si sa joace barbateste, fara frica.
Mai bine iti propui sa castigi alegand sa lupti neconditionat, fiind acceptabila si o remiza in final, decat sa plimbi anemic mingea pentru a-i permite adversarului sa-si gandeasca mutarile si sa respire. Iar Champions League ne-a demonstrat-o de nenumarate ori ca atunci cand adversarul reuseste sa se aseze bine in teren, lucrurile devin complicate pentru ca automat acesta reuseste sa puna presiune. Si s-a vazut clar atunci cand Steaua nu a reusit "sa-si faca jocul", lucrurile au luat o intorsatura urata pentru ros albastri in competitia regina a Europei.
Totul tine de atitudine, spiritul de lupta se caleste in timp, iar filosofia Stelei trebuie sa presupuna o abordare curajoasa a fiecarui joc, indiferent de adversar. Doar pe acest fundament se pot naste campioni. Tracul, frica, scuzele rusinoase si jenante, nu-si au locul in mentalitatea stelistului, nu trebuie cultivate pentru ca reprezinta otrava pentru vitezistul setos de glorie si performante. Iar jucatori de valoare ar fi. Semedo, Szekely, Stancu, Ogararu, Moreno si Toja au readus ceea ce ne lipsea: viteza si tehnica. Automat, spectacolul si sperante de mai bine. Peste tot si toate, fapt imbucurator, a fost pastrata masivitatea unei linii defensive robuste si experimentate: Goian, Ghionea, Lovin, Rada, Marin si Golansky.
Adaugandu-i pe accidentatii Radoi, Nicolita, Ovidiu Petre, Plesan si Emeghara dar si pe Zapata, Tiago, Arthuro, Abel Moreno si Kapetanos putem sa ne gandim ca Steaua ar putea avea cel mai puternic lot post decembrist. Adevarat, suferinta este in zona relatiilor de joc, dar vin si va intreb: exista perfectiune in fotbal pentru a-i multumi pe toti suporterii? Se cuvine ca inainte de a fi analisti sa incercam sa fim suporteri. Daca nici acum, atunci cand?
Pana in prezent, de cele mai multe ori echipa a fost purtata spre victorii bazandu-se pe spiritul lui Radoi, pe sacrificiul acestuia. Capitanul nostru "a fost" mereu jumatate din echipa, sufletul acesteia. Este timpul ca echipa sa se sacrifice pentru Mirel. Spiritul Stelei trebuie reinviat.
Forza Steaua !
Pronosticul meu:
Steaua - Bayern Munchen 3 - 2 (Semedo, Szekely, Stancu)
